Privind la modul în care Radu desena în caietul său încă un Om-Păianjen în loc să rezolve exercițiul de matematică, părinții au înțeles că doar pisica familiei are asigurat un viitor lipsit de griji și belșug. Nici zecile de meditatori nu reușiseră să-i insufle băiatului dragostea pentru științele exacte. Din contră, cu fiecare profesor întâlnit, Radu părea să se afunde tot mai mult în filosofie. Lumea era, după părerea lui, o mare zădărnicie, iar adevărata fericire stătea în a lenevi, a mânca eclere cu ciocolată și a te uita la desene animate pe telefon.
Când părinții aproape că-și pierduseră orice speranță, tatăl a găsit pe internet un anunț ciudat: Vând halteră și insuflu dragoste pentru materiile școlare și sport copiilor, rudelor, prietenilor, vecinilor. Metodă proprie. Lucrez cu matematică, istorie, limba română și engleză, biceps, triceps, picioare, umeri, literatură, piept. Tudor.
Disperați, vigilența lor a dispărut complet. Tatăl a format numărul, iar după câteva tonuri s-a auzit un glas greu, gâfâind.
Alo, printre glas se auzeau niște bătăi ritmice de fier.
Bună ziua, sun la anunț.
Haltera am vândut-o, a spus Tudor, gata să închidă.
Nu, nu, eu voiam pentru băiatul meu, să-l pregătiți la matematică, română, literatură.
Vârsta, greutate, abilități ale elevului.
Concizia lui Tudor era deopotrivă inspirantă și înfricoșătoare. Bătăile de fier s-au transformat în șuier de coardă de sărit. Tatăl a avut impresia că simte chiar și mirosul de transpirație din difuzor.
Nouă ani, douăzeci și cinci de kilograme, aproape reușim să adunăm cu coloana și…
Câte flotări face?
Cum? a întrebat cu mirare tatăl.
Flotări și tracțiuni, câte?
Nu știu, vreo cinci probabil.
Știe să deosebească prefixul de sufix?
Eu… nu prea, trebuie să întreb soția.
Aveți acasă utilaje?
Utilaje?
Compas, echer, expander, gantere?
Doar o riglă de lemn.
Am înțeles. Trimiteți adresa, ajung în maxim o oră, a spus Tudor și a strigat: Mai depărtează picioarele, ține spatele drept! Nu, cu tine am, am lecție de istorie, a explicat rapid, închizând.
Tatăl, cu picioarele depărtate și spatele drept ca o sfoară, s-a dus la Radu.
La vestea că va avea alt meditator, Radu a reacționat ca de obicei a dat volumul la televizor mai tare și a cerut ceai cu pâine prăjită. Era complet indiferent la orice formă de educație științifică.
S-a auzit soneria. Mama lui Radu s-a uitat pe vizor și a văzut un piept care i-a stârnit o ușoară invidie.
Bună ziua, a pășit în hol, îmbrăcat într-un maiou mulat și mirosind a șampon de cocos, muntele de mușchi numit Tudor. Unde-i olimpicul vostru?
Vi-i… abia a putut răspunde mama, cu voce tremurătoare. Cred că a venit tipul acela cu Opelul, căruia îi scrisesem sub ștergător să-și repare vederea.
Scuzați-mă, s-a auzit din fundul casei, a fost o confuzie, eu am fost oftalmolog… odată.
Sunt Tudor Ionel, meditator acum.
Ah, dumneavoastră sunteți, a apărut Vasile din spatele oglinzii. Iertați-ne, nu v-am recunoscut. Să vă iau geanta.
Tudor a întins geanta mare, și în clipa în care i-a dat drumul, Vasile a fost tras la podea. Pisica, speriată, a dispărut prin două camere și o ușă încuiată.
Dar ce aveți în geanta asta? gâfâia tatăl, trăgând-o în camera lui Radu.
Material didactic. Școala primară plus materii aplicate.
Radu, ca de obicei, se afunda în canapea și se uita la telefon, când ușa i s-a deschis.
Trage spre tine! striga tatăl, dar era prea târziu. Tudor a intrat și a studiat pereții.
Aveți bormașină?
La ce vă trebuie? a întrebat tatăl.
Să antrenăm limba română, a răspuns Tudor, scoțând din geantă o bară de tracțiuni, un sac de box și o frânghie.
Întreb la vecin, tremurând de la efort, a spus tatăl. Faceți cunoștință, acesta-i Radu. L-a ridicat de pe canapea, copilul fiind cât genunchiul lui Tudor. Radu, el este domnul Tudor Ionel, meditatorul.
Cum de aveți atâta mușchi? a întrebat Radu în loc de bună ziua.
Am adunat la coloana, a zâmbit Tudor și, scoțând câteva discuri de halteră, a început să le pună una peste alta.
Bine, vă las, a ieșit tatăl din cameră.
Dvs. sunteți mai puternic decât Omul-Păianjen?
Poate Omul-Păianjen ridică două sute la piept?
Radu nu a înțeles întrebarea, dar simțea cumva că nu.
Eu nu iubesc lecțiile, a spus băiatul, punând lucrurile la punct.
Să lase lecțiile ratații, noi facem abdomene.
Tudor s-a așezat pe podea și a început exercițiile. Radu doar privea, așteptând ca strania combinație de profesor să obosească, dar acesta doar schimba ritmul și creștea greutatea. Dupa abdomene, Tudor a trecut la gantere, apoi la elastic, și a încheiat cu flotări.
Ei, ai reținut? Vrei să fii puternic sau să rămâi ca mutanții tăi printre pânze de păianjen și praf?
Radu și-a scuturat capul negativ.
Atunci bine! Facem toate exercițiile de trei ori câte patruzeci și cinci minus treizeci și nouă. Începem cu abdomenul.
Cât înseamnă asta?
Păi, tu să-mi spui.
Bormașină nu e, doar o găuritoare am găsit, a intrat tatăl și, văzându-și fiul făcând flotări, a stat nemișcat. Revin mai târziu, a șoptit, ieșind încet din cameră și închizând ușa.
***
A doua zi la 5:30 dimineața a sunat soneria. Abia dezmeticit, capul familiei s-a dus spre ușă, pregătit să-l înjure strașnic pe musafir, dar, când a văzut chelia lucioasă a lui Tudor în prag, și-a dat seama că și cele mai grele sudălmi nu ar fi fost de-ajuns pentru a acoperi așa plafon. Parcă peste noapte Tudor crescu-se și mai mult, iar pungile de sub ochi arătau a bicepși.
Azi avem istorie și geografie, echipament sport: adidași, tricou, pantaloni scurți. Azi e alergare de fond cu studierea peisajului și a istoriei orașului.
E doar în clasa a treia, încă n-are materiile astea, s-a scuzat tatăl, căscând.
Dar are și poezie în programă. Veniți cu noi?
Nu, mulțumesc, eu am învățat bine la școală.
În ce an s-a retras tătaro-mongolii din regiunea noastră?
Eh, trebuie să-l trezesc pe băiat, s-a fofilat Vasile la dormitor.
După câteva minute s-a întors, șoptind:
Nu se trezește.
Îl îmbrăcați, se trezește pe drum, a propus Tudor.
***
De trei ori pe săptămână, Tudor apărea la ușa lui Radu și începeau antrenamentul. Luni: piept-triceps-umeri-matematică-română; miercuri: spate-biceps-literatură-engleză; vineri: picioare-geografie-istorie.
După trei săptămâni, micul Radu a intrat în bucătărie fără tricou, iar tatăl, văzând pătrățelele fiului, și-a ascuns burta de bere în spatele ceainicului. Băiatul se întărise, avea ținută dreaptă și îi făcea morală părinților pentru sedentarism.
Vasile, cam nu-mi mai place treaba asta, i-a spus într-o seară mama la cină. Știi ce mi-a cerut Radu de ziua lui?
Xbox, știam, mi-a cerut și mie.
Nu, perete suedez și blender pentru smoothie. Mi-e teamă că Tudor nu-i meditator, ci un antrenor fixist, care o să-i strice sănătatea copilului.
Tu chiar crezi? Parcă fac și matematică.
Ai văzut vreun manual la ei în mână?
Doar tabelul cu calorii.
Asta spun și eu. Știi și tu că sportivii nu-s prea… adânci la minte.
Păi, mai bine prost și musculos decât slab și tocilar?
Mai bine un copil normal! Vreau să încheiem cu lecțiile astea!
A sunat telefonul.
Învățătoarea lui, s-a uitat soția la ecran și a răspuns.
Alo? Ce a făcut? Da, vin imediat.
Ce s-a întâmplat?
Radu a făcut scandal. Vezi? Ți-am spus. Nimic bun nu iese de aici.
Vin și eu.
***
Cu taxiul, părinții au ajuns la școală, unde au fost chemați direct la director.
Poftim și cu meditatorul: copil în a treia și deja la director.
Biroul era plin de părinți, copii, psihologul școlii și învățătoarea. Zgomotul era atât de mare că pianul din sala de muzică vecină s-a dezacordat.
Aici e școală, nu sală de sport, a sărit una dintre mame la Vasile.
Ce s-a întâmplat, poate explică cineva?
Învățătoarea a luat cuvântul.
Radu îi obliga pe colegi să joace scărița la pauză și să țină scorul prin împărțire fracționată.
Să facă ce?
Să se tragă pe bară cu creștere treptată a repetițiilor, a clarificat Radu.
Liniște! Colegilor nu le plăcea, Radu îi amenința.
Ei au început! Au vrut să mă bată pentru că îi corectam când mă jigneau.
Cum îi corectai?
Le explicam cum se declină cuvintele fudul și habarnist. Au sărit la mine, și eu am răspuns. Cum spune domnul Tudor: Dacă ai energie, poți face multe tracțiuni și în loc să te bați, învață-i să împartă la fracții, a spus Radu, privind în jos.
A zis că dacă ne mai luăm de el, ajungem să extragem radicali! plângea unul dintre băieți.
Locul acestui neanderthalian nu e printre copiii noștri! urla o mamă.
Stați puțin, s-a trezit tatăl lui Radu. Deci băiatul meu n-a bătut pe nimeni?
Reclamanții au dat din cap că nu.
Deci, la agresivitatea celorlalți, răspunsul lui a fost matematica și bara de tracțiuni?
Și i-a pus să alerge și să recite poezii!
Vezi? Spuneai că ajunge prost și musculos, i-a spus Vasile soției, care a dat din cap mulțumită.
Vreau să-mi cer scuze, a zis, dintr-o dată, directoarea.
El să-și ceară scuze, a urlat un părinte, arătând spre Radu.
Nu vouă, ci părinților acestui băiat. Copilul e deosebit, s-a uitat directoarea la Vasile și soția lui. Dar, având în vedere tot ce am aflat, trebuie să-l mutăm.
S-a făcut dreptate! Bine v-a făcut! Și antrenorului vostru trăsnit! jubilau părinții.
Îl mut în clasa a patra. Este clar peste nivel, a încheiat directoarea.
În birou s-a lăsat liniștea. Se auzea doar cum invidia răzuia scoarța cerebrală a părții plângătoare. Toți au ieșit tăcuți din sală.
Alo, domnule Tudor, s-a întâmplat ceva… Trecem în clasa a patra, se mai adaugă materii, a sunat tatăl, ieșind.
***
Peste o săptămână, Radu a fost mutat la clasa a patra. După alte două, a participat la o competiție de crossfit și a început pregătirile pentru prima lui olimpiadă la literatură pentru copii. Peste o lună, Vasile a primit un telefon de la un părinte al foștilor colegi să-i ceară numărul lui Tudor.
Treptat, s-a format o grupă de copii ce combinau sportul cu școala, iar criteriul de excludere nu erau rezultatele sportive slabe, ci notele mici la școală.
***
Astfel, adevăratul succes nu vine doar din note sau mușchi, ci din echilibrul dintre minte și trup, din perseverență, curaj și dorință de a deveni mereu cea mai bună variantă a ta. Căci, până la urmă, în viață contează cel mai mult să crești sănătos la trup și la suflet.
