Bunicii mele era o femeie minunată, până când a refuzat să plătească pentru orele extra ale nepoțelului. Eu și soțul meu, Ion, trăim cu mare chibzuință în cartierul vechi al Bucureștilor. Creștem pe al nostru băiețel, Andrei, care abia-și făcuse 3 primăveri. La începutul anului l-am trimis la grădinița Micul Stejar din Iași, iar eu am început să lucrez la o tipografie de lângă Piața Obor. Venitul nu a schimbat însă bugetul, de fapt, fiecare leu pare să se scurgă ca nisipul prin degetele unei fantome. Suntem încă săraci, nu cumpărăm nimic în plus și abia reușim să legăm capătul de capăt.
Taxa lunară pentru grădiniță este tot timpul ridicată, așa că nu am înscris pe Andrei la activități suplimentare e mai ieftin așa.
Într-o zi, Ilinca, mama mea, a venit să stea cu noi două săptămâni în apartamentul cu ferestre albastre, să se ocupe de nepot și să-l ia de la grădiniță. După câteva zile am primit o factură de la grădiniță, cu suma mai mare cu jumătate decât ne așteptam. M-am uitat mirată: mama mea a decis să-l înscrie pe Andrei la câteva ore extra la logoped, la sport și chiar la dans, ca și cum ar fi fost un balet de fluturi pe un covor de nor.
Când luna s-a sfârșit, am anulat toate acele ore. Dar banii pentru perioada precedentă trebuia plătiți. Eu și Ion ne întrebam de unde să scoatem banii. Ion a propus să cerem un împrumut de la mama lui. Am făcut-o și, după ce i-am explicat soacrăi de ce cerem banii, ea a spus că este de acord să plătească pentru orele suplimentare. Necăsăturată, ne-a trimis în cont 800 de lei cu un mesaj: Pentru Andrei.
La început m-am simțit ciudat, ca și cum aș fi plutit într-un nor de confuzie, că soacra a decis să ne ajute. Cum pot eu și Ion să fim părinți responsabili dacă nu putem asigura singuri pe singurul nostru copil? Dar, treptat, am început să obișnuiesc cu plățile lunare ale soacrei și am înțeles că nu e nimic greșit. De ce ar trebui bunica să nu plătească pentru orele extra ale nepoțelului? La fel cum îi dăjăjduie jucării și alte lucruri, nu-i nimic.
De doi ani, soacra a plătit pentru acele ore. Niciodată nu a întârziat și nici nu i-am trebuit să-i amintim. În tot acest timp situația noastră financiară nu s-a îmbunătățit. Așa că, când a venit momentul pregătirii pentru clasa pregătitoare, s-a ridicat din nou întrebarea costului. Cum să-l pregătim la școală fără orele suplimentare? Copilul va citi și scrie mai bine dacă știe deja să-și țină creionul, altfel va rămâne în urmă.
Am sunat la soacră și i-am cerut să renunțe la logoped, să-l înlocuiască cu alte activități. Andrei deja vorbise bine, logopedul nu mai era necesar și, în schimb, banii puteau merge la lecții de engleză. Soacra a răspuns rece: Nu voi plăti pentru acele lecții, dar logopedul trebuie să fie anulat.
Câteva zile mai târziu am mers la salon să-mi fac unghiile, iar Ion și Andrei s-au dus la casa Ilincăi. Când m-am întors, am găsit pe Ion cu fața roșie de furie. Am înțeles imediat că ceva nu era în regulă. Băiatul i-a spus bunicii că nu a mers la orele pe care le plătea ea, ci dorea să ia lecții de engleză. Ilinca a explodat, ne-a numit mincinoși, ne-a acuzat de viclenie și a adăugat că nu vom mai primi niciun leu de la ea. A cerut să-i returnăm banii cheltuiți în luna precedentă.
Am încercat să o contactez din nou, sperând la o discuție, dar ea nu a vrut să mă asculte. M-am săturat, a strigat ea, acum vom plăti noi.
Așa că acum nu știu ce să fac. Dacă soacra nu mai plătește și noi nu avem bani, ce urmează? Ion a luat partea mamei lui, cred că a înghițit toate poveștile pe care le-a spus. A făcut bine, nu? Într-un vis, clădirile se învârt în cercuri și sunetele se amestecă ca o simfonie de culori, iar eu rătăcesc printr-un labirint de alei din lemn, căutând o ieșire care să nu fie printr-un credit.
