După ce a lăsat-o pe amantă la o parte, Bucean a luat-o în brațe și a sărutat-o cu tandrețe, apoi a pornit spre casă. În fața blocului, a rămas un moment pe gânduri, cântărind mental cuvintele pe care urma să i le spună soției. A urcat scările și a deschis ușa.
— Bună, — a spus Bucean. — Viorica, ești acasă?
— Acasă, — a răspuns soția, flegmatică. — Bună. Ce zici, să-ncep să fac cotlete?
Bucean și-a făcut promisiunea să acționeze direct – cu fermitate, hotărâre, ca un bărbat adevărat! Să pună capăt vieții sale duble, înainte ca sărutul amantei să-i dispară de pe buze, înainte ca mocirla monotoniei să-l tragă din nou în fundătură.
— Viorica, — Bucean s-a tânguit ușor. — Am venit să-ți spun… că trebuie să ne despărțim.
Știrea n-a stârnit decât o clipă de liniște în Viorica. Era greu să-i tulbure echilibrul. Cândva, Bucean o numea pe jumătate în glumă „Viorica de Gheață”.
— Adică ce? — a întrebat ea din pragul bucătăriei. — Nu mai fac cotlete?
— După cum vrei, — a spus Bucean. — Dacă ai poftă – fă-le, dacă nu – lasă-i. Eu mă duc la altă femeie.
După asemenea cuvinte, majoritatea soțiilor s-ar fi năpustit pe bărbat cu tigaia în mână. Sau i-ar fi făcut o scenă lacrimogenă. Dar Viorica nu era majoritatea.
— Păi ce mare lucru, ce fleacuri, — a spus ea. — Ai adus pantofii mei de la cizmar?
— Nu, — s-a bulversat Bucean. — Dacă e așa de important, acum merg și-i iau!
— Hm… — a mormăit Viorica. — Așa ești tu, Bucean. Trimis să aduci pantofi noi – și îi aduci pe cei vechi.
Bucean s-a simțit jignit. Se părea că discuția despre sfârșitul căsniciei mergea pe lângă. Unde erau furia, drama, mustrările? Dar ce să mai aștepți de la o soție rece care purta porecla Viorica de Gheață?
— Cred că nu mă auzi, Viorica! — a zis el. — Declar oficial că plec la alt femeie, te părăsesc, iar tu mă întrebi de pantofi!
— Bineînțeles, — a răspuns ea. — Tu poți să pleci oricând. Pantofii tăi nu sunt la cizmar. De ce să nu porți?
Trăiseră împreună ani de zile, dar Bucean încă nu putea spune când Viorica ironiza și când vorbea serios. La vremea aceea, tocmai firea ei liniștită, lipsa de scandal și putina vorbă îl fermecaseră. Plus gospodăria și formele ei plăcute.
Viorica era stabilă, credincioasă și rece ca o ancoră grea. Dar acum Bucean iubea pe altcineva. Cu pasiune, cu păcat, cu dulceață! Era timpul să pună punct și să-și strângă lucrurile spre viața nouă.
— Și, iată, Viorica, — a spus el solemn, cu regret. — Îți mulțumesc pentru tot, dar plec pentru că iubesc pe altcineva. Pe tine nu te mai iubesc.
— Ah, minunat, — a spus Viorica. — Nu mă mai iubește, biata scândură. Mama mea, de exemplu, iubea pe vecin. Iar tata iubea domino-ul și vinul. Și uite ce grozav am ieșit eu la urmă!
Bucean știa că era greu să te cerți cu Viorica. Fiecare cuvânt al ei era ca o greutate. Entuziasmul lui se evaporase; nici nu mai simțea chef de scandal.
— Viorico, ești într-adevăr grozavă, — a spus el posomorât. — Dar eu iubesc pe altcineva. Cu pasiune, cu păcat, cu dulceață. Am de gând să plec, înțelegi?
— Pe cine anume? — l-a întrebat soția. — Pe Narcisa Lăcustă?
Bucean s-a retras. Cu un an în urmă avusese o aventură cu Lăcustă, dar nu-și imaginase că Viorica o cunoștea!
— De unde știi?… — a început el, apoi s-a oprit. — Dar nu contează. Nu, Viorica, nu e vorba de Lăcustă.
Viorica a căscat.
— Atunci poate Sânziana Moroșanu? Te-ai dat la ea?
Bucean a înghețat. Moroșanu fusese și ea amanta lui, dar asta rămăsese în trecut. Și dacă Viorica știa… de ce tăcuse? A, da, era tare ca piatra, nu scotea niciun cuvânt din ea.
— N-ai ghicit, — a spus Bucean. — Nu Moroșanu, nici Lăcustă. E altcineva, o femeie minunată, visul meu cel mai frumos. Nu pot trăi fără ea și am să plec. Și nu încerca să mă convingi să rămân!
— Atunci e, cel mai probabil, Maia, — a spus soția. — Eh, Bucean, Bucean… ești un caz pierdut. Mare taină! Visul tău cel mai frumos – Maia Valentinovna Gâscă. Treizeci și cinci de ani, un copil, două avorturi… Așa?
Bucean s-a apucat de cap. Lovitura nimerise în coama țintii! El avusese o relație chiar cu Maia Gâscă.
— Dar cum? — a bolborosit el. — Cine ne-a trădat? M-ai urmărit?
— Simplu, Bucean, — a spus Viorica. — Drăguțule, eu sunt ginecolog cu experiență. Am văzut peste tot în târgul ăsta, în timp ce tu doar pe ici-colo. Îmi ajunge să arunc o privire să-mi dau seama că ai fost acolo, boule!
Bucean s-a strâns în sine.
— Bine, ai ghicit! — a spus el mândru. — Să zicem că e Gâscă. Asta nu schimbă nimic, tot plec.
— Prostule, Bucean, — a spus Viorica. — Măcar de curiozitate, m-ai fi întrebat! Și apropo, nimic extraordinar la Gâscă, totul la fel ca la alte femei, spun eu ca doctor. Ai văzut istoricul medical al visului tău?
— N-nu… — a mărturisit el.
— Așa-i! Ia, întâi, du-te să te speli. Apoi mâine-l sun pe Semion, să te ia la dispensar fără coadă, — a zis Viorica. — Și apoi mai vorbim. Ce rușine – un bărbat de ginecolog care nu poate găsi o femeie sănătoasă!
— Ce să fac acum? — a întrebat Bucean lamentându-se.
— Eu mă duc— Eu mă duc să fac cotletele, — a spus Viorica, întorcându-se în bucătărie, — iar tu, dacă vrei să-ți mai salvezi ceva din mândrie, ai putea să te uiți în sertarul din dormitor, unde ți-am pus rezultatele analizelor ei și un tratament pentru tine, dragă “vârf de vis”.
