Mamă, te rog să nu te sperii, dar de la începutul anului am putea avea niște probleme, să zicem de ordin financiar. Dar, zic eu, de foame n-om da.
Fata mea, nu mă ține în suspans, știi că nu-mi plac introducerile lungi.
Știu, mămico. Pe scurt: mi-am dat demisia de la serviciu. Uite-așa.
Cum așa? Din proprie inițiativă sau te-au rugat?
Am plecat eu. Îmi place să iau deciziile singură.
Știu, toată pe tată-tău. Îmi și imaginez ce-ar fi spus dacă mai trăia.
Mamă, uite acolo la geam, ce frumoși sunt mugurii de pe ramurile pomului de peste drum Iar tata ar fi spus că nu haina face pe om.
Mi-a fost tare drag de tine, fata mea, mă mândream că ai ajuns unde ai ajuns, cu postul tău, salariul, poziția. Șefa culturii la nivel de oraș! La televizor apăreai mereu. Oamenii te priveau ca pe o regină, te ascultau, te respectau. Frumoasă, suplă, modernă așa ai rămas.
Mamă, hai, nu plânge. Frumusețea nu mi-o ia nimeni, rămâne cu mine.
Povestește, dragă, ce s-a întâmplat, de ce așa din senin? Ieși de la geam că te trage curentul, vino încoace lângă mine.
Vezi tu, mamă, nu mă mai potrivesc cu șefii mei. Pentru ei contează doar să dea bine la raportări, la oameni se gândesc numai când țin vreun discurs. Nu pot așa. Cum zic ei la tribunal la divorț: nu ne-am potrivit la fire.
Asta-i peste tot, mamă, la serviciu contează rapoartele și rezultatele pe hârtie. Înseamnă că de sărbători nici la evenimentele tale nu mai mergi?
Merg, mămică. Am muncit cu toată echipa pentru ele. Dar voi fi spectator de data asta. E chiar interesant.
Interesant, zici tu Sefa culturii orașului stă sub brad ca oricare alt trecător. Ia-mă și pe mine cu tine, poate-ți țin moralul.
Eu ziceam că te-ai săturat în grădiniță de atâtea sărbători: brad pentru fiecare grupă, pentru copiii angajaților, pentru angajați, pentru filiala de grădiniță
Ai uitat de orfelinat! Da, Lenuța mea, și la noi tot rapoarte, și câți copii participă la evenimentele culturale atenție, culturale! Dar aș merge la bradul pe care-l faceți în Parcul central, să văd ce ați pregătit. Tu conduci sărbători de familie, dar familie nu ai. Acum, nici serviciu. Lenuța! Aproape de 40 încă îl visezi pe Pavel? Pavel Întâiul! Și-a împotmolit viața tot în orașul ăsta, cu gândul la Viena și Orchestra de acolo! Mare saxofonist, nu-i așa?
SăXofonist, mamă. Adolphe Sax, belgianul, a creat instrumentul ăsta minunat acum vreo două secole.
Asta-mi spui mie, care-s directoare la grădiniță cu predare muzicală? Ai vrea tu să-l iert pe saxofonistul tău, dar de atâția ani ți-a învârtit mintea încât nu ții pe nimeni altcineva aproape. Îmbătrânești, regina mea. Mama și-a șters lacrima. Regina fără tron! Fata bătrână și fără bărbat Ce-ar fi spus tată-tău acum?
Tata, mamă, ar fi zis că femeia e ca vinul cu cât se învechește, cu atât e mai nobilă. Și nu plânge, o să fie bine, promit.
Da, tata iubea femeile
Pe tine te-a iubit cel mai mult, mamă. Ți-a ținut mâna până în ultima clipă, la spital
Știu, Lenuța, mă mustră că n-am spus destul te iubesc. Parcă era de la sine înțeles.
N-aveai de spus, se simțea. Mai ales când îi cântai
Mama a început să fredoneze, printre suspine:
Și ninge iar, și ninge încet,
Și totul așteaptă ceva,
Pe sub zăpadă, sub albul veșmânt
Aș vrea să spun chiar azi
Cel mai drag om din viața mea,
Privește acest cer de nea,
E curat tot ce nu spun,
Tot ce-aș dori să-ți spun
Mamă, cântecul ăsta mă rupe de câte ori îl aud. Îmi doresc la ziua mea din aprilie să ningă, să-mi cânte cineva așa
Dar cu serviciul, fata mea, ce-ai să faci? Ai atâta har! Unde pleci de-aici?
Îmi caut de lucru ca taxator în autobuz, mamă.
Hai lasă, n-o lua peste picior! Hai, vorbește și cu Nineta, vecina de la 36. Are relații peste tot: la Fisc, la Judecătorie, la Inspectoratul locativ
Mamă, nu glumesc. Chiar vreau la autobuz, ca taxator. Tu mai mergi cu autobuzul?
Rareori, dar da.
Și cum ți se par taxatorii?
Păi, cum? Fără pretenții. Îmbrăcate anapoda, șlapi peste ciorapi, urlă la tot autobuzul: Taxați și înaintați în spate! În mijlocul vehiculului, vă rog! Și tot așa, la nesfârșit. Foarte artistic!
Chiar ai haz, mamă: Taxați și înaintați! Intonația ca la taxatorii adevărați. Ti-aduci aminte când tata a venit beat de la serviciu? Au sărbătorit deschiderea unui bloc nou, l-au ajutat colegii acasă. Și tu ai zis că nu l-ai mai văzut beat niciodată, era numai glume. Și-a spus un banc cu autobuzul, ți-l amintești?
Parcă nu ce banc?
Cică intră irșit un bărbat beat în autobuz, abia se ținea de bară. Vine taxatoarea la el, hotărâtă: Domnule, taxa de drum! El face semn cu mâna de parcă ținea un păhărel și zice: Pentru drum! și dă noroc cu aerul.
Ehei, dacă l-aș mai putea vedea pe tată-tău, i-aș turna un păhărel numai să aud bancuri de-astea.
Tată e cu noi oricum, mamă. Îi aud vocea mereu: Fetelor, totul e în capul vostru! Schimbați discul din minte și-o să cântați serenade, nu prohoduri!
Lenuța, dar pe Pavel de ce n-ai putut să-l schimbi tu cu alt refren în cap? Nu i-a plăcut că tu ești regina și el doar muzicantul, ca Ghiță din București plânge după ei. În film măcar finalul e cu happy-end Dar nu mai vorbim despre asta acum! Hai, serios: la ce te-ai gândit? Unde te angajezi?
La taxator în autobuz, mamă. După sărbători mă prezint la lucru.
Lenuța, nici gând să lași așa. Tu mereu ai avut puțină nebunie, ai fost pe dos, inventivă dar nu chiar până la taxatoare în autobuz! Toată lumea te știe, ai stat ani întregi pe ecran, iar acum vrei să-ți dai coroana jos pentru biletărie?! Ce-ar fi spus taică-tău!?
Tocmai că-i urmez sfatul. Ți-aduci aminte felicitarea de la 18 ani? O știu pe de rost: Ține minte: nimeni nu poate hotărî în locul tău. Ia-ți viața în mâini. Altfel, viața va bate la ușă și tu nu vei fi acasă vei fi mereu în altă parte.
Și tu vrei să fii în altă parte, adică în autobuzul orașului? Ce-i provocarea asta?
Da, în autobuz. E o provocare pentru mine însămi! Șeful de cultură mi-a zis să-mi dau coroana jos, că am uitat cum e viața reală, că n-am mai mers cu transportul public Nu știa însă că am mers două săptămâni cu maxi-taxi și troleibuzul, că șoferul meu a avut piciorul rupt. Am văzut destul popor!
Vai de mine, tu, cu așa funcție, în autobuz?!
Da, mămică. O să-i educ pe călătorii de pe traseu
Mama s-a ridicat, s-a trântit pe canapea și și-a frecat tâmplele.
Mă doborâși cu vestea ta de Anul Nou Un șoc cultural. Mă și doare capul.
Un om mare spunea că doar când viața ne dărâmă ne găsim timp să privim spre cer. Mamă, uită-te la fereastră, ce soare-luminos! Copiii leagă hrănitoare de păsări, iar ninge cu fulgi mari
Lenuța a început să cânte: Și ninge iar, și ninge încet, și totul așteaptă ceva
Nea Lenuța noastră! Dar la taxator iei de cinci ori mai puțin salariu decât la Direcție Ajungem să accept ajutor de la colonelul Vladimir din bloc.
Mamă, e un om de treabă. Militar, văduv, serios, generos. Știu că nimeni nu va fi ca tata și nici nu trebuie să fie. Tata e în sufletul nostru, dar el a plecat de zece ani, mămică
Olguța! Dar pe tine te va răpune plictiseala la muncă asta! Zero creativitate! Deși, tata-ar fi zis că și ca măturătoare ai face ceva inovator Poate faci o vizită măcar în Dubai, cu compensarea de concediu?
Mai bine mergem la Constanța, mamă, două rude, o să ne detașăm!
Sună telefonul. Mama ascultă curioasă.
Da, pe 4 ianuarie mă prezint pe traseu. Da, documentele mele sunt la personal. Mulțumesc.
Mamă, gata, nici Dubai, nici Constanța!
*****
Autobuzul nr. 7 și-a terminat prima cursă până la marginea estică a Chișinăului. Traseu aglomerat, mereu plin de lume. Capăt de linie.
Domnule Ionel, pot folosi microfonul? Ca și cum aș fi ghid turistic.
Iar ai venit cu ceva nou, doamnă? Ai împodobit salonul cu beteală și globuri. Ai prins citatele zilei la vedere. Ce scrie azi acolo, de fapt?
Un aforism, domnule Ionel!
Af… ce?
E bine să fii pe drumul pe care-l alegi singur!
Interesant cu dumneata, Olguța. Noroc la bătrânețe cu taxator ca dumneata. Numai că Gheorghe, colegul meu, încă nu s-a obișnuit. Zice că îi e frică să se uite la tine! L-ai uimit când i-ai făcut cadou un dosar cu stema țării, și i-ai pus toate actele așa ordonat… Nevasta lui i-a comandat fulare noi cu steagul. Noi cică umblăm cu autobuz rusesc, dar ducem moldoveni! Mare lucru! Olguța, să știi că ești nemaipomenită. Ai ținut să pui și cuvinte de suflet cu numele noastre la vedere! Ne-am simțit Aristoteli, deși am glumit doar…
Ești adevăratul nostru Aristotel, Ionel! Cât de adânc poți gândi, în glumă!
Apoi, am citit cu voce clară două plăcuțe ce atârnau sub titlul Citate de la șoferii noștri:
Vorbiți la telefon încet sau… interesant! șofer de la RTEC nr. 1 Ionel Munteanu.
Dacă nu-i dai loc bătrânei, îl dau eu șofer Gheorghe Savin.
Asta-i filozofie, dom’le!
Cât despre dumneata, și noi te cităm! Cum zici: Totul ține de minte. Schimbă discul și viața cântă altfel.
De la tata am învățat, domnule Ionel.
Dar nu mai e?
Un accident pe șantier. A murit în brațele mamei la spital, constructorul nostru…
Zău, Olguța… Soarta. Dar mama, e bine?
Trăiește, e educatoare la grădiniță, la partea muzicală. Dar voiam, Ionel, să încercăm și cu muzică în autobuz. Să salut și să dăm și o piesă la pasageri. Ce zici?
Măi, nici nu știu, unii se supără, alții nu
Am verificat în regulament: nu e interzis dacă nu deranjează. Chiar Aristotel zicea că muzica poate schimba dispoziția. Aleg numai melodii potrivite și anunțuri importante dar nu în orele de vârf. Să încercăm, Ionel?
Autobuzul a pornit. La stație, am urcat călătorii, am vândut bilete, și pornim spre centru… M-am așezat lângă șofer, am luat microfonul și cu glas limpede am anunțat: Stimați călători! Mergem pe cel mai lung traseu urban din Chișinău, pornit din cartierul Valea Trandafirilor. Acolo e cel mai proaspăt aer! Centrul nostru se vede abia după 15 opriri la stația Strada Luminii. Iarna e cea mai luminată: zăpadă curată, luminițe și ghirlande peste tot! Să nu ratați piața de Crăciun din centru, și, cu copii, să mergeți la Teatrul de Păpuși coborâți la penultima stație. Vizitatorilor le zic să nu scape Muzeul Satului. Și, nu uitați, vă invităm la bradul Familiei în Parcul Mare de la Sărarului pe 14 ianuarie, de Sfântul Vasile! Drum bun și sărbători frumoase!
Am predat microfonul la șofer. Dar, hopa, un tinerel strigă: Mai ziceți și ce se dă la Cinema Patria! Am răspuns prompt: Din păcate la Patria nu ajungeți cu traseul nostru, trebuie să schimbați la centru, apoi zece opriri cu autobuzul 1. Azi rulează comedia Pomul de Crăciun 15, dar eu aș recomanda Cinema Cosmos care e chiar pe traseul nostru, la Oprirea Cinema Cosmos. Trei săli trei filme: Pomul de Crăciun 15, poveste pentru maturi despre Ionuț cel Viteaz și melodrama Pachetul de Anul Nou.
Șoferul, pe șoptite: La Bradul Familiei sigur va fi tombolă și vin fiert moldovenesc? I-am făcut cu ochiul: Sigur. La asta el: Nu te lași tu, Olguța! Încă ceva inventezi Am spus cu visare, Mă visez ca trio Busuiocul să cânte la noi de Crăciun, și să-l aduc pe Ivan, chitarist, de ziua lui Eminescu Sau să chem un acordeonist de Mărțișor!
Am sunat-o pe mama: Mămică, iartă-mă, eu azi nu pot la bradul din parc. Am dublă tură. Mergeți cu domnul Vladimir și vă distrați și pentru mine!
***
Cât mergeam, am tot povestit pasagerilor despre oraș, le recomandam expoziții, teatre Vorbeam calm, nu agasant, și după o lună, pasagerii deja zâmbeau la inovația taxatoarei de pe 7, dând vestea din gură-n gură.
***
Trei luni și vestea a ajuns la șefi.
Doamnă Olguța, a tunat directorul de la RTEC nr. 1, Andrei Șerban , v-am chemat la raport. Dumneavoastră n-ați venit pentru această meserie! Treaba unui taxator: bilete! Iar dumneata dialog, cântări, anunțuri? O să ne umple de reclamații!
Domnule director, mă bucur să discutăm personal despre calitatea transportului în oraș. Mulțumesc sincer pentru șoferii de excepție de pe traseul 7: Ionel Munteanu și Gheorghe Savin. Ei merită mare apreciere. Am considerat mini-tururile și programele culturale drept un proiect inovativ pentru RTEC.
Andrei Șerban, om masiv, a început să se fâstâcească, și-a șters fruntea, și-a turnat apă, s-a așezat, s-a ridicat
Încasările pe 7 cresc, asta-i bine! Dar nu toți suportă muzica, anunțuri Dumneata ai venit cu chitara în autobuz, la un pas să fredonați toți? Cine a mai văzut asta?
Nici n-o interziceți, domnule director! În regulament scrie că taxatorul nu doar emite tichete, ci și asigură confortul și siguranța călătorilor.
Dar alți taxatori te reclamă deja.
Nu mă cunosc. Muncesc tură dublă. Tocmai pentru că nu mă întâlnesc cu nimeni, m-au inventariat alți doi veterani. S-au urcat și s-au speriat: cică nu merg pe la fiecare călător, anunț la microfon! Stau ca o regină lângă șofer și povestesc. Nu-s taxator, ci ghid!
Am fredonat în gând: Când nu-i prea târziu, să facem o oprire domn taxator, apăsați frâna! L-am privit îngăduitor pe director, dar n-am cerut iertare:
Domnule director, după regulament: Taxatorul nu obligă plata și nici nu verifică biletul – îi vinde doar la cerere. Plata e obligația pasagerului. Se miră că am reguli improvizate: urcarea pe ușa din față la mine, plata acolo; la coborâre toți pe la spate. Lumea plătește la intrare, când e aglomerație, dă banii sau cardul prin ceilalți. Anunț: Cardul nu se pierde, avem camera video! Oamenii-s cuminți.
La noi nu sunt camere! Și minți public?
Eu doar visez mereu la mai bine Să pui camere peste tot e deja firesc!
Andrei Șerban, mai calm:
Chiar nu umbli pe la toți?
Ba da, la nevoie. Ajut bătrânele, mame cu copii, ridic batiste, acord prim-ajutor. Dar prefer să rămân la loc, că muntele vine la Mahomed. Pe cei ce nu-și plătesc biletul îi scoate curiozitatea: cine-i regina de la șofer? Vin să vadă și, printre cântece, plătesc. Vă iubesc orașul? De când locuiți aici? Pe net nu prea apăreți.
De un an. Am divorțat, m-am întors la Baia Mare unde am crescut. Dar s-a schimbat mult! Nu-l mai recunosc.
Asta-i! Se schimbă în bine. Oamenii n-ajung la teatru sau muzeu, nu știu noutățile. Eu sunt ghid, nu taxator! Dar, dom director, mergeți la teatru la Soț divorțat, comedie bună.
Olguța, nu mai pot vorbi, am ședință. Dar dacă mă inviți la spectacol, vin!
********
Proiectul Taxatoarea-regină a mers toată iarna. Olguța a primit primă la 8 martie, iar de 23 februarie i-a dat domnului Andrei o invitație la teatru, deși ea lucra în dublă tură. S-au dus tot felul de zvonuri despre regina din autobuzul 7. Taxatorii râdeau: e nebună să muncească pe așa salariu și să mai cânte! Se bănuia că are sponsori. Nimeni nu știa că singurul sprijin era colonelul Vladimir de la doi, care ținea cu adevărat la Olguța și o iubea pe mama ei.
********
28 aprilie. Sâmbătă. Ziua Olguței. Mama i-a zis să ia liber, dar Olguța a vrut să fie pe traseu, printre călătorii ei obișnuiți. În zori, a luat-o pe jos spre depou, frig zdravăn pentru aprilie. Pe drum, fericită de viața fără funcții și griji, a zărit fulgi albi de nea Visul copilăriei, zăpadă de ziua ei! Fulgi pufoși, zburând magic, i-au înghețat coafura. A intrat în autobuz și a găsit salonul împodobit cu fulgi de hârtie. Gheorghe i-a adus bomboane și un microfon nou: Regina are totul frumos! Ea le-a dat un vin de Cricova și două cărți Moldova mea.
Lumea, în acea zi, a umplut autobuzul mai spre centru. Brusc, a urcat un bărbat și Olguța a simțit fiori era Pavel, bărbatul vieții ei, cu saxofonul sub braț. Copleșită, a strigat aproape fără să vrea: Taxați și înaintați! În autobuz avem supraveghere video! S-a ridicat și s-a strecurat spre fundul autobuzului și deodată, a început să răsune saxofonul lui Pavel, romantic, liniștitor. La final, a cântat Și ninge iar, și ninge încet
Acesta a fost darul ei: un vis împlinit, dragoste, zăpadă și cântec într-un autobuz plin de oameni.
