— Uite cum ai ajuns! Un colțunaș, nu o femeie!
Radu se uita cu dispreț la soția sa și simțea că s-a săturat de ea, dorind să fie cât mai departe de casa lor.
— Dragule, dar abia am născut băiatul nostru. Dă-mi timp și o să slăbesc. — Mădălina era pe punctul de a plânge.
— Toate nevestele prietenilor mei au născut și sunt deja subțiri. Nici măcar în timpul sarcinii nu au luat atâta în greutate!
Radu o disprețuia pe soția lui în sinea lui. Nu așa și-a închipuit femeia de lângă el, ci una vibranta, activă, bine îmbrăcată chiar și acasă.
Iar în fața lui stătea o femeie jalnică, într-un halat, cu o expresie mereu scuzătoare pe față.
Dar Elena… ea e altfel!
Îndrăzneață, încrezătoare în sine, frumoasă!
Îl așteaptă mereu și-l iubește cu pasiune. Și, desigur, ca orice amantă, speră că se va despărți de Mădălina.
Mâna lui Radu se întinse după telefonul din buzunar…
— Mă duc să mă plimb, iau și pâine pe drum. — A mințit.
Iar afară a început imediat să sune la Elena.
— Bună, Pisicuță! Mi-a fost atât de dor de tine. Nu mai suport să stau acasă. Vreau la tine! Pot să vin acum?
— Bună! Te aștept, pupic! — a șoptit Elena cu o voce mierosă.
Radu a adus pâinea, s-a încruntat la plânsul copilului și i-a spus Mădălinei că a fost chemat de urgență la serviciu.
Lucra în ture, așa că nu a fost greu să mintă că trebuie să-l înlocuiască pe un coleg bolnav.
Mădălina a încuviințat înțelegătoare și a vrut să-l sărute, dar el s-a ferit, ca și cum ar fi fost întâmplător.
Copilul a adormit, iar Mădălina a rămas singură în cameră, gândindu-se la cuvintele soțului ei.
Da, se schimbase de la nuntă, nu se mai îngrijea și luase în greutate.
Bebelușul îi lua mult timp, așa că mânca mereu în grabă, uneori și noaptea.
Ceasul arăta deja 23:00.
A vrut să-l sune pe soțul ei, dar telefonul era închis.
După ce a hrănit copilul, Mădălina s-a dus la culcare.
A doua zi, Radu a venit acasă și a anunțat de pe prag că pleacă. Că s-a îndrăgostit de alta și că nu o mai iubește. Dar copilul nu-l va lăsa și va da bani pentru întreținere.
E greu de descris ce a simțit Mădălina în acel moment. Dar s-a stăpânit, nu a plâns și nu l-a implorat să rămână.
Au trecut un an…
În acest timp, multe s-au întâmplat. Băiețelul a crescut și a început grădinița. Mădălina și-a găsit de lucru, s-a înscris la sală și la piscină. Încet, și-a revenit la greutatea normală. Nu era slabă, dar forma ei devenise mai armonioasă.
La serviciu, un coleg numit Ion a început să-i ofere ajutor prietenos.
Într-o zi, a invitat-o la film, apoi în parc. Au început să se întâlnească serios, iar după șase luni s-au căsătorit. Silueta Mădălinei nu-l deranja pe Ion. El vedea zâmbetul ei bun, ochii frumoși și îi aprecia caracterul.
L-a acceptat și pe fiul ei, ca pe propriul copil. Și după un timp, băiatul a început să-l numească „tată”.
Într-o zi, Mădălina a întâlnit o prietenă din cartierul unde locuise cu fostul soț.
— Mădălina, am văzut-o pe Radu! Știi ce? S-a căsătorit cu amanta lui! A născut recent și s-a îngrășat tare. Acum Radu stă mereu peste program la serviciu.
Mădălinei nu-i păsa. Nu-l mai văzuse pe fostul ei de mult. Plătea pensie alimentară, dar sume mici și rareori se interesa de viața fiului lor. Dar ea nu avea nevoie de altceva.
Pentru că acum era cu adevărat fericită alături de Ion, care se dovedise a fi cel mai bun tată și soț.
