Sarcina are cinci-șase săptămâni, — a spus doctorița, a lăsat instrumentul în tăviță și și-a scos mănușile de cauciuc……….⚘

Sarcina e de cinci-șase săptămâni, spuse doctorița, lăsând instrumentul în tavă și dezbrăcându-și mănușile de cauciuc…
Vrei să păstrezi copilul?
Rodica nu răspunse.
Avea patruzeci și doi de ani, asta era a patra sarcină și chiar nu își dorea încă un copil. Banii erau puțini, abia ajungeau dintr-un salariu la altul. Cei mari învățau încă la școală, iar cea mică abia urma să intre în clasa întâi, trebuia să ia uniformă, bluză, ghiozdan nou, ca să nu mai spună de caiete și cărți… Și iată, acum acest cadou!
O să mă sfătuiesc cu Ion, să vedem ce zice, hotărî în sinea ei.
Am fost la doctor, îi spuse Rodica la cină.
Da, sunt însărcinată. Șase săptămâni.
Soțul se opri din mestecat și puse furculița jos.
E, asta e, îl păstrăm. O să fie frumos: doi băieți și două fete. Set complet!
Set! Dar cu ce să trăim?
Rodica îi povesti de cei mari, de cea mică, care avea nevoie de o sumedenie de lucruri, și tot mai mult se convingea că să aduci copil pe lume la vârsta asta și cu atâtea lipsuri e o nebunie.
Mă duc să fac analizele pentru întrerupere.
După ce a făcut toate analizele, Rodica se simţea la pământ.
Îi părea rău de bietul copil care creștea în pântec. Poate era fetiță… blondă, drăgălașă, pusă pe șotii.
Pe drum spre policlinica de pe strada Ștefan cel Mare, Rodica mergea cu tramvaiul, înghesuială și gălăgie. La coborâre, n-a ieșit, ci parcă s-a rostogolit pe peron. Atunci cureaua genții i-a căzut pe umăr. Nu înțelese din prima de unde provenea acea bandă; abia apoi a țipat: hoții o tăiaseră și i-au furat geanta cu toți banii și toate rezultatele analizelor.
N-a avut de ales decât să se întoarcă acasă. Unele analize a trebuit să le refacă, pe altele a reușit să le recupereze cu greu.
A doua oară, când cobora din autobuz pe strada Viilor, Rodica a căzut și s-a lovit la picior.
A treia oară, cred că-mi rup gâtul, îi trecu superstițios prin minte. Și a luat hotărârea: copilul trebuie să se nască. Și s-a liniștit.
Sarcina a decurs bine și între timp Rodica aflase că va avea o fetiță. Dar la a doua ecografie, ca un trăsnet: medicul i-a spus că ar putea fi sindromul Down.
E nevoie să faceți amniocenteză, îi spuse scriind o trimitere.
Dar trebuie să știți, procedura e riscantă risc de infecție, risc de pierdere a sarcinii.
Rodica s-a gândit, apoi și-a dat acordul.
În ziua analizei, a venit împreună cu Ion la policlinica municipală. El a rămas pe coridor, iar Rodica a intrat cu emoții în cabinet. Doctorița ascultă inima copilului bătând prea tare.
Să mai așteptăm, a zis ea.
Acum vă pun puțină magnezie.
Au făcut injecția și au trimis-o să se liniștească pe hol.
După o vreme, au chemat-o înapoi. Inima fetiței s-a calmat, dar acum copilul se rotise cu spatele. În cazuri din astea nu se poate face analiza.
Mai așteptăm, zise tot medicul, poate se întoarce.
A treia oară s-a întors la loc și inima bătea normal.
Rodicăi i-au dezinfectat burta.
Era zăpușeală, fereastra mare era deschisă să fie puțin curent. Asistenta a luat tava cu instrumente și atunci, prin geamul deschis, a dat buzna un porumbel. Pasărea, speriată, zbura bezmetică prin cabinet și a lovit oamenii. Asistenta, speriată, a scăpat tava; instrumentele s-au împrăștiat pe jos.
Rodica a fost trimisă iar pe hol, cât timp personalul medical fugărea porumbelul și pregătea alte instrumente sterile.
Ce se întâmplă acolo? întrebă îngrijorat Ion.
Un porumbel a intrat, a făcut un tărăboi de nedescris!
Rodica, nu-i de bine asta.
Hai acasă.
Și-au plecat.
Când a venit sorocul, Rodica a născut o fetiță.
Are acum zece ani.
Blondă, drăgălașă, pusă pe șotii…