Când s-a născut primul copil, totul era ca în toate familiile: soțul meu lucra și câștiga bani pentru întreținerea familiei, iar eu eram în concediu de maternitate cu fiica noastră.
După ce m-am întors la muncă, cariera mea a crescut rapid. Atunci, când am ajuns la un venit stabil foarte înalt, am aflat că sunt însărcinată pentru a doua oară. Desigur, puteam să uit de o funcție înaltă, dacă aveam să stau în concediu de maternitate 3 ani, aveam sî îmi pierd poziția în companie. Ne-am consultat cu soțul meu, am decis că el va merge la maternitate.
În societatea noastră, acest curs al evenimentelor nu este acceptabil. Mă uimea foarte mult când la început oamenii întâlninindu-l pe soțul meu îi spuneau: „Ce tată bun, se plimbă cu copilul”. De parcă nu ar fi copilul lui și ar face ceva ieșit din comun. În general, sunt un pic de acord cu ei: sună ridicol când bărbatul iese în concediu de materninate, oricât de discriminator ar suna, dar Ion nu a schimbat niciodată scutecele și nu a stat mult cu primul copil. Apropo, decretul nu este doar despre copil. Curățenia, gătitul prânzului și cinei, în general, toate treburile casnice au fost transferate pe umerii bărbatului, pentru că eu, lucrând 12 ore pe zi, nu puteam fi responsabilă pentru toate aceste lucruri.
Uite așa ne-am schimbat rolurile și pe parcursul concediului lui de materninate am avut o mulțime de momente amuzante. Cel mai greu lucru pentru Ion a fost să schimbe scutecele. La început l-am învățat pe un ursuleț de pluș, dar copilul este complet diferit.
Ion mi-a povestit cum a stat prima dată acasă cu al doilea copil. Când a ajuns la momentul când trebuia să schimbe scutecul, totul a mers prost. Cu inima în dinți, bărbatul a început să desfășoare scutecul, încercând să facă totul cu grijă, dar îi era foarte greu.
Copilul se învârtea, râdea, de parcă era amuzat de tata și de neputința lui. Ion nu a fost în stare să înventeze ceva mai bun și s-a dus la vecini. Spera să primească ajutor de la doamna Maria, o femeie mai în vârstă cu nepoți. Din păcate pentru soțul meu, ea nu era acasă, dar soțul ei Petru -era.
Trebuia să vedeți asta: doi bărbați adulți încercau să schimbe scutecul unui bebeluș de 3 luni. L-au aruncat pe cel murdar, dar să îmbrace unul nou a fost o provocare. La început nu era clar unde este partea din față și cea din spate a scutecului. Apoi, cum să-l îmbraci dacă copilul se mișcă permanent și, bineînțeles, cum să faci ca acel scutec să se țină strâns pe copil.
Au decis că cea mai bună soluție ar fi să o aștepte pe Maria să vină de la magazin. Uite așa copilul nostru a stat complet gol o oră întreagă, așteptând ca cineva să îl salveze pe tatăl său.
Bineînțeles, vecina s-a întors acasă și râzând mi-a ajutat soțul și a făcut și i-a oferit și un antrenament drept bonus pentru viitor.
Au trecut mulți ani, și încă râdem cu vecinii noștri despre acea poveste, despre doi bărbați adulți și un scutec.
