Regulile mele
Nu, Dragoș, să știi că bine ai făcut că ai venit! mama, Mariana Petrescu, s-a așezat față în față cu mine la masă, sprijinindu-și bărbia în pumnii mici, uitându-se la mine cu drag. Mi-a fost așa de dor de tine. Hai, mănâncă, mănâncă, dragul mamei. Îți mai pun o chiftea?
Am clătinat din cap, refuzând.
Nu ți-au plăcut? s-a speriat mama, s-a îndreptat brusc, ridicând sprâncenele. Parcă le-am făcut ca de obicei I-am spus și lui tata că tu nu mănânci carne de porc I-am spus! Ți se pare gustul ciudat?
Mariana era agitată. Mă așteptase cu atâta emoție, gătise de parcă ar fi venit la masă toată compania de la șantier, iar ea, Mariana Petrescu, era bucătăreasa-șefă ce avea grijă să mulțumească pe toată lumea. Iar acum, chiftelele nu mi-au priit…
Ei, măi mamă, iar începi? Totul a fost excelent, foarte bun! Doar că nu mai pot.
Am așezat cu grijă furculița mult prea delicată și mică pentru mâinile mele mari, și am aranjat șervetul, minuscul și el, de parcă ar fi fost batistă de copil. Era curios cum o femeie atât de mică cum e mama a putut da naștere la un flăcău ca mine. Dar semăn cu tata, Ion Petrescu, care și el era o stâncă de om. Mama lângă el părea mereu o adolescentă.
Toate au fost minunate! Ca de obicei! m-am ridicat, am mers la ea, i-am mângâiat umerii ca și când i-aș fi pus o haină călduroasă pe spate. Mi s-a făcut instant liniște. Hai zi, ce vroiai să discutăm? Că eu trebuie să plec în curând. Am promis că mergem cu Ilinca la cumpărături, lui Radu îi trebuie haine noi.
Ilinca, așa în bătrânește cum îi place să-mi zică nevastă-mea, era o femeie grijulie, gospodină și foarte frumoasă.
N-am s-o uit când am văzut-o prima dată pe stradă. Atât de tare m-am uitat la ea, că m-am trezit cu cotul în stâlp ca prostul. Mi-am spart sprânceana, a început să sângereze. Ilinca s-a speriat, m-a prins de braț și tot mă întreba dacă nu mi se învârte capul. Păi să nu ți se învârtă? Că lângă mine era Ilinca, o frumusețe!
Am ajuns să ne căsătorim. Acum avem un băiat, Radu. Ilinca e logoped, adesea elevii ei vin acasă la noi, ceea ce-i convenabil, nu-i nevoie să stea pe drumuri. Eu plec în fiecare dimineață la muncă și-l las pe Radu la școală, și nu la orice școală, Ilinca a făcut rost de un loc la Liceul de Biologie. Trăim bine, liniștiți, cu dragoste și griji frumoase.
Dar de ce nu a venit Ilinca? a întrebat mama, strângând masa. Știa foarte bine că Ilinca are particulari, nu renunța la ore nici în weekend, dar trăgea de timp, simțeam c-ar vrea să mă roage ceva.
Ți-am zis că are doi elevi azi. Și Radu își face temele. Dar ce s-a întâmplat?
Am luat ceștile de la mama, le-am pus cu grijă în chiuvetă, apoi am tras-o de mână și am privit-o în ochi. Mami, mă sperii. A pățit tata ceva? S-a închis în cameră, nu mai iese? Ați luat credit și v-au păcălit? Ați pus casa gaj? Vă șantajează cineva? Sau m-ați găsit pe mine, geamănul pierdut la maternitate?
Zâmbeam ștrengărește, bucuros de gluma mea. Se simțea veselie primăvăratică și în casă.
Am ascultat-o pe mama și m-am așezat, frecându-mi burta. Garsoniera lor era mică, nu ca apartamentul nostru cu trei camere lăsat de rudele Ilincăi, care primiseră pe merite locuința, dar acum trăiau la țară, aproape de pământ. Ne trimiteau în fiecare toamnă saci de cartofi și sfeclă, topinambur și crizanteme. Ce crizanteme aduceau! Parfum, culori nespus de frumoase. Florile și legumele veneau cu ocazia în duba lui moș Vasile, fostul proprietar, care mereu ținea la Ilinca. Pe de ce, n-am vrut să aflu niciodată, dar mereu l-am respectat, l-am ajutat cu mașina dacă avea nevoie. Mă simțeam bine, acasă, în pantaloni scurți cu palmieri, bucurându-mă de viață.
Uite, vreau să te întreb ceva… a răsuflat mama adânc, m-a servit cu turtă dulce. Îți amintești de tanti Maria?
Am ridicat sprâncenele, încercând să-mi amintesc.
Sigur că da, mamă! am dat din cap până la urmă. Turta dulce mirosea incredibil a miere, a glazură, a copilărie. Am cedat, mi-am pus ceai și-am ales cea mai mare bucată.
Uite-așa, tanti Maria a primit trimitere la spital la voi, trebuie să-și trateze ochii, are operație programată… N-am idee ce diagnostic are, dar e ceva complicat…
Am mestecat și ascultat. Țin minte de tanti Maria vecina de palier, care mereu o ajuta pe mama, mă supraveghea când eram mic. O știam doar cu ochelari cât masa, ochii păreau încovoiați, iar genele se zbăteau ca aripile unui fluture sub lentile.
Și? am întrebat pentru că mama tăcea, mărunțea firimituri pe fața de masă, semn clar de emoție.
N-ar putea să stea la voi pe timpul tratamentului? Să închirieze ceva e scump, la hotel nici atât. Plus, nu-i comod să fie mereu pe drumuri Știu că e greu cu un străin în casă, dar e doar pentru o perioadă Eu mă simt datoare, știi bine, ea te-a crescut cât am muncit…
M-am oprit din mestecat, am luat o gură mare de ceai, mi-am șters buzele cu șervețelul, am dat din umeri.
Păi… Eh… am mormăit. Să stea tanti Maria nu fusese în plan, va trebui să-mi ascund pantalonii cu palmieri. Ilinca nu va mai putea ieși în cămașa de noapte la bucătărie noaptea, și-i stă atât de bine în ea… Dar dacă trebuie, trebuie. Păi, cum să nu? Firește că poate! Dacă atunci ea a avut grijă de mine, acum e rândul meu. Am zâmbit larg, simțindu-mă nespus de bun și corect și am tras adânc aer, sigur că Ilinca va fi mândră de mine, la fel și mama.
Pe geam, soarele a răsărit brusc ca un nimb deasupra capului meu și s-a jucat în ochii fericiți ai mamei. Și-au început să bată clopotele de la biserica din colț așa a sărbătoare.
Serios? Chiar mă bucur, Dragoș! Uite, asta da fapta bună! Chiar mândră sunt de tine, ce băiat atent și delicat ai ajuns…
M-a mângâiat ca pe vremea când eram copil.
Dacă era și Ilinca de față, cu siguranță ar fi făcut o grimasă, imitând-o pe mama. Se amuza mereu de râvna Marianei pentru fiul ei.
Dar nu era, așa că m-am simțit din nou copilul mic și bun lauda celei mai importante femei din viața mea.
Dar, totuși, ar trebui să vorbim și cu Ilinca… a șoptit mama, brusc emoționată. Am șoptit și eu ceva, că nu va fi problemă, apoi, lipit de mâna ei, era să adorm, atât îmi era de bine. Atunci o sun acum pe tanti Maria, vă puneți voi la punct!
Mama a ieșit din bucătărie, în camera de alături tata răsfoia ziarul, iar eu, oftând, am scos telefonul și am sunat-o pe Ilinca.
Ilinca asculta atent, în timp ce-și farda genele.
Și cât rămâne? a întrebat într-un final.
Două săptămâni, cred. Ilinca, trebuie să ajutăm Femeie bătrână, cu operație, n-are unde sta…
Dragă, dar la spital nu stă? a început ea, dar am întrerupt-o.
Bineînțeles, dar și după, are controale. Să stea pe drumuri? Ilinca, tu oricum ești o gazdă primitoare, iar tanti Maria e o femeie ordonată. Vă veți înțelege…
Știi a oftat Ilinca. Nu-mi place treaba asta. Țin minte la nuntă, m-a privit de sus. N-are simpatie pentru mine, tanti Maria a ta.
Cum să nu? Te place! Și te va ajuta și cu Radu!
Dragoș, fiul tău are șaisprezece ani. Ce să-i mai facă Maria? a zâmbit Ilinca cu gura într-o parte, aproape voia să se fardeze, dar s-a răzgândit, simțindu-se nelalocul ei.
Cu toate, Ilinca. E un om înțelept, a trăit mult! Deci, nu e problemă?
Bine! Când vine?
Duminică.
Duminica asta?! Ilinca s-a uitat speriată la dezordinea din casă. Era obișnuita dezordine a unei familii normale, dar, pentru străini, trebuia să arate totul impecabil.
Ea nu invita pe nimeni mai departe de bucătăriasalon, unde făcea și orele. Doar la ocazii, dădea cu dero și spăla totul din tavan în podea. Ilinca, altfel decât prietenele ei, se rușina mereu de dezordinea de acasă.
Tanti Maria avea să intre peste tot, sigur va crede că nu-s gospodină!
Covoare spălate, bucătărie curată, toate la loc așa se cunoaște ordinea sufletească! Îmi spunea mereu mama. Prima impresie e din casă. Iar tu, Ilinca, ești neglijentă! Cum poți? E așa greu să-ți ordonezi hainele?
Am închis ochii, de parcă mama încă era lângă mine, iar eu, rușinată, priveam podeaua în tăcere și admit parcă tot în mine a rămas copilul care, oricât face, nu mulțumește pe deplin…
Atunci weekendul viitor a precizat Dragoș.
Atunci să mai fie! a realizat Ilinca. Mă duc să-l anunț pe domnul Radu…
Și mai aveam timp să transform haosul de acasă într-o oază de curățenie.
Radu a întâmpinat vestea cu indiferență: ce-i, a venit o bătrânică, ce-i așa grav?
Mai lasă, mamă! Trăiește fiecare cum poate, și gata! a zis el, filozofic, privind calmul cu care mama se agitată cu aspiratorul. Noi suntem aici, ne adaptăm, iar ea, dacă rezistă, rezistă. Dacă nu, nu. Așa-i viața, să se adapteze, zic eu.
Nu rezistăm, Radu, ne sugrumăm în mizerie! În timpul săptămânii n-am timp de niciunele! Adu al doilea aspirator! Nu vreau să mă fac de rușine pe lângă rudele tale! O să povestească mătușii Mariana tot!
Ei, mama știe oricum cum suntem. Și n-are de ce să se supere! a dat din umeri Radu și a plecat.
M-a apucat din nou panica, dar, la scurt timp, a sunat la ușă Andrei primul copil de la logopedie, grăsunel, timid. Andrei bălăbănea, se străduia la sunete, roșea când îl lăudam, dar eu tot timpul mă uitam după vreun colț prăfuit… O, Doamne, NU am spălat geamurile!
Geamurile trebuie să fie atât de curate, cât să crezi că nici nu există! zicea mama. Geamurile curate spun totul despre o gospodină, Ilinca. Altfel, râzi și te miri degeaba…
A venit Dragoș, m-a scos din curățenie generală, tot drumul la cumpărături mi-a povestit despre cât de bună e tanti Maria, dar eu dădeam doar din cap, ascultam frig, retrasă.
Tată, gata, am înțeles! Vine a doua ta mamă. Închidem subiectul! n-a mai răbdat Radu.
I-am mulțumit în gând…
Săptămâna a trecut repede, ca și cum cineva ar fi ținut pedala apăsată.
Sâmbătă Dragoș a plecat să ia pe tanti Maria, iar eu, după ce am anulat toate lecțiile, m-am pus pe gătit și curățenie.
Radu a fost tuns, câinele nostru Grig s-a bucurat de baie și a lătrat vesel, iar geamurile sclipeau mândre, fix ca la mama acasă.
Ilinca, ajungem pe la trei, să nu te agiți! m-a sunat Dragoș. Tanti Maria se simte prost că ne bate rutina.
Bine, la trei. Pregătesc masa.
Voiam să coc puiul întreg, cartofi, salată… să primesc oaspetea cum se cuvine.
La șapte dimineață am trimis pe Radu cu Grig la plimbare, eu am intrat la duș, am fredonat Mi-e dor de tine, am stat o vreme să-mi revin, apoi, cu halatul pe mine, mă pregăteam să-mi spăl dinții, când iată zgomot la ușă; glasul grav al soțului și un glas subțire, rușinat clar, tanti Maria, Grig lătra bucuros, Radu cu un oftat adânc.
Mi-am văzut vag reflexia: halat, părul vraiște imaginea perfectă a unei gospodine nepregătite.
Gata, am ajuns… m-a salutat Dragoș cu bagajele uriașe, ea, toată numai zâmbet și complimentând tot: Ce casă frumoasă!, Ce atmosferă!… Dar eu știam: sunt în halat, părul meu e jale, puiul n-are niciun miros încă, Grig cu lăbuțele murdare, deci și podeaua… Toate semnele mamei de gospodină rea. Tanti Maria deja strângea buzele, o vedeam cum evită bălțile de la Grig, și urmărea grăbită cum fug în baie să mă refac.
Uite aici e camera ta, Dragoș i-a deschis ușa. Simte-te ca acasă. Eu pun repede ceva de mâncare.
Tanti Maria a mulțumit, a închis ușa încet.
Ce-i cu voi, așa devreme? am bombănit trăgând capul din baie. Nu eram gata, Dragoș! M-ai făcut de râs!
Soțul, așezat pe pat, se holba admirativ la mine în oglinda dulapului.
Ce? a ridicat sprâncenele.
De ce-ați venit mai devreme? deja mă îmbrăcasem, aranjam părul. Pune fermoarul, te rog.
A, tanti Maria avea programare mai devreme azi. Am plecat spre oraș mai din timp. a dat din mână, a încercat să mă sărute, dar nu l-am lăsat.
Dar așa multe bagaje? am întrebat.
Nu știu, femeile niciodată nu călătoresc ușor.
Din nou a glumit mulțumit…
Ne-am așezat la mic dejun. Eu am făcut ouă, Radu, văzându-mă cu moralul la pământ, a tăiat felii de salam și pâine.
A intrat și tanti Maria, s-a uitat atentă, a rămas lângă Radu.
Poftă bună! Ce apartament plăcut aveți. Ilinca, să știi că v-am dat la nuntă un set de porțelan cu maci Nu? Sau poate am încurcat
Am ridicat din umeri. Setul de porțelan s-a spart a doua zi după nuntă, pe scări, când Dragoș a scăpat cutia…
El a mestecat fără reacție. Macii și setul nu-i mai amintea nimic.
Poate l-am dat altcuiva. Am sărit să torn cafea tuturor.
Aici cam bate curentul spre locul meu, a zis brusc tanti Maria. Pot să stau la locul tău, Ilinca?
Radu a privit mirat spre mine, iar eu, neputincioasă, am dat din umeri.
Dragoș s-a lăsat protector, m-a mutat mai aproape de el și pe tanti Maria la geam.
Să știi că pe Dragoș de mic l-am crescut, a început tanti Maria. Era mofturos la mâncare, da l-am făcut om în cele din urmă.
Eu m-am înecat, Radu a zâmbit ironic.
Tu, tinere, la lecții, hop! Dragoș învăța mereu dimineața, să-i stea mintea limpede, zice tanti Maria, și a strâns vasele lui Radu, privind nemulțumită spre mine, iar eu, cu greu, am spus ceva aproape în șoaptă.
Radu, pufnind, s-a retras în cameră.
Tanti Maria a mulțumit, s-a retras în cameră, muta câte ceva, apoi l-a chemat pe Dragoș să-i mute televizorul.
Aveți cam puține cărți Radu ar trebui să citească clasicii, Dostoievski, am adus și eu cu mine câteva volume. Seara discutăm ce știe și ce nu știe Radu al tău, Dragoș.
Exact, să nu ajungă un necitit! a sărit Dragoș, i-a făcut cu ochiul copilului și i-a întins geanta de sport.
El știa că Dostoievski îl poartă tanti Maria peste tot, doar pentru prestigiu, chiar dacă nu citește nimic cu adevărat. Dar în preajma doctorilor, va părea că stă internată o doamnă cultă.
A plecat Radu la fotbal, Dragoș la treabă.
Dar dvs când trebuie să mergeți? am întrebat-o eu pe tanti Maria.
Pe la unu. Ilinca, Radu are vreo fată? Pe Dragoș din clasa a șasea îl vânau fetele. Era și cu Rita aia, docilă, făcea tot ce-i spuneai A, și câinele, să nu-l lași aici, Grig să stea afară! Și dulapul de încălțăminte, mută-l, îl dărâm Eh, vezi? Că l-am dărâmat! Oricum, noroc că nu ai tocuri prea înalte… Bine, hai, eu merg, mulțumesc că mă găzduiți!
Tanti Maria mi-a bătut ușor pe umăr și a dispărut în lift.
Am rămas un pic nemișcată, apoi am trântit ușa…
Mamă, de ce face legea aici? Grig nu mai are voie pe canapea, deși noi îi permitem! s-a scandalizat Radu, revenit de la antrenament, mângâind câinele care părea trist.
Așa e ea, îi place să educe. Dar e doar temporar, Radu, ai răbdare…
Mi-era rușine față de Radu, față de Grig, simțeam că nu mai sunt stăpână la mine în casă. Dar ce să faci? Cum să-i răspunzi urât doamnei care ți-a crescut bărbatul?
Seara, tanti Maria a organizat producție de sarmale în bucătărie, toți am avut ceva de făcut, iar Dragoș aproape că îi săruta mâna de respect.
A doua zi, luni dimineață, a pus toți membrii casei la înviorare, cu ceasul pus pe telefon, patruzeci zece, flotări și lumânarea, totul! Radu, evident, ieșit rapid la școală, noi transpirând la exerciții.
Dar când faceți operația? am întrebat, gâfâind.
Mâine. Mâine mă internează. Dragoș, ai să vii să mă vezi? l-a întrebat tanti Maria trist.
Doar două zile stai! E operație simplă! s-a mirat el, dar a promis…
Luni a fost stresantă. Lecțiile mi s-au anulat una după alta, ba copiii bolnavi, ba plecați la țară, nimeni nu mă vrea la ei acasă.
Sună telefonul, corbii croncăneau afară, tanti Maria asculta în cameră Ion Suruceanu la maxim. “Ce mică-i vacanța mare…” și tot așa. Ea ținea isonul ritmat, bătând din picior. Se zăreau siluete dansând prin uși mate, eu suspinam…
Se agită, m-a liniștit Dragoș. Mereu ascultă Suruceanu când e emoționată.
Seara, obosită de stres, tanti Maria l-a chemat pe Radu să citească Idiotul, dar băiatul a refuzat categoric, i-a spus verde tot ce avea pe suflet, inclusiv despre vizita prelungită a oaspetei. Tanti Maria a rămas șocată, ușa s-a izbit, apoi a venit la mine. Eu, la telefon cu o mamă de elev, încercam să mă scuz, să amân ora: “Vine el la mine…”. Dar tanti Maria a smuls telefonul și, ferm: Nu! Dacă vreți să aveți un copil sănătos și să lucreze cu un logoped de top, îl aduceți acum! Dacă nu, nu mă mirați că pe la bătrânețe nu vă va vizita. Aveți jumătate de oră. Dacă nu, vă șterg de pe listă! Eu? Secretara Ilincăi Popescu. La revedere!
Am rămas perplexă. Radu a venit să audă și el.
Știți, tanti Maria? Să nu vă băgați în viața noastră! Să nu vă amestecați nici în munca mea! Și nici în bucătăria mea! Nu contează că ați schimbat pempărși la Dragoș! Gata! Fiecare la locul lui. Eu sper că operația va trece repede și vă întoarceți acasă! Foarte tare sper!
Radu a aplaudat, Grig s-a cuibărit la mine la genunchi, iar tanti Maria, în loc să explodeze, a zâmbit.
Vezi, Ilinca? Să nu te lași niciodată călcată, să-ți spui nu-ul tău la timp. Îmi place de tine mult, dar mi-era teamă că ești prea moale, vrei mereu să placi! Fii tu însăți, nu te rușina. Nu vrei să stea cineva la tine? Spune! Viața devine mai simplă și în interior e liniște. Iartă-mă, greu de controlat panica asta de înainte de spital. Am exagerat! Dragoș știe cum e cu mine… Grig, ești un câine de nota zece! a mângâiat animalul. Vrei marmeladă? Am adus marmeladă de mere de acasă. Radu, tu vrei?
Băiatul a dat ochii peste cap. Partea feminină s-a dovedit iar greu de înțeles…
A sunat la ușă, mama unui elev cu scuze, nu vrea pe lista neagră. Sau să vorbesc cu secretara dvs? a șoptit femeia.
Nu e nevoie, stați calmă. Băiatul dvs e grozav.
I-am făcut cu ochiul secretarei…
Seara, Dragoș și Radu s-au apucat de FIFA la televizor. Tanti Maria s-a așezat comod și a început să povestească despre năzbâtiile lui Dragoș cum a rupt tapetul din camera ei, cum s-a jucat pe gheață și-a căzut în iaz, iar ea s-a târât pe burtă să-l scoată și l-a salvat cu ceai cu miere.
Pe Rita aceea n-o agreeam, a adăugat tanti Maria. Prea docilă, lipsită de personalitate… Nici nu mi-a părut rău de setul cu maci, noroc că s-a spart. La fericire, cum se spune. Dragoș mă iubește așa cum sunt, mă lasă să trec cu vederea orice… Și te rog iartă-mă și tu, Ilinca. Ești o gazdă minunată…
Marmelada se topea pe farfurioară, lumina se topea la orizont….
E timpul… a șoptit tanti Maria. La opt trebuie să ajung…
Dragoș a așezat-o cu grijă în mașină, pe drum eu am mers lângă ea, simțind cum tremură. Te sun seara, i-am zis, îi aranjam haina. Și nu te certa cu mine, apoi te așteptăm iar la noi.
Tanti Maria a dat din cap. Bine-i la tineri, cu viață și veselie. Mai ales Radu merită urmărit! Nu seamănă cu taică-su, e tare curajos. Dar, cum zice el, așa-i mediul lui interior, trebuie doar să-l accepți și să-l studiezi, cât vrei…
