Soțul meu are un loc de muncă foarte bun – ocupă o poziție înaltă. Eu nu lucrez nicăieri – am decis să-mi dedic timpul copiilor și casei. La început mă aranja totul, apoi am început să observ o atitudine proastă din partea soțului și a copiilor. Eu sunt doar o menajeră pentru ei.
Odată ce au crescut, copiii au încetat să mă asculte complet. Pentru ei doar tata este autoritar, deoarece el le dă bani pentru toate capriciile lor. Pe mine nu mă ascultă, deoarece nu le dau bani … Oare asta însemnă, că nu au pentru ce să mă respecte?
În fiecare dimineață le pregătesc micul dejun. Fiecare are gusturi și necesități diferite, de aceea mă stărui să le fac pe plac tuturor. Îi aduc și îi iau de la școală tot eu. Casa noastră e imensă, nu am angajat pe nimeni să ne ajute, deoarece soțul meu a spus „Pentru ce avem nevoie de cineva, dacă tu oricum stai acasă și nu faci nimic”. De asemenea, eu spăl rufele și am grijă de animalele copiilor. Stau la bucătărie aproape toată ziua – deoarece trebuie să pregătesc micul dejun, prânzul, cina, prânzul copiilor la școală și o gustare soțului la lucru… Am obosit deja.
Am obosit să fiu gospodină… Soțul meu nu înțelege, că obosesc și eu foarte repede, iar copiii nu mă ajută niciodată, nici măcar nu mă iau în seamă… O astfel de atitudine este umilitoare…
Recent, soțul meu a venit de la serviciu și a început să laude soția colegului de lucru – este frumoasă, ocupă o poziție înaltă la serviciu, a obținut totul singurică, se ocupă cu sportul și are grijă de înfățișarea sa… Apoi s-a oprit brusc, și-a întors privirea către mine și a început să mă compare: „Nu mai ai grijă de tine deloc”.
M-a supărat și mai mult cu acele cuvinte.M-aș fi ocupat și eu cu lucrurile celea, dacă nu aveam treburile casnice, care au fost năvălite toate asupra mea. Despre ce sală de sport și salon de frumusețe poate merge vorba, când nu am nici măcar timp liber să mă așez și să mă odihnesc…
Cândva eram la fel de îngrijită și frumoasă. Aveam multe oportunități… Dar am ales familia. Alături de persoana dată, nu mă pot realiza… M-am săturat… Mi se pare că am o viață oribilă și sunt o ratată…
Gata, mi-a fost de ajuns! Sunt o femeie tânără și merit să fiu respectată. Copii sunt deja mari – se duc la școală. De aceea, voi lua și îmi voi căuta un loc de muncă, pentru a nu depinde de soț. Se vor descurca și singuri cu prânzul și hainele – sunt mari deja. Eu nu le sunt bonă și menajeră! Poate atunci soțul și copii vor înțelege valoarea mamei.
