Fostea soacră nu-mi dă pace
Soțul meu a plecat de mult și are altă viață, crește un copil nou, dar mama lui încă mă necăjește. Îi pasă atât de mult de nepoată, spune ea. Ar fi mai bine să se asigure că fiul ei plătește pensia alimentară la timp.
Am trăit cu Victor șase ani împreună. A fost un iad. Am fugit de el fără să mă tem că rămân singură cu un copil mic. Indiferent cât m-au rugat rudele că „copilul are nevoie de tată”, eu știam că nu mai suport bețiile și escapadele lui.
Viorica Pavlovna nu m-a respectat niciodată. Dar după divorț, a început să se bage în viața mea, sub pretextul că-i pasă de nepoată. Probabil se temea că n-o să aibă cine să-i dea apă la bătrânețe.
— De ce te dai așa mare? Nu te bate, aduce salariul acasă. E un bărbat cum trebuie! — mormăia soacra.
Adică trebuie să mă țin de un bărbat doar pentru că nu mă bate? Am înțeles rapid că e inutil să mă cert cu ea, așa că am ignorat-o. Nici n-am dat în judecată pentru pensie alimentară, ca fostul meu să nu ceară nimic de la fiică mai târziu. El a promis că va ajuta financiar. Ei bine…
După șase luni, fostul meu s-a recăsătorit. Vestea că va mai avea un copil n-a bucurat-o pe soacră. În schimb, tot încerca să mă împace cu fiul ei. Venea la mine fără avertisment, să-mi controleze viața personală. „Am tot dreptul să-mi văd nepoata”, spunea.
De ce nu era așa preocupată de fetița mea înainte? Mi-am dat seama că voia doar să vadă cum o duc eu.
După divorț, am început o viață nouă. Înainte nu puteam să scap de plită și mătură, nu ieșeam cu prietenele, iar plimbările se limitau la locul de joacă. Acum îmi dedic timp mie. În weekend mergem cu părinții mei la vilă, la cinema, la grădina zoologică.
— Destul cu târâtul copilului peste tot! Să învețe și treburile casnice! — m-a mustrat odată soacra.
— În weekend ne odihnim. Fetei îi place, iar oalele și mopul pot aștepta.
Ea credea că ar trebui să stau acasă și să plâng după fostul. Și să învăț o fetiță de opt ani să gătească și să spele. De ce? Copilul trebuie să se bucure de copilărie – vor fi destule griji când va fi mare. Își strânge jucăriile, pune lucrurile la loc, știe să pună masa – e destul pentru vârsta ei.
— Ești o gospodină proastă și fiica ta va fi la fel! — comenta soacra.
Odată am uitat să arunc periuta veche și am pus-o pe cea nouă în pahar. Atunci ea a bănuit că aduc bărbați în casă și mă distrez în fața copilului. Nu m-am mai obosit să mă justific – sunt femeie mare, fac ce vreau.
— Nu ai dreptul să-ți faci viață, ești mamă! Gândul tău ar trebui să fie la copil, nu la bărbați! — țipa ea în toată scara.
— Și fiului tău îi e permis? Deja are alt copil!
— Tu l-ai părăsit, și bărbații buni nu se găsesc pe stradă!
Am cerut să nu mai vină la noi și să nu-mi mai stropească ziua. Dacă vrea să se vadă cu nepoata, o aduc în parc. Dar în casă nu mai intră. Acum se uită supărată și mă amenință cu protecția copilului. Dar nu am de ce să mă tem – sunt o mamă bună, indiferent ce inventează fostea soacră.
Morala poveștii: Niciodată nu lasă pe alții să-ți definească fericirea. Fiecare are dreptul să trăiască cum crede de cuviință, fără să fie judecat de cei care nu înțeleg drumul tău.
