Priveam cum Dragoș desena din nou Omul-Păianjen în caiet, în loc să rezolve enunțul la problemă, și ne dădeam seama, eu și soția, că singurul care are un viitor liniștit și îmbelșugat în casa noastră e pisoiul.
Zeci de meditatori au încercat să-l facă pe băiat să îndrăgească științele exacte. Dimpotrivă, cu fiecare profesor nou, Dragoș se adâncea mai tare în filozofie: Lumea e o zădărnicie, credea el. Adevărata fericire o găsești în leneveală, ecleruri de ciocolată și desene animate pe telefon.
Când aproape că ne lăsam părinți învinși, orice speranță dusă de vânt, am dat pe internet peste un anunț ciudat: Vând halteră și cultiv dragostea pentru materiile școlare ori sportive copiilor, rudelor, prietenilor, vecinilor. Metodă proprie. Lucrez cu matematica, istoria, româna, engleza, biceps, triceps, picioare, umeri, literatură, piept. Petru.
Prinși în impas, am sunat la numărul din anunț, iar din difuzor s-a auzit un glas răgușit și gâfâit.
Alo! pe lângă voce, se auzeau zgomote de fier aruncat.
Bună ziua, sun la anunț.
Haltera am dat-o, a spus Petru, gata-gata să închidă.
Nu, nu, vreau pentru fiul meu, să învețe matematică, română, literatură…
Vârsta, greutatea, abilitățile elevului?
Laconismul lui Petru era și reconfortant, și înspăimântător. Sunetul de fier a fost înlocuit de șuieratul corzii de sărit. Parcă simțeam miros de transpirație din telefon.
Nouă ani, douăzeci și cinci de kilograme, aproape că adună în scris și…
Câte flotări face?
Poftim? am rămas eu surprins, curățându-mi urechea cu degetul mic.
Flotări și tracțiuni câte? a reluat Petru.
Nu știu… vreo cinci, probabil.
Știe diferența între prefix și sufix?
Eee… Nu știu, trebuie să o întreb pe soție.
Ce instrumente aveți prin casă?
Instrumente?
Compas, raportor, extensor, gantere?
Avem doar o riglă din lemn.
Bine. Dați adresa, vin în oră, a zis Petru, apoi a strigat: Desfă picioarele, ține spatele drept! Nu-i pentru dumneavoastră, am lecție de istorie, a încheiat el și-a închis.
Am mai rămas nițel cu picioarele depărtate și spatele drept ca o coardă, apoi am mers la Dragoș.
Când i-am spus că va avea un nou meditator, Dragoș a mărit volumul la televizor și a cerut ceai cu sandviș. Băiatul era perfect imun la orice încercare de instruire științifică.
A sunat cineva la ușă. Soția lui Dragoș s-a uitat pe vizor și a zărit un piept care a făcut-o, sincer, geloasă.
Bună ziua, s-a aplecat în prag un munte de mușchi, strâns într-un maieu și mirosind a șampon de nucă de cocos: Petru. Unde-i olimpicul vostru?
Vi-vi-vine, a bâiguit soția mea. Cred că a sosit tipul cu Opelul, care ți-a promis într-o notiță sub ștergător să-ți rezolve vederea.
Iertați-mă, a venit o voce dinăuntru, e o neînțelegere, am fost oftalmolog… în trecut.
Petru Andrei, meditator în prezent, s-a prezentat el.
A, dumneavoastră sunteți, am ieșit de după oglindă. Scuzați, nu v-am recunoscut. Dați-mi geanta.
I-am luat geanta de hochei, dar de îndată ce i-am scăpat mânerul, am simțit că mă trage la pământ. Motanul, panicat, a traversat două camere și o ușă încuiată, supersonic.
Ce aveți așa greu? gâfâiam cărând geanta spre camera lui Dragoș.
Material didactic. Clasa primară și materii aplicate.
Dragoș stătea înfipt în canapea și privea telefonul când Petru i-a deschis ușa.
La mine! La mine! răcnea eu, dar Petru deja intrase și inspecta camera, nicio emoție pentru noul lui elev.
Aveți bormașină?
Pentru ce?
Pentru exersat limba română a zis Petru, scoțând din geantă o bară de tracțiuni, un sac de box și o frânghie.
Îl întreb pe vecin, am zis tremurând de oboseală. Între timp, faceți cunoștință: Dragoș, el e Petru Andrei, meditatorul.
De unde aveți atâția mușchi? l-a întrebat Dragoș în loc de bună ziua.
Am adunat la coloane, a spus Petru zâmbind, punând greutăți una peste alta.
Hai, lucrați, am ieșit repede.
Sunteți mai tare ca Omul-Păianjen?
Poate Omul-Păianjen împinge două sute la piept?
Dragoș n-a înțeles, dar a simțit că nu prea.
Eu nu iubesc lecțiile, a spus băiatul, sincer.
Să se ocupe alții de lecții. Noi lucrăm abdomenul.
Petru s-a întins pe covor și a început abdomene, iar Dragoș statea pe lângă, așteptând să-l vadă sleit pe meditator. Dar acesta doar schimba ritmul sau sporea greutatea. După abdomene a trecut la gantere, apoi la extensor și a terminat cu flotările.
Ai ținut minte? Vrei să fii puternic? Sau vrei să zaci ca motanul printre pânze de păianjen?
Dragoș a dat din cap că nu.
Perfect! Hai, toate exercițiile de trei ori câte patruzeci și cinci minus treizeci și nouă. Începem cu abdomenul.
Cât vine?
Spune tu.
Nu-i bormașină, doar o bormașină mică am găsit, am intrat eu și, văzându-l pe Dragoș la flotări, am înghețat. Revin mai târziu, am șoptit și-am închis ușa încet.
***
A doua zi, pe la 5:30 dimineața, a sunat cineva. Somnoros, am mers la ușă, pregătind în gând un șir de sudalme, dar când am văzut chelia lui Petru în ușă, parcă nu era destulă material ca să acoperi un asemenea acoperiș. Părea că peste noapte se dublase ca volum, iar cearcănele erau bicepși.
Avem azi istorie și geografie, echipament: adidași, maieu, pantaloni scurți. Azi alergare lungă cu studiu de peisaj și istorie locală.
Dar e doar în clasa a treia, încă nu are disciplinele astea, am bâiguit.
Mai sunt și poezii de memorat. Mergeți cu noi?
Nu, mulțumesc, am fost foarte bun la școală.
În ce an au scăpat moldovenii de tătaro-mongoli?
Eee… mă trezesc pentru serviciu, trezesc băiatul, am evitat răspunsul și m-am dus spre camera lui Dragoș.
M-am întors, spunând:
Nu se trezește.
Îl îmbrăcați și se dezmorțește pe drum, a sugerat Petru.
***
De trei ori pe săptămână, Petru apărea la ușă și începea să-l antreneze pe Dragoș. Luni: piept-triceps-umeri-matematică-română; miercuri: spate-biceps-literatură-engleză; vineri: picioare-geografie-istorie.
După trei săptămâni, Dragoș a apărut la bucătărie în bustul gol; și când i-am văzut pătrățelele de pe burtă, mi-am ascuns burta păroasă în spatele ceainicului. S-a îndreptat, a prins chef de mișcare, ba chiar ne certa că trăim sedentar.
Vasile, mie nu-mi place deloc treaba asta, mi-a spus soția într-o seară. Ți-ai dat seama ce i-a cerut de ziua lui?
Da: Xbox. L-a cerut și mie.
Nu, perete de cățărat și blender de smoothie. Mi-e teamă că Petru ăsta nu-i meditator, ci un antrenor fixat pe sport, care ne va nenoroci copilul.
Crezi? Dar fac și matematică…
Ai văzut vreo carte în mâna lor?
Tabelul cu calorii.
Ei vezi? Tu știi cum sunt obsedații ăștia…
Cum?
Cu mintea scurtă!
Decât tocilar slab, mai bine forțos, nu?
Eu vreau copil normal! Vreau să terminați!
A sunat telefonul.
E diriginta lui, s-a uitat nevasta la ecran și a răspuns.
Da? Ce-a făcut? Da, vin acum.
Ce-a fost?
Dragoș a făcut scandal la școală. Ți-am zis!
Merg cu tine.
***
Am ajuns la școală cu un taxi, și-am fost chemați direct la directoare.
Vezi, meditatorul tău! În clasa a treia și deja suntem la discuții la director.
Biroul era plin de părinți, copii, psihologul școlii și diriginta. Zgomotul ajunsese de se dereglase pianul de la sala de muzică.
Nu suntem la sală de forță, suntem la instituție de învățământ! a sărit o mamă pe mine.
Dar, ce s-a întâmplat, poate explică cineva?
Diriginta a luat cuvântul:
Dragoș îi obliga la pauză să joace “scară” pe bară și să țină scorul cu împărțiri în fracții.
Să facă ce?
Tracțiuni pe bară, pe rând, cu creștere de dificultate, a explicat Dragoș.
Liniște! Copiii n-au vrut. Dragoș îi amenința.
Dar ei au început. Au vrut să mă bată pentru că le corectam greșelile când mă jigneau.
Cum corectai?
Le explicam cum se declină tâmpit și lăudăros. Au sărit, și-am fost nevoit să reacționez. Cum zice domnul Petru, dacă ai multă energie, mai multe tracțiuni faci și în loc să te bați cu sălbaticii, învață-i să împartă.
Zicea că dacă-i mai deranjăm, o să ne facă să scoatem rădăcini! plângea unul.
Neanderthalianul ăsta n-are ce căuta printre copiii noștri! a urlat o mamă.
Stați așa, m-am trezit în sfârșit. Deci nu a fost bătaie?
Cealaltă parte a dat din cap că nu.
Deci copilul meu a răspuns agresiunii cu matematică și tracțiuni?
Și i-a pus să alerge stadionul și să învețe poezii de Eminescu!
Ai văzut, nici vorbă să rămână prost am privit soția, şi ea a dat din cap și a zâmbit.
Aș vrea să vă cer scuze, a intervenit directoarea.
Să-și ceară el! a sărit un părinte arătând spre Dragoș.
Nu, vouă, ci părinților lui Dragoș. E un copil deosebit, a spus directoarea către noi, dar ținând cont de cât am aflat, trebuie să-l transferăm.
S-a făcut dreptate! Așa-i trebuie! s-au bucurat alții.
Îl transfer în clasa a patra. E evident că e peste programă, a decis directoarea.
S-a lăsat liniște. Se auzea doar cum roade invidia printre părinții nemulțumiți. Lumea a ieșit încet, evitând priviri.
Alo, domn Petru, avem o problemă… Ne mută în clasa a patra! Apar materii noi, i-am dat telefonul, ieșind pe hol.
***
După o săptămână, Dragoș a intrat în clasa a patra. Două săptămâni mai târziu a participat la un concurs de crossfit și se pregătea de prima lui olimpiadă literară. Peste o lună, am primit telefon de la un părinte al foștilor colegi: voia și el numărul lui Petru Andrei.
Cu timpul, s-a format o grupă de copii cu dublu profil sport și învățătură de unde erai dat afară nu pentru rezultate slabe la sport, ci în primul rând pentru note proaste la școală.
Privind cum Semeon desenează încă un Om-Păianjen în caiet, în loc să rezolve exercițiul la matematică, părinții și-au dat seama că doar pisica va avea un viitor lipsit de griji și belșug în familia lor.
