Și cum să le explic tuturor de ce nu vii la serbarea mamei mele? a întrebat nedumerit bărbatul.
Mulțumesc, a fost tare gustos, a spus el împingând farfuria. Cătălina, trebuie să vorbim.
Știi, Mihai, cred că-mi dau seama despre ce vrei să discutăm.
Despre ce, mai exact?
Despre ziua de naștere a mamei tale.
Așa este. Astăzi e deja zece, iar ziua mamei e pe optsprezece, a spus Mihai.
Iar a mea e pe douăzeci. Sper totuși că nu ai uitat, a spus Cătălina.
Cum să uit, draga mea
Mihai, nici să nu începi! Îți zic de pe acum NU!
Dar nici nu ai auzit ce voiam să îți propun, a zis Mihai.
Nu vreau să aud! Uite, te anunț doar atât: sâmbătă am rezervat masă la un restaurant pentru zece persoane. Opt sunt ai mei, iar restul suntem noi doi. Dacă vrei să vii, bine, dacă nu, facem sărbătoare cu gașca mea.
Situația era delicată: ziua de naștere a soacrei, pe optsprezece septembrie, iar a Cătălinei pe douăzeci. De trei ani, odată cu începutul lui septembrie, Mihai intra în aceeași dilemă cum să organizeze cele două evenimente fără să supere nici mama, nici soția. De fiecare dată, se lăsa cu supărări.
Cătălina, mama propune să sărbătorim împreună ambele zile, sâmbătă, la ea acasă. E logic, nu are rost să cheltuim bani și să adunăm rudele de două ori într-o săptămână. Joi nu poate toată lumea, sâmbăta sunt toți liberi.
Mihai, cine ți-a spus că eu vreau la sărbătoarea mea să văd verii, verișoarele, nepoții și nepoatele mamei tale? Eu mi-am chemat prietenii pe toți îi știi, i-a răspuns Cătălina.
Mama se va supăra, oftă Mihai.
Dar eu, care am fost supărată în anii trecuți, nu contează? Sau ai uitat deja?
Parcă a fost bine
Bine? Hai să ne amintim! Acum doi ani: ne-am căsătorit în aprilie, a venit septembrie. Mama ta a avut jubileu. Știi ce mi-ai spus?
Cătălina, mama face șaizeci de ani, vrea să sărbătorească acasă, în familie, hai să nu mai plănuim altceva sâmbătă
Și eu, luând liber jumătate de zi vineri și sâmbătă dimineața devreme, am curățat, tăiat, fiert și pus la murat prin bucătăria mamei tale.
Iar sâmbătă am alergat între sufragerie și bucătărie ca o ospătăriță. Și, ține minte, nici nu m-a felicitat nimeni de ziua mea!
Cum nu? Zorina te-a felicitat, și-a amintit Mihai.
Nu! Când i-ai spus surorii tale că și eu am avut zi de naștere săptămâna aceea, a zâmbit: A fost, a trecut. Ce rost mai are să vorbim?
Totuși, am vorbit cu mama, iar anul trecut te-au felicitat la masă.
Da, apropo de anul trecut! Tot vineri, douăzeci ale lunii, iar eu iar bucătăreasă și ajutor prin casă. Când am întrebat-o pe Vera, mama ta, de ce Zorina nu mă ajută, știi ce a răspuns?
Zorina are programare la manichiură, nu poate veni cu unghiile nearanjate. Iar mâine merge la cosmetician și coafor.
Așa a fost: Zorina a venit sâmbătă la ziua mamei, pusă la patru ace, iar eu abia am apucat să mă schimb în baie, că deja veneau invitații. Da, m-au felicitat.
Chiar au ciocnit un pahar, dar pe urmă m-au dat uitării. Și de menționat, nici anul trecut, nici acum doi ani nu am primit vreun cadou de la cineva, decât de la tine și de la părinții mei. Deci anul acesta, spune-i mamei tale să nu se bazeze pe mine!
Dar dacă nu se descurcă singură?
Mihai, Vera mai are un fiu adică pe tine, și-o fiică pe Zorina. Cred că vă descurcați voi cu mama ta. Eu, sâmbătă, chiar am ziua mea și vreau să fiu cu prietenii.
Și cum să explic eu tuturor de ce nu ești la ziua mamei? a întrebat Mihai.
Mihai, hai să fim serioși! Nimeni de acolo nu se va gândi la mine! Poate doar dacă trebuie schimbată o farfurie sau adus ceva din bucătărie. Sunteți atât de uniți, că mă simt acolo ca un obiect în plus.
Cătălina l-a convins pe Mihai că are dreptul să-și serbeze ziua așa cum își dorește. Dar mama și sora lui considerau că nora trebuie să fie parte din familie.
Așa că tot timpul până pe douăzeci, au încercat să o convingă să respecte regulile familiei și să vină neapărat la masa organizată de soacră.
Cătălina, îi telefona Vera, mama soacră, avem o tradiție tare frumoasă. De doi ani sărbătorim împreună și a fost mereu minunat! Nu înțeleg ce te-a apucat acum? Ce nu-ți convine?
Doamnă Vera, e foarte simplu: unu vreau cu prietenii mei, doi vreau la un restaurant sau cafenea, nu să alerg între bucătărie și sufragerie, ci să stau liniștită cu invitații!
Dar și acasă ne simțim bine cu rudele! a obiectat soacra.
Doamnă Vera, dumneavoastră stați la povești, dar eu alerg cu adu-mi, ia-mi. Nu vreau așa sărbătoare!
Nu mă gândeam că poți refuza să-ți ajuți soacra! s-a întristat Vera.
Zorina era și mai insistentă:
Cătălina, destul cu copilăria! Mama deja a făcut un meniu, tata a mers la piață și a cumpărat tot. Hai gândește-te ce gătești!
Mama i-a trimis lista de cumpărături lui Mihai. Nu mai ține capul tare și gândește-te de ce să te pui rău cu mama soțului?
Zorina, nu mă țin tare, am anunțat-o din timp pe mama ta că anul acesta am alte planuri! Sigur că și tu poți să o ajuți cum trebuie pe doamna Vera.
Cel mai greu era pentru Mihai trebuia să aleagă la ce sărbătoare să fie. Nu voia să-și supere nici mama, nici soția.
Deși Cătălina nu a zis pe față că trebuie să vină cu ea, Mihai înțelegea perfect că se va supăra dacă alege să stea la mama lui.
Cătălina nu a mai adus vorba despre sâmbătă. Vineri, după prânz, a sunat-o soacra la serviciu:
Cătălina, unde ești? Sper că ai renunțat la ideea cu restaurantul? Eu te aștept, trebuie să începem pregătirile, altfel nu terminăm până mâine!
Doamnă Vera! Sunt la muncă! V-am spus deja că de data asta nu vin să gătesc! Să vă ajute Zorina.
Sper că pricepi că Mihai nu va aprecia așa atitudine față de mama și familia lui? a întrebat Vera.
Dacă m-am măritat cu Mihai, nu înseamnă că trebuie să le fac mereu pe plac rudelor sale!
Am viața mea, prietenii mei, și, de altfel, aceștia sunt prieteni comuni cu Mihai. Nu am de gând să renunț la toate astea ca să fiu bucătăreasa și spălătoreasa familiei dumneavoastră!
Discuția s-a încheiat pe o notă amară.
Sâmbătă, Mihai, cu cadou în mână, a plecat la mama sa. Cătălina, la ora patru, a mers la restaurantul unde făcuse rezervarea.
Toți invitații au venit la timp. Doar scaunul de lângă ea a rămas liber. Nimeni nu a întrebat nimic știau cu toții povestea.
Au felicitat-o, i-au dat cadouri, la masă a fost veselie, însă Cătălina tot căuta cu privirea ușa spera să vină și soțul.
Și a venit, deși cu aproape o oră întârziere. A intrat val-vârtej în sală cu un buchet de trandafiri galbeni, preferații ei.
Cătălina, abia am reușit să scap! Practic am fugit. Apropo, ai fost pomenită des. Tanti Raina a întrebat-o pe mama de ce nu e pe masă salata Ciupercuțe la căsuță, că data trecută i-a plăcut mult și voia rețeta.
Iar masa a fost cam sărăcuță azi, și vezi, Zorina s-a ținut toată seara supărată a reușit să-și rupă două unghii ajutând-o pe mama.
Următorii doi ani, Cătălina a fost implicată la sărbători doar ca sfătuitoare, pentru că a rămas însărcinată, iar apoi a devenit mămica unui băiețel.
Iar la jubileul de șaizeci și cinci de ani, Vera și-a sărbătorit ziua la restaurant.
Ce mai voia și nora asta, că totul era bine?! Ofteza din nou Vera…
Voi ce credeți, a procedat corect Cătălina? Scrieți părerea voastră în comentarii, dați like și abonați-vă la pagină întotdeauna mă bucur de fiecare cititor!
