Stai liniștită! Nici nu suntem acasă! zise calm Petru.
Păi sună cineva! Valeria se ridică puțin de pe canapea, încordată.
Să-i lase, îi răspunse Petru, fără să se grăbească.
Dar dacă e cineva important? Sau cu o treabă serioasă? îl întrebă Valeria.
E sâmbătă, e 12 ceasul. Tu n-ai invitat pe nimeni, eu nu aștept pe nimeni! Care-i concluzia?
Mă uit doar prin vizor să văd cine-i! șopti Valeria.
Stai jos! în glasul lui Petru se simțea o fermitate rară. Nici nu respirăm că suntem acasă! Oricine o fi, să bată drumul invers!
Dar tu de unde știi cine-i? întrebă Valeria mai suspicioasă.
Presupun, de asta îți spun să nu te duci să te arăți la geam!
Dacă e ce cred eu n-o să plece ușor! oftă Valeria, ridicând din umeri.
Depinde cât stăm noi fără să le deschidem poarta, răspunse calm Petru. Până la urmă tot or să se care. Nu cred că au de gând să doarmă pe scară. Noi n-avem treabă nicăieri oricum. Ia-ți căștile, telefonul, uită-te la un film și gata.
Petrică, mă sună mama spuse Valeria arătând ecranul telefonului.
Deci la ușă-i mătușica ta cu băiatul ei nătărău, concluzionă Petru fără să ezite.
De unde știi, măi băiete? Valeria era uluită.
Dacă era vărul meu, suna mama mea!
Și dacă nu-i ce crezi tu?
Dacă-s vecinii, n-am ce discuta cu ei. Dacă-s prieteni de-ai noștri, după două sonerii plecau de bun-simț. S-ar fi anunțat înainte, dacă ar fi să vină! Așa numai neamurile astea sâcâitoare pot bate la ușă fără rușine, fără veste!
Petrică, era mătușa Natalia suspină Valeria. Mama mi-a trimis mesaj să mă întrebe unde suntem, că mătușa stă la noi două zile, are treburi prin Chișinău!
Zi-i că sunt o groază de hoteluri în oraș, zâmbi Petru pe sub mustață.
Petru! Valeria îi dădu o privire mustrătoare. Cum să-i scriu una ca asta?
Atunci scrie-i că nu suntem acasă, am stat și noi la hotel, că am stropit apartamentul de gândaci.
Bună idee! Valeria compuse un mesaj și îl trimise imediat.
Petru, zice să le găsim și lor două camere, pentru ea și pentru Costin! Valeria era bulversată.
Spune-i că n-avem bani, și că noi am luat două paturi la hostel, cu vreo cinsprezece oameni prin cameră! Petru se amuză de soluția lui.
Mama mă întreabă când venim acasă, Valeria îl privi întrebătoare.
Scrie-i peste o săptămână, dădu din mână Petru.
Zvonul la ușă a încetat. Au răsuflat amândoi ușurați.
Petru, mama zice că mătușa vine peste o săptămână vocea Valeriei era resemnată.
N-o să fim nici atunci acasă, răspunse Petru.
Petru, dar nu e soluție să ne ascundem la nesfârșit! Dacă apar într-o zi obișnuită sau ne pândesc după serviciu? Știi și tu cum sunt și ai mei și ai tăi!
Eh oftă Petru. Cine m-a pus să iau apartament cu trei camere?
Păi l-am luat să avem loc pentru familia noastră mare, spuse Valeria.
Ar trebui să avem copil! Chiar doi deodată! glumi el.
Parcă eu nu vreau? oftică Valeria. Știi că trebuie și analize! Nu merge
Dacă le-am scoate pe caprăle astea din viața noastră, rezolvăm tot Ne răscolesc nervii când unii, când alții!
Valeria nu mai zise nimic. Știa că are dreptate.
***
Când s-au căsătorit, au făcut analize scumpe, tot pachetul: compatibilitate, boli genetice, fertilitate, toate bune și frumoase. Abia după nuntă au avut de amânat copilul: trebuiau bani de apartament. Au crescut fiecare cu mama lor, în garsoniere strâmte. Moștenire nicio șansă.
Cinșpe ani de muncă și economie la sânge, și-au luat apartament mare, dar vechi, l-au renovat de la zero, mobilă nouă. Fericirea era maximă! Avion a fost, când a venit mătușa Natalia cu Costin fix la inaugurare și, ca să nu cârtească, venise și soacra.
Uite cât loc, n-o să vă deranjăm, nu ca noi stând cu Valeria înghesuite! comentă soacra.
E perfect, eu cu Costin luăm o cameră, aprobă mătușa Natalia.
În sufragerie nu se doarme, răspunse Petru serios.
Nici nu-mi trebuie să muncesc aici! râse mătușa Natalia. Valeria, explică-i tu soțului că nu pot cu copilul, el și sforăie groaznic Și nici masa nu-i pusă!
Nu v-am așteptat Valeria era încurcată.
Și frigiderul gol completă Petru.
Bine, merge și așa, mătușa Natalia se arătă îngăduitoare. Petrică, fugi la magazin, Valeria la cratiță!
Ce mai stați? se răsti soacra. Așa primiți voi oaspeți?
Pe bune?! izbucni Petru, dar Valeria îl trase rapid într-o altă cameră.
Când îi dădu drumul, Petru bombăni:
Valeria, s-a încurcat careva la cap? Îi dau afară, direct la maică-ta, împreună dacă trebuie! Dacă vin ca musafiri, să se poarte ca musafiri! Tu vezi ce fac?
Petrică, femeia-i simplă, de la țară La ei așa se face.
Și eu știu oameni la țară, dar nesimțirea nu-i obicei la nimeni!
Hai, nu te certa cu mama și mătușa. Îmi mănâncă sufletul, și tu o să fii dușmanul lor! Vrei asta?
Nu mă interesează! Dacă mă tratează prost, nu-i văd niciodată, nu-i nicio pierdere!
Petrică hai, că mă omoară mama! N-am pe nimeni dacă mătușa pleacă supărată!
Asta l-a înduplecat. Petru, cu dinții strânși, s-a dus la magazin.
Două săptămâni a stat mătușa cu Costin, în loc de trei zile. Petru bebuse deja jumătate din sticla de valeriană după două zile. Când au plecat, au sărbătorit cu mătura și mopul au lustruit apartamentul trei zile.
Dar n-au scăpat. Numai ce-au plecat unii, că vin alții.
Frățioare, vin și eu puțin pe la tine, să rezolv niște treburi prin oraș, Dima, vărul lui Petru, l-a luat în brațe cu forță. Dar vin cu ai mei, nu pot să-i las în sat singuri!
Chiar așa de greu e fără ei? întrebă Petru.
Cum să-i las? Plus, soția mă supraveghează, dacă bag capul la vreo prostie. Așa că toți, să fie sub ochi!
De aia ai adus și copiii?
Ce să fac, să-i las singuri? Vin cu mine la oraș, măcar din apartament să aibă ce povesti!
Dima! strigă Svetlana, nevasta lui Dima. Ți-o dau la cap dacă-mi lași copiii de capul lor pe aici!
După o oră jumate de la venirea lor, Valeria s-a trântit cu migrenă: copiii alergau, țipau, Svetlana n-avea altă tonalitate decât țipătul, Dima voia să animeze orașul cu Petru, de-a ajuns Svetlana la isterie.
Petru, dar parcă tu ești singurul copil la mama, se îngropă Valeria în pernă.
E văr primar pe linie maternă, mormăi Petru. Eu îi zic verishor
Fii serios, nu vrei să-l rogi să ne lase în pace?
Ți-aș fi cerut, dar păți la fel ca și cu ai tăi! După, mama îmi mănâncă creierul la linguriță de ce i-am alungat neamul! N-ai cum!
Și cum abia răsuflau după o vizită, băteau alții la ușă: ba mătușa avea afaceri la oraș, ba Dima apărea cu ai lui, ba soacrele sunau cu pretenții.
Nervoși la maxim, epuizați, viața de familie le-a luat-o razna: nicio șansă de copii, nicio clipă de liniște.
***
Schimbăm apartamentul? veni Valeria cu ideea.
Cu o rezervare la sanatoriu? zâmbi trist Petru. Oricum curând ne bagă cineva acolo
Nu, serios! Să ne mutăm într-un apartament similar, dar în altă zonă, să nu știe nimeni!
Amânare, nimic altceva! Îi întreabă pe alții, ne găsesc, după ne fac vedete la tot neamul!
Poate avem timp să facem un copil!
Trebuie nu doar să-l facem, ci să-l și creștem! Sarcina ta nu-i motiv pentru rude să dispară!
Dacă ne mutăm la prieteni? La Valeriu și Cătălina au o cameră liberă!
Stai, acolo locuiește Tera, ciobănescul lor! Petru zâmbi.
Prefer să stau cu un câine, decât cu rudele astea invadatoare! i se plecă Valeriei capul pe piept.
Stai așa! sări Petru și puse mâna pe telefon. Valeriu, împrumută-mă cu Tera!
Frățioare, m-ai salvat! Plecăm la mare, n-avem unde lăsa fata! E uriașă, dar vă știe, vă respectă pe amândoi! Bagă-i mâncare, jucării, îi aduc tot! Ba și-ți plătesc!
Adu-o! Petru era entuziasmat.
Apoi se uită la Valeria și radia:
Sună-i pe toți: să vină la noi că abia îi așteptăm!
Ești sigur? întrebă Valeria.
Cu tot sufletul. Dacă nu le place de animăluțul nostru, nu-i vina noastră.
A venit Dima cu familia, dar la primul ham! al Terei, au fugit la hotel.
Să băgați câinele ăsta fioros în altă cameră! țipa Svetlana, ascunsă în spatele băiatului.
Glumiți, mătușă Natalia? râse Petru. 45 de kilograme de mușchi! Nu e bichon, doamnă, e ciobănesc! Sparge ușa dacă vrea!
De ce se uită așa la mine? vocea mătușii tremura.
Nu prea îi plac străinii, ridică Valeria din umeri.
Scoateți bestia din casă! Nu pot locui cu așa ceva!
Cum adică, să o dăm? E ca un copil pentru noi! N-avem copii, deci iubim pe cineva!
Și nu o lăsăm nicăieri! întări Valeria.
Amândoi au răspuns calm și mamelor scandalagioaice: nu a plecat nimeni, pur și simplu n-au mai vrut să intre! Să vină, ușa e deschisă!
După o lună, Tera s-a întors la stăpâni, dar era în orice clipă gata să revină.
N-a mai fost nevoie. Valeria era însărcinată cu gemeni.
Important e să nu refuzi, dar să știi pe cine să primești aproape de suflet!
