Victoria, ai veste mare?
Îmi amintesc cu drag de relația mea cu soacra mea, Ana. Sunt căsătorită de 17 ani cu Mihai și împreună avem doi băieți. La sfârșitul anului trecut, am aflat cu surprindere că urma să devin mamă pentru a treia oară. Mă gândeam să-i dau vestea soacrei mele de ziua ei, pe 1 ianuarie, însă eram copleșită de griji.
Locuiam cu familia în Chișinău, într-un mic apartament cu două camere, unde abia ne puteam desfășura cu patru persoane. Pe atunci aveam 38 de anisimțeam povara vârstei pentru această sarcină. Îmi era teamă că Ana mă va privi critic și că va fi îngrijorată pentru mine.
Dar în acea zi de iarnă, de ziua ei, a trebuit să găsesc curajul.
Am mers la Ana acasă și, cum am intrat, m-a chemat imediat în bucătărie să o ajut la pregătirile pentru masa festivă. Femeie cu suflet mare și privire blajină, Ana a intuit totul fără să-i spun nimic. Nu a fost nevoie de explicații.
Am fost impresionată de cât de bine mă cunoaște și m-a surprins reacția ei caldă. Soacra mea s-a bucurat nespus, spunându-mi că s-a rugat mereu pentru o nepoată, o fetiță care să-i aducă lumină în suflet.
Cu binecuvântarea Anei, am adus pe lume o fetiță în vara aceea. Pentru a treia oară, bunica ne-a fost alături, stând la căpătâiul copilului, ajutându-ne în toate momentele grele. Am respectat-o enorm și am simțit față de Ana o recunoștință profundă, ca pentru propria mamă.
Iarna iar a sosit, iar de ziua soacrei mele ne-am strâns din nou cu toții în jurul mesei, de data aceasta împreună cu micuța noastră prințesă, Natalia. Ana cocea din belșug și ne răsfăța cu plăcinte ca pe vremuri. Ca să o răsplătim, am hotărât să-i dăruim un cuptor nou.
Sărbătoarea s-a terminat și ne pregăteam să plecăm spre casă, când Ana ne-a rugat să mai stăm o clipă. A dorit să facă un anunț.
Cu ochii înlăcrimați de bucurie, Ana ne-a mulțumit pentru fericirea pe care i-am dăruit-o și ne-a propus să facem schimb de apartamente: ea urma să vină să locuiască cu noi, iar noi să ne mutăm în apartamentul ei, ceva mai spațios. Am rămas fără grai. Încă o dată mi-am dat seama cât de norocoasă sunt să am o soacră atât de bună și înțeleaptă, care mi-a devenit prietenă din suflet, lucru rar și prețios.
De atunci, trăim în armonie și bună înțelegere. Îi port admirație soacrei mele și visez să adun, la rândul meu, înțelepciunea vieții pe care o văd la Ana.
