Am locuit multă vreme la țară, dar mereu am încercat să plec de-acolo cât mai curând posibil. Părinții mei și-au petrecut toată viața aici, în sat, și mereu se împotriveau voinței mele, de a părăsi casa și familia. Mi s-a spus, să iau exemplu de la fratele meu, el are grijă de gospodărie, și-a găsit aici o soție, și cresc împreună niște copilași drăguți, aici, în sat. Spuneau că el are o slujbă bună, iar eu vreu să fug, să-mi încerci fericirea în altă parte, că aici e fericirea mea și că nu trebuie să plec nicăieri.
Fratele meu era mai mare decât mine, așa că s-a căsătorit mai devreme. El a ascultat de părinți și a rămas aici cu ei. Imediat după nunta fratelui meu, părinții mei au înscris casa și garajul pe el. Dar, din oarecare motive, acesta a hotărât să locuiască la soția lui. De aceea n-am vrut niciodată să rămân la țară, știam că nu am nimic aici, părinții mei i-au dat totul fratelui meu, iar eu mereu am vrut să câștig mulți bani, iar în sat, după cum știm, nu voi putea să am o carieră de succes.
După ce am absolvit școala, m-am mutat la oraș, și am intrat la universitate, la Facultatea de Actorie. Încă din copilărie, am visat să joc în filme, să cânt pe scenă, să fiu populară. Apropo, toate spectacolele mele la școală, și chiar și la grădiniță, au avut un succes răsunător. Mereu am fost lăudată pentru efortul depus, fără mine nicio serbare la școală nu era completă. Apoi am început să merg la competiții regionale, am primit multe medalii și diplome pentru victoriile mele pline de creativitate.
Într-o zi, profesorul meu mi-a spus să nu părăsesc niciodată acest domeniu, menționând că am un adevărat talent și că mă așteaptă un mare succes în viitor. Sinceră să fiu, nu trebuia să-mi spună asta, pentru că știam cu siguranță că ăsta e destinul meu.
La universitate mi-am demonstrat latura mea cea mai bună. În primul an, am fost invitată să particip la diverse programe. Eu am acceptat, pentru că câștigurile suplimentare nu m-au deranjat niciodată, mai ales că aveam banii mei, și nu trebuia să cer de la părinți.
Mai târziu am început să mă filmez în mai multe programe. Îmi petreceam timpul mai mult prin studiouri decât învățând. Am început să câștig bani buni, și deja puteam să-mi permit să stau la chirie, iar apartamentul, apropo, era unul de lux. Am absolvit facultatea cu diplomă roșie. Mi-am găsit un iubit, pe nume Andrei, cu care ne-am căsătorit. Mai târziu, Andrei și-a cumpărat un apartament, deși partea mea de bani, era și ea una considerabilă. Am trăit foarte bine, ambii aveam un job minunat.
A trecut ceva timp și Andrei mi-a spus că vrea copii, eu nu eram împotrivă, dar știam sigur că va trebui să renunț la filmări pentru o vreme, pentru că va trebui să acord mai multă atenție copilului. Mai târziu am rămas însărcinată, am născut un fiu și am intrat în concediu de maternitate. Eu și Andrei ne distram de minune, dar îmi lipsea jobul meu preferat, mi-a fost atât de dor de el. Fiul nostru David, a crescut și eram gata să mă întorc la muncă. Dar, după cum s-a dovedit, deja am uitat cum e să fii filmată, ceva nu era în regulă cu mine, fie pentru că nu mai făcusem de mult practică, fie poate că nu mi-am ales rolul potrivit.
Am decis să nu renunț și să mă încerc în calitate de regizor de film. Am început să-mi caut imediat un loc de muncă. Și, ca să vezi, nu a trebuit mult să caut. Prima mea sarcină a fost să filmez serbarea Crăciunului la țară.
Imediat, m-am gândit, să merg la casa familiei mele, care era în sat. Zis și făcut. Mama și tata erau tocmai acasă, m-am oferit să filmez un film în casa lor, dar din careva motive mama era împotrivă. Ea a spus că nu vrea să-și arate casa, ne-a dat afară cu echipa de filmare și ne-a trimis la fratele meu. Fratele meu a fost de acord, au avut musafiri tocmai în acel moment, au cântat multe colinde, ne-au răsfățat cu diverse delicatese. În casă era instalat un brad frumos, mirosea a cină gustoasă.
Am realizat cu succes un scurtmetraj. La fratele meu acasă erau mai mulți copii, iar eu aveam mare nevoie de ei, m-am bucurat că totul a ieșit atât de bine. Când ne-am pornit, nu i-am spus nimic despre cadoul care îl așteptau, după filmarea videoclipului, i-am dăruit o mașină, frumoasă, mare. Fratele meu era foarte fericit, aveau mare nevoie de ea. Iar mama și tatăl meu după acel cadou, au încetat să mai vorbească cu fratele meu și cu mine. Ce să-i faci, au avut șansa de a folosi această oportunitate, dar nu au făcut-o.
