Prima Impresie
Mamă, ți-o prezint pe Andreea, spuse Radu cu o ușoară stinghereală, arătând-o pe tânăra pe care o adusese acasă la ora asta târzie.
Bună seara, răspunse Maria, măsurând-o cu privirea pe musafira neașteptată. Ce oră drăguță pentru prezentări! Miezul nopții peste cinci minute…
I-am spus lui Radu că e prea târziu, se apără Andreea îndată, dar mă ascultă el? Încăpățânat ca o măgar!
Bine jucat, gândi Maria, amar. Se scuza și-l face pe el tiran. Nu-mi place fata asta.
Intrați, oftă ea, apoi se retrase în camera ei fără alt cuvânt.
Ce putea face, până la urmă? Să-și dea singurul fiu afară noaptea? Din cauza unei străine? Dacă vor să trăiască împreună, fie. O mamă e acolo să-și protejeze copilul și să-i deschidă ochii. Și Maria se va ocupa de asta repede. Radu o va trimite pe iubita lui de unde a venit, fără regrete. Va fi chiar ușurat!
Toată noaptea, Maria chibzui cum să o îndepărteze pe Andreea din apartament.
Nu, nu se opunea căsătoriei lui Radu. La treizeci de ani, era timpul să-și întemeieze o familie.
Dar nu cu ea!
În primul rând, era mult mai tânără. Semn că bătea vântul în cap.
O soție, ea? O mamă? O gospodină?
Apoi, atitudinea ei vorbea de la sine: să debarșezi în casa oamenilor la ore nepotrivite, fără măcar să te scuzi! În plus, îndrăznise să-l acuze pe fiul ei iubit fără motiv…
Și pe deasupra, rămăsese peste noapte!
Era prima oară pentru ea, sau un obicei?
În fine. Pur și simplu, Maria nu o plăcea.
Așa că și Radu va ajunge să facă la fel.
De ce să-și piardă timpul cu ea?
Planul deveni inutil.
Andreea îi oferi singură toate ocaziile să pună lucrurile la punct.
Primul semnal sună dimineața.
Se încuie în baie… o oră întreagă.
Radu, neputincios, se învârtea prin apartament, din ce în ce mai furios.
Dragule, ce s-a întâmplat? întrebă Maria cu o blândețe exagerată. Fata se pregătește, vrea să-ți placă…
Dar trebuie să plec la serviciu!
Atunci bate la ușă, explică-i că nu e singură aici, sugeră mama.
Ar fi stânjenitor, mormăi el. Vorbim mai târziu. Și tu, mamă, nu întârzii?
Eu? Nu. Sunt gata de ceva vreme. Uite, am făcut clătite. Hai să iei micul dejun.
Nici măcar nu m-am spălat!
Lasă, o faci după. Până atunci, nu pierde vremea mănâncă ceva, ai nevoie de puteri pentru ziua de azi.
Radu se așeză la masă.
Atunci Andreea ieși din baie, cu prosop pe cap, strălucitoare.
În sfârșit! exclamă Radu, repezindu-se spre oglinda aburită.
Se spălă în grabă, se bărbieri iute, înghiți o clătită în trei înghițituri și, deja pe prag, strigă:
Pe seară! Sper să vă înțelegeți bine.
Radu! îl chemă Andreea. Trebuia să mergem după lucrurile mele azi.
Mergem. Azi-seară. Nu te plictisi! Glasul lui răsuna deja pe scări.
Maria se ridică, închise ușa după fiul ei, se întoarse spre Andreea și întrebă sec:
Nu te rușinezi?
Nu, răspunse tânăra zâmbind. Ar trebui?
Radu va întârzia din cauza ta!
Nu va întârzia. Sigur ia un taxi. Nu vă faceți griji, totul va fi bine.
Oricum, ține minte: nu ești singură aici. Dacă vrei să ocupi baia o oră dimineața, scoală-te mai devreme. Noroc că nu am program azi.
Nu se va mai repeta, spuse simplu Andreea. Scuzați-mă.
Maria rămase cu gura căscată. Aștepta o ceartă, și iat-o…
Bine, bine, mormăi ea, îndreptându-se spre baie.
Primul lucru care-i atrase privirea fu un tub de pastă de dinți, deschis când cel vechi nu se terminase.
Andreea, de ce ai deschis pasta nouă?
O prefer pe asta.
Sper că îți vei aduce a ta? Și șamponul tău?
Desigur, doamnă Popescu…
Și prosoapele!
Le voi aduce…
În ciuda încercărilor de a provoca o ceartă, Andreea nu mușca din momeală. Era de acord cu totul, dădea din cap politicos, își nota obligațiile viitoare.
Fără argumente, Maria trecu la atac direct.
De ce ai venit aici?
Radu și eu ne iubim…
Bineînțeles că-l iubești, pe un băiat ca el! Dar eu nu înțeleg: ce-i găsește la tine?
Nu l-am întrebat…
Și părinții tăi?
Mama e croitoreasă.
Și tatăl?
Nu l-am cunoscut niciodată.
Aha. Un copil fără tată. Și cum vei fi o soție bună pentru fiul meu?
Voi face tot ce pot…
Oricât ai încerca, nu va merge. Fiul meu nu te iubește. Doar crede. Îl cunosc eu! Și nici nu te va lua de soție! De ce ar face-o? Ești deja la picioarele lui.
Mă iubește, șopti Andreea, cu glas tremurător. Sunt sigură.
Te înșeli amarnic. Crezi că ești prima?
Nu… dar nu contează…
Nu contează? Se va sătura de tine într-o săptămână! Nu ești la înălțimea lui! Inteligența, știi ce e?
Da. Dar aici cuvântul e prost ales.
Și de ce?
Am diplomă universitară.
Și ce dacă? Ascultă, fetițo, du-te acasă. Nu e locul tău aici. Încerc să-ți spun asta de dimineață, dar nu vrei să auzi.
Bine, voi pleca. Dar ce-i veți spune lui Radu? Nu va fi mulțumit.
Nu e treaba ta! Pleacă și nu te mai întoarce. Nu ești binevenită.
