Soțul meu, Ștefan, a venit ieri de la serviciu și părea de parcă-l mușcase câinele vecinei adică, destul de ciudat.
Îl întreb de nuntă și, fără să clipească, se uită brusc la parchet. Zice că merge singur la nuntă
Dar eu? întreb eu, cu ochii mari ca o pisică la vitrină.
Și Ștefan, subit filosof, îmi spune: Dragă, în ianuarie am primit un salariu cât să iau două plăcinte de la patiseria din centru. Probabil merg singur la nuntă. Tu rămâi cu copilul, nu se întâmplă nimic grav. Eu stau trei zile la hotel, mănânc și eu ceva, și normal, trebuie să iau un cadou pentru miri, să nu mă fac de râs cu familia.
Noi, tineri căsătoriți, locuiam într-un apartament cu o cameră, primit de la soacra Doamna Nina, care ne-a dat palatul cu dragă inimă și cu o listă lungă de reguli. Eu eram în concediu de maternitate, fetița noastră, Sânziana, avea aproape doi ani. Nici nu mă grăbeam să revin la muncă, că de, cui să o las pe Sânziana? Socrii ne-au dat apartamentul pentru asta, recunoștință eternă, să trăiască și sănătate maximă!
Mama mea, Doamna Maria, avea grijă de ea însăși lucra pe la contabilitate, mai făcea și puțină economie duminica la coș de cumpărături. Din prima clipă mi-a spus: dacă tu, Ana, mergi la muncă urgent și ai nevoie de ajutor cu fetița, eu vin fuga. Dar dacă ți-ai pus în cap să iei rochie nouă și să-ți vopsești părul, să nu te gândești, că atunci nu mă las cu nepoata.
Am acceptat, că îi știu firea mama pleacă în fiecare an peste hotare, la Chisinau sau Brașov, și toate weekend-urile îi sunt sfinte pentru salon de coafat și masaj. E om modern, ce mai!
Până acum, în familia noastră nu s-a întâmplat nimic dramatic când Ștefan era acasă, eu mai ieșeam și eu cu prietenele la cafea, dar numai pe repede înainte. Ștefan nu era cuc de serviciu dar nici nu-mi oferea prea des libertatea.
Apoi hop, vine invitația la nuntă.
Fratele mai mic al lui Ștefan, Marian, își punea pirostiile. Trebuia să mergem la Iași, trei zile cu trenul, cu bagaj, cu tot tacâmul. M-am dus la mama, rugând-o să stea cu Sânziana. Doar n-am avut parte de odihnă de doi ani. O nuntă e eveniment de pomină ca la moldoveni! Sânziana e cuminte, nici nu plânge, nici nu scapă farfurii pe jos.
Mama s-a zbătut, a mormăit, ba nu, ba da, dar într-un final, cu oftatul ei de operă, și-a luat liber de la serviciu. Eu m-am bucurat maxim. Măcar la nuntă respiram și eu niște voie bună, niște dans
Dar, ce să vezi, visele mele s-au spulberat după anunțul bombă al lui Ștefan că merge singur, că nu-s bani, că hotelul costă, că nu-i rentabil.
Pentru mine era ceva important am stat cu Sânziana la sân un an, între pat și bucătărie. Apoi, am descoperit că nimeni n-avea chef să stea cu ea și Ștefan se tot ducea la petreceri cu colegii, weekenduri de firmă, team-building în Delta.
Nici nu-l cunoșteam prea bine pe Marian, fratele lui l-am văzut doar în poze cu iubita lui, Ancuța, cu trandafiri și bărbați în costume.
Am fost supărată rău. Ștefan însă, calm, zice că totul e ok.
Ana, mama ta nu vrea să ia nepoata acasă. Las-o să se odihnească și tu rămâi. De ce s-o chinui? Dacă nu vrea, nu vrea. Și, la drept vorbind, nici nu cunoști familia mea prea bine. Ce să cauți la evenimentul ăsta? Stai acasă, ai grijă de Sânziana. Eu merg și mă întorc. Simplu și frumos.
Așa că am stabilit că nu merge nimeni. De când hotărăște Ștefan ce să fac eu? Cine le dă atâta autoritate soților, nu știu.
Voi ce credeți? Cine are dreptate? Eu cred că mama fetei și soțul sunt cam egoiști. Bine, bunica nu-i obligată să stea cu nepoata, dar poate să fie și ea om, să vadă că fata ei vrea odihnă.
Ștefan nu-mi înțelege nevoile o mamă dedicată trebuie măcar uneori să respire alt aer decât cel de la baie și bucătărie. Dacă te iubește, să te sprijine, nu să-ți arunce obligațiile în față!
Fata din poveste e tristă, dependentă de soț. Ajutor zero. Nici mama, nici bărbatul. Complicat, nu?
Chiar aș vrea să aud părerile voastre: poate, cine știe, Ana va reuși să-i transmită soțului ceva mesaj, să se facă auzită.
Dragele mele, să nu uităm că suntem în România (sau Moldova, chiar), țară democratică! Avem dreptul la păreri, să spunem nu și să nu ne ascundem sub pat la primul refuz. Nimeni nu divorțează că ai spus ce simți. Dacă se supără, înseamnă că dragostea era cât un foietaj de la brutăria din colț. Respectați și înviorați viața celor de lângă voi, cu bucurie și ironie să nu ne pierdem spiritul moldovenesc și românesc!
