Am o fiică. O iubesc foarte mult, pentru că am crescut-o pe Veronica fără soț. Acesta ne-a părăsit când fiica mea avea doar un an, așa că mi-a fost mereu teamă că eu și copilul meu nu vom avea destui bani pentru toate necesitățile. În cele din urmă, am plecat la muncă. Totodată, încercam să-i acord Veronicăi mai multă atenție pentru a-i înlocui cumva dragostea paternă. Tatăl ei nu era interesat de viața fiicei sale, probabil că în general a uitat de ea. Dar, am găsit un bărbat căruia i-a reușit cu demnitate să-l înlocuiască pe tatăl fiicei mele și, în sfârșit, am început să trăim normal. Cu al doilea soț ne-am cunoscut la serviciu.
El era directorul unei fabrici de confecții, de altfel, cea mai mare fabrică din orașul nostru. Eu lucram acolo. Împreună cu alte femeile coseam salopete pentru muncitori de diverse profesii. Nu m-am gândit niciodată că diploma mea mi-ar fi atât de utilă. Mereu spuneam că mama mea pur și simplu nu știa unde să mă trimită la învățat și de aceea m-a dat la o școală profesională. Dar, totuși, datorită acestei diplome am avut un succes surprinzător. Mi-am găsit un loc de muncă, iar mai târziu și un soț.
Bogdan, cel de-al doilea soț al meu, mă iubea foarte mult și o trata cu atâta dragoste pe Veronica încât uneori nu îmi venea a crede că la mine totul e atât de bine. Când fiica mea a crescut, Bogdan a ajutat-o cu admiterea la universitate, pentru că mulți îl cunoșteau și erau prieteni cu el. Toți de la care am auzit că îl cunosc pe soțul meu au spus că este un om de cuvânt și că sunt o norocoasă că m-a ales pe mine. Fiica a intrat la Facultatea de Jurnalism.
Ulterior și-a găsit un iubit, un tânăr minunat. Erau ambii la aceeași specializare. Prin urmare cei doi s-au căsătorit. Bogdan al meu a vrut să le organizeze o nuntă mare și luxoasă și să le dăruiască un apartament. Mereu îmi spunea, pentru cine mai voi strădui, dacă nu pentru tine și Veronica. Eram cea mai fericită. Am continuat să trăim în armonie, iar între timp Bogdan a angajat-o pe Veronica la o redacție celebră din orașul nostru. Soțul ei avea și el o funcție promițătoare, era corespondent la serviciul de televiziune, deși în alt oraș, dar nu era departe de casa lor. Veronica și soțului ei Nicolae, și-au cumpărat o mașină, așa că acum acesta putea să ajungă la muncă mai repede.
Fiica mea a rămas însărcinată și ne-a născut o nepoțică frumușică. Ce fericiți eram pentru ea. Dar apăruse o problemă, soțul Veronicăi nu-i permitea nimănui să stea cu copilul lui, spunând că doar mama trebuie să aibă grijă de copil. Cu toate că veneam în vizită la Veronica și mă jucam cu nepoțica, niciodată nu a fost lăsată pe seama mea. S-a întâmplat ca soțul Veronicăi să fie nevoit să plece într-o călătorie de afaceri. Lucra și Veronica, deja ieșise din concediul de maternitate. Așa că nu putea nimeni să ia copilul de la grădiniță. Veronica mă ruga uneori să o iau, doar ca Nicolae să nu afle despre asta. Nu înțeleg de ce era atât de categoric ca bunica să se distreze singură cu nepoata ei.
Într-o zi Nicolae s-a întors dintr-o călătorie de afaceri, dar nu a anunțat pe nimeni despre asta, se pare că a vrut să facă o surpriză. A sunat-o pe Veronica și i-a spus că a ajuns deja și că o așteaptă pe Eva lângă grădiniță. Veronica i-a spus adevărul, recunoscând faptul că fata era la bunica ei. Nicolae a strigat la fiica mea că merge să-și ia fiica și că acest lucru nu ar trebui să se mai întâmple. Acesta a venit la mine acasă și mi-a spus să scot copilul afară, nici nu a vrut să intre în apartament. Îmi doresc foarte mult să mă joc și să-i ofer atenție nepoatei mele, nu înțeleg de ce ginerele meu este atât de categoric. Sper că va înțelege acest lucru când va deveni bunic. Ce fericire e să petreci timpul cu nepoții!
