Soțul meu mereu mi-a spus că nu sunt suficient de feminină. La început o arunca așa, într-o doară cum că dacă m-aș machia mai mult, dacă aș purta rochii, dacă aș fi mai gingașă. Dar eu niciodată n-am fost așa. Mereu am fost practică, directă, nu prea cochetă. Muncesc, rezolv probleme, fac ce trebuie să fac. Așa m-a cunoscut el. Niciodată nu m-am dat drept altcineva.
Cu timpul, aceste observații s-au înmulțit. A început să mă compare cu femei de pe Facebook, cu soțiile prietenilor noștri, cu colegele de la birou. Zicea că arăt mai mult a prieten decât a nevastă. Eu îl ascultam, uneori ne mai certam pe tema asta și mergeam mai departe. Niciodată nu am crezut că ar fi ceva grav. Consideram că-s doar diferențe normale într-un cuplu.
În ziua când l-am îngropat pe tata, totul mi s-a părut, brusc, altfel. Eram bulversată. Nu dormeam, nu mâncam, nu mă gândeam la altceva decât la cum să trec și peste înmormântare. Am luat pe mine primele haine negre care mi-au picat în mână, nu m-am machiat, nu m-am ocupat de păr decât așa, de formă. Nu aveam nicio resursă pentru altceva.
Înainte să ieșim din casă, soțul meu mă întreabă:
Așa vrei să mergi? Nu te aranjezi și tu măcar un pic?
Inițial nici nu am realizat ce spune. I-am zis că nu-mi pasă cum arăt, tocmai mi-am pierdut tatăl. Mi-a răspuns calm:
Da, dar… lumea tot vorbește. Pari cam neîngrijită.
Am simțit o gheară în piept, de parcă m-ar fi lovit cineva pe dinăuntru.
La priveghi, el era acolo cu ceilalți. Saluta lumea, ducea condoleanțe, serios nevoie mare. Dar cu mine era distant. Nu prea m-a îmbrățișat, nu m-a întrebat dacă sunt ok. La un moment dat, când am trecut pe lângă oglinda din living, mi-a șoptit că ar trebui să mă țin puțin mai tare, că tata nu m-ar fi vrut așa.
După înmormântare, acasă deja, l-am întrebat dacă asta chiar era singurul lucru pe care l-a observat în acea zi. Dacă nu m-a văzut că eram praf. Mi-a zis să nu fac atâta caz, că doar și-a spus părerea, și că o femeie nu trebuie neglijată nici în astfel de momente.
De atunci, îl privesc altfel.
Dar nu pot să-l las.
Nu simt că pot fără el.
Tu ce i-ai spune acestei femei dacă ai avea-o în față?
