Prietena imaginară
În jurul Ilincăi, de trei zile, roiau elevii ca albinele la miere. Fata ajunsese să fie cunoscută în toată școala drept clarvăzătoare și psiholog autentic. Toți voiau să primească o frântură din înțelepciunea ei. O urmăreau pe la baie, se așezau lângă ea la cantină, îi aduceau ciocolată, caiete cu teme și alte ofrande, pe care, culmea, le refuza fără să clipească.
Îmi place de Dragoș din a V-a B, crezi că avem vreo șansă să facem o familie împreună? întreba visătoare colega ei, Cătălina.
Nu-ți recomand. Dragoș ăsta, deși pare îngeraș, își scobește nasul și mănâncă tot ce găsește. Cu hrana n-o să aveți probleme, asta-i clar, dar cam atât. O să-și scobească toată viața, răspunse Ilinca, ronțăind dintr-un covrig și sorbind zgomotos o cană de ceai.
Vai, ce scârbos! Și cu Alin cum rămâne? El e olimpic la mate, învață și la chitară, se lumină Cătălina.
Alin ăsta chinuie pisicile. Le leagă conserve goale de coadă și le aleargă prin cartier. O să fie cam crud și-o să se apuce și de băut.
Dar de ce crezi asta?
Ai văzut tu vreun chitarist să nu guste din licoare? Și, în plus, lasă băieții pentru altădată. Învață-ți tabla înmulțirii și nu-ți mai roade unghiile, că faci viermi.
N-am prieteni, toți îmi zic grăsuț și nu mă iau cu ei nicăieri, Pavel din a IV-a C o dădu pe Cătălina jos de lângă Ilinca, de-atâta supărare, încât fata alunecă direct la capătul mesei.
Miercuri începe înscrierea la lupte. Poți să mergi la profesorul de sport să îți faci cerere. Să slăbești n-o să slăbești, dar n-o să-ți mai zică nimeni de rău. Și tu, apropo, pe viitoare soție n-o mai îmbrânci așa.
Ilinca se ridică de la masă și duse tava la chiuvetă.
Ilinca, ce zici, e mai bine să mă duc anul ăsta la școala de șoferi sau la anul? întreba, ca din întâmplare, profesoara de geografie, lângă chiuvetă.
Doamna Elena Vlad, să mergi la școala de șoferi îți trebuie mașină, iar dumneavoastră aveți doar Dacia tăticului. Înțelegeți diferența?
Cr-ceva înțeleg…
Ilinca dădu ochii peste cap, își spălă mâinile și continuă:
Vindeți mașina aia chinuită, cu ce primiți vă luați o bicicletă și o pereche de pantaloni scurți. Oricum, în două luni tot vă duce cineva cu mașina la școală. Și, serios, faceți un credit ipotecar dobânzile sunt ca frișca, iar la 35 de ani cu părinții nu mai merge, vă spun din experiență.
Cu privirea profesorei rătăcită, Ilinca se duse la ora de lucru manual.
În 40 de minute, cât colegele ei încercau să afle ce-i ăla raportor şi cum se bagă aţa în ac, Ilinca reuși să cârpească niște pantaloni aduși de acasă, să strâmteze o fustă și să croșeteze din fuga calului o pereche de șosete, pe care le făcu cadou profesoarei de lucru manual, spunându-i că la gravide trebuie să le fie cald la picioare. Profesoara ieși brusc la farmacie după test. A doua zi, toată clasa a mâncat tort de ciocolată făcut chiar de ea, drept răsplată pentru Ilinca.
Nici acasă nu era mai domoală. Îi făcu morala mamei că a cumpărat carne tocată de la magazin (e plină de apă și soia, mamă!) și dădu ea însăși la o parte plăcinta, punându-se pe făcut colțunași de casă. Seara, în loc de YouTube, citea Cei trei muschetari și șușotea pe sub mustață cu cineva nevăzut. Tata o privea suspicios de la calculator, iar Ilinca îl dojeni că stă cocoșat. Du-te, tată, și scutură covorul, nu mai umbla toată ziua pe site-uri dubioase!
Prin școală, zvonurile s-au întins mai repede ca maioneza stricată la petrecere, iar profesorii au început să facă spume. S-a convocat consiliul profesoral, cu tot cu directoare, iar psihologul școlii, cu barbă și ochelari, a preluat ancheta:
Ilinca, draga mea, te necăjește cineva aici la școală?
Mă supără doar că s-au alocat sute de mii de lei pentru școală și tot ce-am primit la sala de sport e un capră ruginită și două frânghii terfelite.
Toți s-au uitat la directoare, care a găsit brusc o urgență și-a dispărut pe fereastră.
Nu ai prieteni?
Prietenia e ceva abstract, dom psiholog, oftă Ilinca învârtindu-și codițele. Azi te joci cu cineva la pauză și mâine o pui să-ți calce rufele în timp ce tu completezi deduceri fiscale.
Cum adică deduceri fiscale și rufe? Cine îți tot bagă în cap prostiile astea?
Prietena mea.
Aha! Iată rădăcina problemei! Poți s-o aduci și pe ea aici?
E deja aici, răspunse calm Ilinca, spre stupoarea tuturor.
Nu o vedem. Cum o cheamă?
Raisa Pavel.
Hopa… și câți ani are?
Șaptezeci.
Ce altceva mai zice?
Să mă spăl pe dinți de la gingie, că patrupedul din fața blocului nu e rău, e speriat și flămând. Să nu uit de rude și… să mergeți să vă recalculați impozitul pe proprietate, că de cinci ani vi-l tot pun pe cel cadastral, nu după piață.
Psihologul notă tot, iar la partea cu impozitul, sublinie de două ori.
La sfârșit părinții au fost sunați pe difuzor, direct pe mobil.
Stați așa! răcni tatăl la telefon. Așa o chema pe mama mea! A murit acum zece ani…
Camera s-a umplut de șoapte și semne de cruce.
Tocmai, zece ani și n-a mai trecut nimeni pe acolo, totul e năpădit de buruieni, gardul stă să pice, bombăni Ilinca cu voce pițigăiată.
Eh, am tot vrut, dar niciodată n-am avut timp… murmură tata în difuzor.
Ședința s-a încheiat.
A doua zi întreaga familie a pornit spre cimitir. Ilinca n-o văzuse niciodată pe bunica, doar auzise povești răzlețe de la tata. Au găsit greu mormântul; fosta pădure de pini era acum o mare de marmură. Fata puse un buchet de lalele galbene în sticla tăiată, tata îndreptă gardul, iar mama plivi fiecare fir de iarbă.
Tată, bunica zice că ești un om bun, dar ai cam uitat de toate, că ți-ai băgat nasul numai în muncă și net, că nici de mine n-ai mai avut timp.
Tata se înroși de rușine și dădu din cap, ca la ora de dirigenție.
Zi-i că ne facem oameni! îi netezi părul Ilincăi și atinse cu palma fotografia ștearsă de pe cruce.
Acum e liniștită și n-o să mai vină la mine, deși mie o să-mi fie dor era atât de blândă și de deșteaptă!
Așa e. Bunica vedea oamenii dintr-o privire. Mai zice ceva?
Da. Să nu mai pui bază pe dieta cu castraveți, că e apă de ploaie. Dacă vrei să slăbești, apucă-te de sală. Și, cu economiile puse în euro la bancă nu trebuia fără să calculezi dinainte. Plus… cu betonul ăla ieftin pe care l-ai luat pentru fundație la foișor…
