Pensionara mi-a spus că nu și-a văzut fiul de mai bine de șase ani – Când a încetat fiul dumneavoastră să mai vorbească cu dvs.? am întrebat-o pe vecina mea… Și în acel moment mi s-a rupt inima. – Au trecut șase ani de când l-am văzut ultima dată. După ce s-a mutat cu soția lui, mă mai suna din când în când, dar apoi s-a pierdut legătura. Odată i-am cumpărat un tort de ziua lui, am mers să-l vizitez și… În acel moment a lăsat privirea în jos și a izbucnit în plâns. – Și ce s-a întâmplat apoi? – Nora mea a deschis ușa și mi-a spus că nu sunt binevenită în casa lor. Fiul meu n-a spus nimic, doar s-a uitat la mine de parcă aș fi vinovată cu ceva, apoi și-a mutat privirea în altă parte. Aceea a fost ultima oară când l-am văzut. – Nu v-a mai sunat niciodată după aceea? – Nu-mi venea să cred ce aud. – L-am sunat eu o dată, când am decis să vând apartamentul cu trei camere și să-mi iau unul mai mic. Desigur, i-am dat și lui ceva bani. A venit, a semnat actele, a luat banii și nu m-a mai căutat niciodată. – Sunteți foarte singură sau v-ați obișnuit deja cu singurătatea? am întrebat-o pe bătrână. – Sunt bine! Cât am fost tânără, am rămas singură cu băiatul, pentru că soțul m-a părăsit pentru altă femeie. Mi-am crescut singură copilul, cu dragoste și grijă. Apoi mi-a spus că vrea să-și închirieze un apartament. M-am bucurat la început, credeam că s-a maturizat și vrea să-și facă un rost. Dar era vorba de altceva: iubita lui a insistat să stea singuri, să nu le strice nimeni distracția. Pe urmă a rămas însărcinată. – Îmi povestiți toate astea cu atâta calm? Nu sunteți supărată că fiul dvs. vă lasă singură la bătrânețe? am rămas surprinsă. – M-am obișnuit. Îmi place în casa nouă. Am bani, îmi ajung pentru tot ce am nevoie. În fiecare dimineață mă trezesc, pun ceainicul și ies pe balcon cu ceaiul. Îmi place să privesc orașul cum se trezește la viață. Când eram tânără, visam doar să pot dormi, căci lucram două schimburi. Visam să ajung bătrână, înconjurată de oameni dragi, dar se pare că mi-a fost dat să fiu singură. – Dar nu ați vrea un animal de companie? E mai frumos în doi. – Știi dragă, și pisicile își părăsesc uneori stăpânii. Un câine nu pot lua, nu știu dacă mă voi mai trezi a doua zi dimineață. Nu pot lua pe nimeni, dacă nu-l pot proteja. Am făcut o prostie o dată, mi-a ajuns… Femeia încerca să-și păstreze demnitatea, însă până la urmă nu a mai rezistat și a izbucnit în plâns… Copii, nu vă lăsați niciodată părinții singuri! Sunteți parte din ei, iar când pleacă ei, plecați și voi!

De când nu mai vorbește fiul dumneavoastră cu dumneavoastră? am întrebat-o pe vecina mea, iar în clipa aceea am simțit cum mi se strânge inima.

Au trecut șase ani de când l-am văzut ultima dată pe băiatul meu. După ce s-a mutat cu soția lui la Chișinău, la început mă mai suna din când în când, dar apoi s-a rupt legătura de tot. Mi-aduc aminte odată am cumpărat o prăjitură pentru ziua lui, m-am îmbrăcat frumos, am urcat în trolleybus și m-am dus în vizită În clipa aceea și-a lăsat privirea în jos și ochii i s-au umplut de lacrimi.

Și după?

Nora mea mi-a deschis ușa și mi-a spus așa, de parcă aș fi vreo musafiră nepoftită: În casa asta nu sunteți binevenită! Băiatul meu n-a zis nimic, doar m-a privit de parcă purtam vreo vină pe suflet și apoi și-a întors capul. Atunci a fost ultima dată când l-am văzut.

Nu v-a mai căutat de atunci? Niciun telefon?

L-am sunat într-o zi, când am hotărât să-mi vând apartamentul mare cu trei camere de pe Bulevardul Dacia și să mă mut într-o garsonieră mai mică, aici, la margine de oraș. Evident că i-am dat și lui niște bani, ce era dreptul lui. A venit, a semnat actele, a luat banii și n-a mai dat niciun semn, ca și cum aș fi dispărut.

E foarte greu pentru dumneavoastră, sunteți singură sau v-ați obișnuit cu singurătatea? am întrebat-o pe bătrână, simțind un gol în suflet.

Dragă, nu mi-e rău! Când eram tânără, soțul meu m-a lăsat pentru alta, m-a lăsat cu copilul în brațe. Pe Victor singură l-am crescut, pe măsura puterilor mele. L-am îmbrățișat cu toată dragostea mea. Pe urmă, când mi-a zis că vrea să-și ia chirie, m-am bucurat, am zis că băiatul a crescut și e gata să-și facă viața lui.

Dar era altceva la mijloc iubita lui voia să stea singuri; zicea să nu se bage nimeni peste bucuria lor. Pe urmă a apărut și copilul.

Povestiți așa, ca și cum nu v-ar durea Nu vă doare că băiatul v-a uitat la bătrânețe? am întrebat-o, mirată.

M-am obișnuit așa, nu pot să spun că nu doare, dar omul se obișnuiește cu toate. Îmi place aici, în casa asta nouă și curată. Pensia mea de 3500 de lei moldovenești îmi ajunge de una singură. În fiecare dimineață fac ceai, mă așez în balcon și privesc Chișinăul când se trezește la viață, toate culorile rare din zori se preling ca mierea. Când eram tânără visam doar să dorm o noapte întreagă, lucram două schimburi ca să-i fie lui bine. Visam să ajung bătrână și să fiu înconjurată de cei dragi, dar uite că mi-a fost scris să fiu cu mine, cu gândurile.

Nu vreți o pisică, o cățelușă? E mai vesel cu cineva în casă!

Să știi, dragă, până și pisicile uneori își uită stăpânii, fug de acasă și nu se mai întorc. De un câine ce să mai zic dacă nu știu dacă mă trezesc la ziuă? Nu pot să am grijă de nimic viu dacă nu pot promite că-l pot ocroti. O prostie am făcut și eu în viață, destule.

Femeia se străduia să nu plângă, dar la urmă nu s-a mai putut abține și lacrimile i-au curs pe obraji ca ploaia peste Sfatul Țării.

Copii, nu vă lăsați părinții singuri niciodată! Sunteți o parte din sufletul lor, și când se duc ei, vă duceți cu toții odată!