Răzbunare

Răzbunarea

La treizeci de ani, Nicoleta era cunoscută în lumea afacerilor, încheind întâlniri și negocieri cu oameni de succes. Credea că în afaceri toate mijloacele sunt permise, folosindu-și și farmecul feminin pentru a obține ce dorea. Cu unii parteneri avea relații mai intime decât strict profesionale. Mergea înainte fără să se uite înapoi.

— Nu m-am culcat cu oricine, doar cu cei care mi-au stârnit interesul. Știu, nu tocmai conform eticii, dar pentru o femeie în lumea afacerilor e greu să se mențină — e un univers dominat de bărbați. Deși acum și femeile își fac loc, își afirmă prezența.

— Nu știu, Nicoleta, eu n-aș putea. Eu lucrez la birou, iar șefii iau deciziile. Sunt mulțumită. Să te zbătuiești în afaceri… Mi-e greu să-mi imaginez. Trebuie să ai coloană vertebrală, una de neclintit. Tu o ai — o susținea Alina, prietena ei.

— Știi, Alina, când am început în afaceri, m-am lovit imediat de probleme. Femeilor nu li se acordă încredere. Un vechi cunoscut mi-a spus pe șleau când i-am propus un parteneriat: “O femeie poate reuși în afaceri, dacă găsește abordarea potrivită.” Și așa a devenit Adrian primul meu partener “special”.

— Doamne, Nicoleta, cum ai putut? Mi se pare greu să treci această linie — spuse Alina, surprinsă și puțin îngrozită.

— Alinăăă, cu el am înțeles că poți separa relațiile: cele normale, cu un bărbat pe care îl placi, și cele de afaceri — unde satisfacția e morală, vine mai târziu, când afacerea merge bine și vezi rezultatele.

Firma Nicoletei prospera. Avea nevoie acum de un specialist IT bun, pe care nu și-l putuse permite la început. Într-o zi, s-a prezentat tânărul Radu, abia ieșit de pe băncile facultății. La interviu, însă, Nicoleta a rămas impresionată de ideile lui inteligente.

— Bună ziua — spuse el zâmbind, intrând în birou.

— Bună ziua, Radu. Ai un stagiu de probă de două săptămâni. Dacă te descurci, te angajăm permanent. Dar am o condiție — fixa ochii în el.

Tânărul ridică din sprâncene:

— Care?

— Salariul nu va fi mare. Dacă ești de acord, poți începe.

— Sunt de acord — răspunse el serios.

Radu se dovedi un bun profesionist, dar îi lipsea fermitatea. Nu știa să-i pună la punct pe angajate, era prea blând.

Întâlnirile ei “speciale” le ținea în birou — era practic, putea discuta și semna documente pe loc. Așa că partenerii “privilegiiați” veneau spre sfârșitul zilei, când restul plecase.

Într-o asemenea seară, Radu intră pe neașteptate cu niște dosare, neștiind că era o întâlnire particulară. Noroc că totul se terminase — Nicoleta își încheia bluza, iar partenerul sorbea din pahar.

— Scuze, nu știam că ești ocupată — murmură Radu, ieșind în grabă.

— Nicoleta, acum întreaga firmă o să afle despre noi, iar eu nu doresc publicitate — spuse nemulțumit partenerul.

Dar ea îl asigură că Radu va păstra tăcerea. A doua zi, îl chemă pe tânăr la ea.

— Radu, sper că ce ai văzut ieri rămâne între noi — spuse, gândindu-se să-i mărească salariul. Dar i-a trecut prin minte o altă idee.

Nici n-a trebuit să-l convingă prea mult. Radu înțelese dintr-o privire. Nicoleta fu surprinsă că, deși tânăr, era destul de experimentat. El, în schimb, era în extaz. Ea trebuie să-i tempereze entuziasmul.

— Radu, nu te aștepta la prea multe. Vom ține relația asta secretă. Să nu creadă alții că ai privilegii. Ai înțeles?

— Da, desigur. Șeful și subalternul…

Relația lor a durat trei ani. Învățaseră unul de la celălalt. Dar într-o zi, Nicoleta începu să se simtă îngreunată de legătura cu Radu.

El bănușea de partenerii ei “speciali” și se certa din ce în ce mai des, invidă.

— Nicoleta, ar trebui să fim un cuplu oficial, apoi să ne căsătorim — dar ea nu-i împărtășea visul.

— Radu, nu te iubesc. Nu pot să mă căsătoresc de dragul convenienței. Simpatia de la început s-a stins.

A doua zi, găsi pe birou cererea lui de demisie. Și asta a fost sfârșitul.

După un an și jumătate, afacerea Nicoletei începu să dea semne alarmante. Câțiva parteneri importanți refuzau colaborarea.

— Nicoleta, nimic personal. O altă firmă oferă condiții mai bune.

— Un concurent, bănușea ea.

În următoarele luni, pierdu și alți clienți. Veniturile scădeau alarmant.

— Trebuie să aflu ce se întâmplă, altfel falimentez!

Un fost partener, Victor, i-a mărturisit în cele din urmă:

— Când acești noi concurenți au apărut, am verificat. Firma lor are acces la toate contactele, prețurile și volumele noNicoleta înțelese că Radu își construise propria afacere folosind informațiile furate de la ea și că acum, în loc să-i ceară iertare, îi oferea o alianță sub pretextul iubirii — dar adevărata lecție fu că în viață și în afaceri, uneori cea mai mare răzbunare e pur și simplu să mergi mai departe.

Оцініть статтю
Răzbunare