Eu și soția mea ne-am căsătorit devreme, motivul căsătoriei noastre timpurii a fost sarcina soției mele, Mirela. Fiecare dintre noi avea slujba lui preferată, eram împreună pe-atunci, dar nici eu, nici ea nu ne-am gândit la căsătorie în viitorul apropiat. De aceea, ne-a fost greu să acceptăm faptul că Mirela este însărcinată, dar și nici nu aveam de gând să facem avort. Dacă s-a întâmplat, înseamnă că așa trebuia să fie. Mirela purta un copilaș sănătos. Așadar, soția mea a născut primul nostru fiu. Era foarte drăguț, semăna cu bunicul meu. Era și el frumos și puternic.
Împreună cu Mirela ne-am mutat la o chirie și am început să ne creștem fiul. L-am numit Darius. Ambii înțelegeam că s-a născut un copil, iar costurile vor fi și mai mari, soția nu lucrează, pentru că trebuie să alăpteze copilul, și nu te poți aștepta la mare ajutor de la stat. Înainte de căsătoria noastră eu și soția mea lucram în domenii total diferite și, oricât de ciudat ar suna, Mirela câștiga mai mult decât mine. A avut un post excelent, era păcat să uite de muncă pentru trei ani și să se ocupe de îngrijirea copilului. Așa că am hotărât că ea va lucra iar eu voi sta acasă cu copilul și în așa fel ne va ajunge bani și chiar vom reuși să facem niște economii.
Au trecut șase luni și Mirela a plecat la muncă. Mi-am petrecut fiecare zi cu fiul meu. La început, a fost greu să mă obișnuiesc. Fiecare perioadă de creștere a micuțului trecea diferit. Ba Darius nu putea să adoarmă noaptea, ba avea dureri gingivale. Uneori plângea atât de tare încât am crezut că nu voi mai fi în stare să suport și eram gata să renunț la toate.
Mă făcea nervos și îmi lua foarte multă energie. Apoi fiul nostru a început să se târască și să se agațe de toate lucrurile, vazele din casă trebuiau ascunse. Într-o zi, Darius a împrăștiat făina și a început să se joace cu ea, a râs atât de sincer și a spus ceva mult timp în propriile sale cuvinte, încât mi-am dat seama că, în orice caz, nu ar trebui să strigi la copil, trebuie să accepți fiecare acțiune a lui, să o analizezi și să te bucuri că soarta ți-a dăruit fericirea de a fi părinte, pentru că copiii sunt pasul nostru spre eternitate.
