Eu sunt Elena Marin și locuiesc în Râmnicu Vâlcea, unde județul Vâlcea își păstrează amintirile războaielor și malurile sale liniștite. Îl cunosc pe Ovidiu de o veșnicie. Mereu a fost un mare amator de distracții, iubitor al vieții ușoare și al femeilor. Dar soarta i-a jucat o festă și acum se zbate în groapa pe care și-a săpat-o singur.
Soția lui, Sorina, e deja în al doilea an în Germania, muncind din greu. L-a lăsat în grija celor doi copii ai lor — deja mari și independenți — și a plecat să câștige un trai mai bun. Vine acasă doar o dată pe an, vara, pentru o săptămână sau două, nu mai mult — concediul nu-i permite. În schimb, în fiecare lună, Sorina face transferuri de bani în contul comun, din care Ovidiu poate să retragă. Recent ne-am intersectat întâmplător pe stradă și m-a invitat să bem o cafea. La o cafea mi-a împărtășit povestea sa amară, ca un tutun ieftin, atât de absurdă încât încă nu pot înțelege cum de a ajuns aici.
Când Sorina a plecat, Ovidiu a răbdat singurătatea un an întreg, trecând prin câteva aventuri scurte cu foste iubite, dar apoi a decis că e destul: voia căldură, pasiune, pe cineva lângă el în pat. „Avem o singură viață!” — și-a spus. Și-a îndreptat atenția către o tânără pe nume Anișoara, care îl atrăgea de mult timp. Ea se lăsa greu cucerită, dar în cele din urmă a cedat — a devenit amanta lui. Frumoasă, ca desprinsă dintr-o revistă, dar cu un caracter imposibil. Pretenții, crize de nervi, cerințe fără număr. Iar Ovidiu, blând și binevoitor, îi îndeplinea toate dorințele.
Știa bine că de la astfel de amante nu poți aștepta nimic bun, mai ales dacă ești un slab care face totul pentru un zâmbet de-al lor. Anișoara l-a stors de bani. Mai întâi pentru haine și facturi, apoi pentru renovarea casei și a vilei ei, pentru absolvirea fiului ei, pentru un televizor nou. A ajuns să-i cumpere și o mașină la mâna a doua. Când economiile s-au terminat, a început să scoată bani din contul soției lui, convins că nu va observa nimeni. Însă ce-i ascuns mereu iese la lumină. Sorina a aflat de infidelitate — „oameni de bine” i-au șoptit, chiar și peste granițe. I-a făcut un scandal pe video call, răcnea atât de tare că parcă tremurau geamurile. A amenințat că le va spune fiicelor lor — îl adorau, îl considerau erou, dar pentru o asemenea trădare l-ar fi renegat. A spus că va veni și va cere divorțul dacă el nu o părăsește pe fată.
Dar Anișoara nu voia să piardă un „sponsorizator” atât de generos. Mai întâi a jucat teatru cu o presupusă sarcină — jura că va naște copilul, apelând la milă. Ovidiu, disperat, a dus-o la o stațiune, să o convingă să renunțe. Ea a acceptat avortul, dar i-a cerut 40.000 de lei pe care el nu-i avea. A trebuit să ia un împrumut și să se afunde în datorii. Abia a răsuflat ușurat, crezând că coșmarul s-a terminat, când Anișoara a început o relație cu șeful său. Acum șeful, sub farmecul ei, îl chinuie pe Ovidiu la muncă — îl umilește, amenință să-l concedieze. Și dacă își pierde locul de muncă, cum își va plăti datoriile? Ovidiu e la limită: slujba e pe muchie de cuțit, banii se topesc, iar conștiința îl roade ca un câine flămând.
Mi-a mărturisit că se gândește să fugă la Sorina în Germania — să lase totul în urmă, să-i cadă la picioare, cerând iertare. Poate așa își va salva măcar restul vieții? La final a zâmbit amar: „Știam că brânza gratis nu există, dar felia mea a fost prea sărată”. Și a plecat plecând capul, iar eu am rămas privind în ceașca goală. Ovidiu s-a împins singur în iadul ăsta — pentru o pasiune ieftină, pentru o fată care i-a secătuit totul: bani, mândrie, familie. Sorina muncește pe tărâm străin pentru ca ai lor copii să aibă un trai decent, iar el a dat-o pe o capricioasă lipitoare. Fiicele, de-ar afla adevărul, l-ar blestema — și pe bună dreptate.
Îl văd cum se scufundă, dar nu pot să nu mă întreb: ce va fi mai departe? Anișoara îl va stoarce de tot și-l va arunca la fel de gol. Șeful îl va da afară, lăsându-l fără nimic — fără familie, fără casă, cu o datorie care-l va apăsa pentru tot restul zilelor. A crezut că tinerețea se poate cumpăra, că iubirea e o jucărie într-un ambalaj frumos. Și acum plătește pentru asta — amar, singur, cu mâinile goale. Poate Sorina îl va lua înapoi, dar îl va ierta oare? Eu nu aș ierta. I-a trădat nu doar pe ea, ci și pe copii, pe nepoți, care i-ar fi putut lumina bătrânețea. În schimb, o tânără capricioasă râde de el pe la spate. Iată-l pe veselu’, acum doar o umbră a lui însuși, iar lecția asta nu o va uita niciodată.
