Probabil ați auzit adesea poveștile în care bunicii își iubesc și își îngrijesc nepoții? Aceștia oferă mult mai multă dragoste nepoților, decât copiilor săi. În familia mea – totul este diferit!
Mama și tata mă iubesc foarte mult. Sunt singurul copil din familie. Copilăria mea a fost fericită și fără griji. Părinții mei m-au ajutat toată viața. Mi-au făcut un cadou pentru nuntă – mi-au dăruit un apartament cu două camere în București, unde mi-am petrecut toată viața.
Le sunt foarte recunoscătoare pentru că m-au născut și pentru tot ce mi-au dat. Dar când a apărut pe lume fiul meu, totul s-a schimbat. Desigur, m-am gândit că părinții mei ne vor ajuta. Dar totul a fost diferit! Nu ne vizitau des și nici nu ne-au oferit niciodată ajutor. Părinții soțului meu l-au tratat diferit pe nepotul lor – de la naștere au început să ne viziteze mai des și să-și ajute fiul.
Când copilul meu a crescut, părinții mei au început să-și trateze nepotul și mai rău – nici nu au vrut să-l ia la odihnă vara, cum o făceau toți bunicii normali. Ei au explicat totul foarte simplu – „E un bătăuș!”. Dar nu toți copiii sunt perfecți!
Consider că ei nu își îndeplinesc datoria de bunici! Fiul meu ar dori să petreacă mai mult timp cu familia, dar părinții mei au început să trăiască o a doua viață – călătorind peste tot, cheltuind bani doar pentru ei înșiși. Nu cumpăr cadouri pentru fiul meu, nici nu-mi amintesc când i-au adus vreo bunătate…
Bineînțeles, părinții mei nu îmi datorează nimic, dimpotrivă – trebuie să le mulțumesc pentru viață. Eu o fac, dar ei ar trebui totuși să-și trateze mai bine nepotul, nu ca acum. Nu înțeleg de ce se comportă așa, oare ați avut situații asemanatoare în familia voastră? Poate sunt geloși pe fiul meu?
