JURNALUL ANEI
Toată lumea spunea despre mine că sunt naivă, o prostuță. Cu Lucian sunt căsătorită deja de cincisprezece ani. Avem doi copii: Ilinca are paisprezece ani, iar Radu șapte. Lucian n-a fost niciodată un soț credincios. Prima dată m-a înșelat chiar în a doua zi de la nuntă, cu o chelneriță dintr-o crâșmă din centrul Chișinăului. Pe urmă nici nu mai pot ține socoteala câte au fost… Prietenele încercau mereu să-mi deschidă ochii, dar eu doar zâmbeam și tăceam.
Lucrez la o fabrică de jucării pentru copii, ca contabilă. Salariul… of, ce să zic, aproape de râs, dar munca mă îngroapă, încât ajung câteodată să mă prindă noaptea la birou, mai ales când vin raportările trimestriale și anuale. Și în weekenduri trag din greu.
Lucian câștigă bine, dar ca gospodină nu sunt nici eu vreo pricepută. Oricâtă leafă mi-ar da, tot nu-mi ajunge de cumpărături, frigiderul pare mereu gol, iar de gătit, în cel mai bun caz, borș și chiftele cu macaroane. Așa trăim. Toți din jur se miră când îl văd pe Lucian cu câte o domnișoară nouă la braț. Mai vine și acasă uneori de parcă n-ar fi existat ziua.
“Vai de capul Anei, ce-o rabdă pe ăsta!”, șoptesc vecinele la colțuri.
În ziua când Radu a împlinit zece ani, Lucian a venit acasă și mi-a spus pe ton serios că vrea divorț. Cică s-a îndrăgostit și nu-l mai interesează familia.
Ana, nu te supăra, dar eu depun actele pentru divorț. Ești prea rece, ca peștele. Măcar de erai gospodină bună…
Bine, sunt de acord cu divorțul, i-am răspuns simplu.
N-aș fi crezut vreodată cât de șocat a fost. El se aștepta la scandal, țipete, poate lacrimi. Dar eu am rămas calmă și i-am zis:
Bine, începe să-ți faci bagajele, nu te deranjez. Mâine, când vii, lasă cheile sub preș.
I-am zâmbit ușor când ne-am privit, și cred că l-a pus pe gânduri, dar a trecut repede peste. Se visa deja într-o viață nouă, fără copii, fără nevastă.
A doua zi, a venit cu vreo domnișoară pe care abia o cunoștea. A ridicat preșul, cheia… dispărută. I s-a tăiat toată buna dispoziție.
Nu-i nimic, schimb încuietorile, și gata!”
A încercat să bage cheia care deja nu mai intra. A sunat la ușă. A deschis un bărbat vânjos, în halat și papuci, cât ușa.
Ce vrei, măi omule?
Păi… aici e apartamentul meu.
A zis Lucian cam stânjenit.
Nu cred, ai acte să dovedești? Arată-mi, că altfel n-ai ce căuta.
N-avea actele la el. L-au dat afară, nici n-au vrut să-l mai asculte. Atunci și-a amintit că are buletinul cu adresa. L-a scos, l-a arătat. Omul a râs:
Când ai deschis ultima dată la pagina de domiciliu?
Lucian a deschis, și i s-a făcut rău: pe una scria domiciliu, pe alta plecat, totul cu ștampile de doi ani!
Cum a fost posibil? N-a avut curaj să se ia la ceartă cu uriașul. I-a dat mesaj Anei, dar telefonul ei era închis.
A hotărât să o aștepte la ieșirea de la fabrică, dar nici acolo n-a găsit-o: Ana nu mai lucra de aproape un an acolo. Ilinca era la studii în afară, iar Radu schimbase școala și nimeni nu îi putea spune la care, căci nu era trecut pe numele lui.
S-a așezat, terminat, pe o bancă și s-a luat cu mâinile de cap. Cum putu Ana, fata tăcută, să-l dea gata așa? Cum a vândut apartamentul fără să știe? Știe că nu va lăsa așa ceva, la proces va lămuri totul.
La divorț s-a prezentat cu gândul să dovedească că a fost tras pe sfoară, că totul îi revine înapoi. Totul s-a elucidat: cu doi ani înainte, chiar el i-a semnat Anei o procură generală la notar! Atunci, când o cunoscuse pe Olguța, femeia aceea care îi sucise mințile, nici nu s-a gândit la consecințe. Ana avea nevoie de acte pentru fiică la studii, cu semnătura lui. S-a consultat cu un jurist și i s-a zis că e mai ușor să facă o procură. Și uite așa s-a lăsat fără nimic. Apartamentul vândut, Ana dispărută, copiii nu știe pe unde sunt, iar Olguța, când a aflat că nu mai are casă, a dispărut și ea ca vaporul în ceață.
Nu-i nimic, o să mă dea Ana în judecată pentru pensie alimentară, dar nici asta nu-i va merge!” Dar și aici a avut parte de surpriză: a primit citație în instanță, dar pentru contestarea paternității. S-a dovedit că amândoi copiii nu sunt ai lui!
Ana, deși știa încă din ziua nunții că Lucian o înșală, a decis să-i plătească cu aceeași monedă. După ce l-a văzut la nuntă cu chelnerița, ceva s-a rupt în ea. Și-a jurat să se răzbune. A început să economisească toți banii pe care Lucian îi aducea în casă, frigiderul era gol, dar copiii aveau parte de haine și mâncare la mama ei. Mama încerca s-o facă să renunțe:
Răzbunarea o să te distrugă, iar copiii vor suferi, îi zicea.
Dar Ana era hotărâtă. Și-a atins scopul. A făcut testul ADN pentru copii, deși știa demult cine era tatăl lor. Pentru Lucian a fost cea mai grea lovitură; pierderea apartamentului nici nu se compară cu șocul adevărului.
Feriți-vă să răniți femeia tăcută lângă voi dacă o răniți destul, va șoca lumea întreagă.
