Prietena mea, Ana, gătește într-un fel de necrezut. Divin, minunat, dintr-un dovlecel și o cartofă poate face ce, ce…! Și cozonacii! Și carnea rumenită de toate felurile!
Dar nu despre asta e vorba.
Ana are kilograme în plus. Chiar multe, dar e cu adevărat frumoasă, rotundă ca un măr rumen, vioală, fără gâfâit, fără probleme de tensiune. Are un soț cu care trăiește de cincisprezece ani. Toți acești ani, soțul ei, Radu, a tot sădit în ea cu plăcere și cu flacără din cauza greutății. Foarte inventiv, cu imaginație. La prieteni. La necunoscuți. Îi găsește porecle care par drăguțe – *vacă-mița mea*, *hipoțică*. *Aaa, m-a călcat pe picior, m-a rupt în două pe tot Radu!*
Laudează fitosatele din cercul de prieteni și pe oricine are norocul genetic. Și mie mi-a mai căzut câte o *lăudă* îndoielnică, și am încercat degeaba să o apăr pe Ana, vorbind despre metabolism, genetica, nutriție: inutil.
Ana păstra mereu chipul calm, chiar zâmbea la glumele astea. Și ea glumea pe seama formelor ei. După ce a născut-o pe fiică, situația s-a înrăutățit, fetița moștenind „forma de măr”, iar Radu, aproape de pubertatea ei, a început să se ia și de copilă: *unde bagi atâta mâncare, o să ajungi ca maică-ta, uită-te la tine, nu-ți dorești să fii frumoasă, nu ca acest animal fără formă?*
Și atunci, brusc, Ana s-a trezit. A vorbit cu el o dată, de două ori, a treia, că nu se poate așa, dar, desigur, degeaba. Apoi, acum un an, a venit explozia. Nu am fost acolo, mi s-a spus. Când Radu a început din nou să-și exerseze umorul în companie, despre siluța soției, ea a zis brusc: *Radu, știi ce, m-am săturat. Dacă nu-ți place cum arăt, nu te țin, du-te și caută-ți una subțire, mie mi-a ajuns.*
A chemat un taxi și a plecat acasă. Radu a continuat să se învârtă și să glumească, nici nu a grăbit să meargă după ea. *Unde să se ducă?* spunea. *Face câteva scandaluri și se limpezește. Știe ea bine că arată ca un roșu prea copt.* Chiar și prietenii încercau să-i explice că nu are dreptate, că Ana arată minunat, dar, bineînțeDar acasă nu era nici Ana, nici fata ei — se dusese cu bagajele la părinții ei în altă parte a orașului, iar la scurt timp după, l-a părăsit pentru totdeauna.
