Stai jos! Noi nu suntem acasă! a zis calm Petru.
Dar bate cineva la ușă! Valentina a încremenit, ridicându-se puțin de pe canapea.
Lasă-i, i-a răspuns el.
Și dacă e cineva important? a întrebat Valentina. Sau poate au nevoie de noi?
E sâmbătă, ora douăsprezece, a zis Petru. Tu n-ai chemat pe nimeni, eu n-aștept pe nimeni. Deci?
Lasă-mă măcar să mă uit pe vizor! a șoptit Valentina.
Stai jos! vocea lui s-a întărit. Nu suntem acasă! Oricine ar fi, poate face cale întoarsă!
Tu știi cine-i acolo? a insistat Valentina.
Presupun, iar tocmai de asta îți zic să nu te agiți prin fața ferestrelor!
Dacă e cine cred eu, nu pleacă așa ușor! a spus ea și a ridicat din umeri.
Contează doar cât rezistăm fără să le deschidem ușa, a răspuns calm Petru. Până la urmă o să se sature și o să plece. Nu or să doarmă pe preș. Nouă oricum nu ne arde să ieșim din casă. Ia-ți căștile, telefonul și uită-te la un film.
Petre, mă sună mama, a spus Valentina și i-a arătat ecranul telefonului.
A! Deci la ușă stă mătușa ta, cu băiatul ei nepriceput, a concluzionat Petru.
De unde știi? l-a privit curioasă Valentina.
Dacă era vărul meu și Petru a făcut special un e alungit, ca să sune și mai iritant mă suna mama!
Nu iei în calcul alte variante? l-a întrebat Valentina.
Dacă-s vecinii, nu am chef de socializat. Dacă-s prietenii noștri, după două bătăi în ușă, deja plecau. Plus că, de obicei, oamenii normali te sună înainte să vină să vadă dacă poți primi oaspeți, nu țiuie la ușă o jumate de oră. Așa obraznici și insistenți doar rudele noastre enervante pot fi!
Petre, e mătușa mea, a zis Valentina cu un ton de jale. Mama mi-a scris mesaj. Întreabă pe unde umblăm, că mătușa Natalia vrea să stea la noi câteva zile, are treabă în oraș!
Zi-i mamei că-s destule hoteluri în Chișinău! a zâmbit mucalit Petru.
Petre! l-a mustrat Valentina. Eu nu pot să-i scriu așa ceva!
Știu, s-a gândit Petru. Scrie-i că nu suntem acasă, că stăm la hotel, că am dat cu otrăvă pentru gândaci prin apartament!
Bine, stai un pic! Valentina a bătut repede mesajul și l-a trimis.
Petre… zice mama să rezervăm două camere pentru mătușa și Cosmin! a zis Valentina, rămasă fără replică.
Răspunde-i că nu avem bani! De fapt, scrie că am găsit doar două paturi libere la un hostel și mai stau cu noi încă cincisprezece muncitori din provincie! Petru era mulțumit de sine.
Mama vrea să știe când venim acasă, se uită Valentina întrebător spre el.
Zi-i că revenim peste o săptămână, a ridicat Petru din umeri.
La ușă nu s-a mai bătut. Amândoi au răsuflat ușurați.
Petre, mama zice că mătușa vine peste o săptămână… a zis Valentina cu voce slabă.
Și noi iar n-o să fim acasă, a rostit Petru cu un zâmbet amar.
Petre, știi că nu rezolvi nimic așa, nu? Nu ne putem ascunde toată viața de ei! Dacă vin în timpul săptămânii? Dacă ne așteaptă la scară după ce ieșim de la muncă? Și mătușa mea, și vărul tău ar fi capabili!
Eh, știu, s-a întristat Petru. Și cui i-a trebuit să cumpărăm apartament cu trei camere?
Petre, doar pentru familia noastră viitoare am luat-o, a spus Valentina.
Trebuie să facem copil! a zis el serios. Ba chiar gemeni!
Am eu ceva împotrivă? a sărit Valentina. Știi bine că trebuie să mai facem investigații! Nu se leagă, nu e vina mea!
Dacă scăpăm de stres, o să meargă totul, a insistat Petru. Nervii ni-i mănâncă ba familia ta, ba a mea! Numai să-i trimitem unde s-or duce! Că nu ne ajută deloc…
Valentina n-a ripostat. Și știa, are dreptate Petru.
***
Când s-au hotărât să se căsătorească, amândoi au făcut analize scumpe ca să vadă dacă sunt compatibili și sănătoși. Erau ok, totul mergea bine. Doar că după nuntă au pus bebelușul pe pauză, trebuia să strângă bani pentru propriul cămin.
Moștenire nu exista, fiecare crescuse cu mama într-o garsonieră. N-aveau pe nimeni, doar pe ei. Cinci ani de muncă și pus bani la ciorap i-au adus la apartamentul visat.
Bloc vechi, dar spațios; au renovat, au cumpărat mobilă de la zero. Erau atât de fericiți! Le răsuna în minte refrenul din Un buchet de trandafiri cântecul vechi despre blocurile comuniste.
N-au apucat să-și serbeze mutarea, că la ușă le-a apărut mătușa Valiei, însoțită de fiuus și mama Valentinei ca asigurare.
Of, la voi chiar e loc! Nu ca pe vremuri când stăteam toți în aceeași cameră cu Valentina!
Chiar comod, a aprobat mătușa Natalia. Una, două camere, ne-am aranjat!
În sufragerie nu se doarme, i-a tăiat-o Petru. E camera de relaxare, nu dormitor!
Eu oricum nu vin să stau, a râs mătușa. Valentina, explică-i soțului, băiatul meu doarme tare și nu pot sta cu el! Uite, aveți musafiri și nici masa nu-i pusă?!
Noi n-am știut că veniți, s-a scuzat Valentina.
Nici frigiderul nu e plin, i-a ținut isonul Petru.
De data asta vă iert! Petrică, du-te după cumpărături, iar Valentina, hai în bucătărie! a decretat mătușa.
Ce stați, parcă nu știți să primiți oaspeți? a ridicat tonul și mama Valentinei.
N-ați încurcat casa? Eu le dau afară, cu tot cu maică-ta! a izbucnit Petru când au intrat în altă cameră, tras de Valentina.
Petrică, e simplă, e de la țară, așa se obișnuiește acolo…
Am crescut și eu cu oameni de la țară, nu-i normal să fii obraznic! s-a revoltat Petru.
Hai să nu ne certăm, a încercat Valentina să-l liniștească. Oricum pe mine mă toacă dacă fac scandal, pe tine or să te bârfească! Îți trebuie?
Nu mă interesează! Dacă mă tratează așa, nici nu i-aș mai observa pe viitor!
Petrică, te rog, pentru mine! Dacă-i dăm afară, mă blesteamă mama și nu mai am pe nimeni…
Asta l-a calmat. Petru și-a încleștat maxilarul și a plecat la magazin.
Mătușa Natalia a rămas două săptămâni, deși zisese că stă trei zile. Petru era gata să scrie rețetă de valeriană după ce trecuseră două zile.
Când în sfârșit au plecat, au curățat apartamentul trei zile.
Nici n-au apucat să răsufle că au venit rândul rudelor lui Petru.
Frățioare, stăm și noi oleacă la tine, tre să rezolv niște treburi și apoi plecăm! Dima l-a strâns pe Petru să-i troznească oasele.
Nu poți să-ți rezolvi singur? l-a privit Petru.
Ești nebun? Cum să-mi las familia în sat și eu să vin singur? Poate găsesc și eu ceva aventuri pe-aici și trebuie nevasta să fie cu ochii pe mine!
De aia ai adus și copiii? a întrebat Petru.
Cu cine să-i las? Lăs pe spate și hai să stropim orașul, ca pe vremuri!
Dima! a țipat de la bucătărie soția lui, Svetlana. Îți arăt eu ție distracție dacă nu te potolești!
După o oră și jumate, Valentina era cu o migrenă teribilă, iar copiii alergau și țipau prin casă. Svetlana nu putea vorbi decât țipând, iar Dima abia aștepta să plece undeva.
Petre, tu ai mai mulți frați? a întrebat Valentina, ascunsă sub pernă.
E văr de-al doilea, de pe linia mamei, i-a răspuns morocănos Petru.
Nu mă interesează cum îi zici, nu-l putem da afară cumva?
Aș vrea, dar dacă îi dau afară, mama mă bate la cap până o să mă doară ficatul.
Abia scăpau de unii și veneau alții: ba mătușa Natalia cu treburi, ba vărul Dima cu familia să rezolve, ba una, ba alta. Și mamele lor nu uitau să tot amintească de copii.
Toată agitația asta le făcea mai mult rău decât bine. Cum să faci copii așa, printre musafiri, gălăgie și stres?
***
Hai să schimbăm apartamentul? a propus Valentina.
Pe o cameră la spitalul de nebuni? a glumit Petru. Oricum cu nervii suntem vai de noi!
Nu, zâmbi ea puțin. Hai să-l schimbăm pe unul identic, dar în alt cartier! Poate nu ne găsesc și avem timp să… știi tu!
Doar amâni problema! Oricum află noii locatari cine a stat acolo… și le șoptesc adresa noastră noilor musafiri!
Poate reușim totuși între timp să facem un copil? s-a agățat Valentina de last hope.
Trebuie nu doar să-l facem, ci să-l și naștem până ne găsesc! Doar dacă ești însărcinată nu se lasă păgubași, îți zic eu!
Mai bine ne mutăm la prieteni! oftează Valentina. Poate scăpăm câteva zile de rude!
La Valer și Cătălina? a întrebat Petru.
Da, la ei! Au și o cameră liberă!
E ocupată! Stă Tera, ciobănescul lor, acolo. Uitai?
Prefer să locuiesc cu un câine, decât cu rudele noastre! a oftat Valentina.
Stai! a sărit Petru luând telefonul. Valer, pot să-ți iau câinele?
Bro, era să te sun! Cătălina și cu mine vrem să mergem la mare, nu are cine să stea cu Tera! Nu suportă străini, dar cu voi e ok! Vă aduc mâncare, pătură, jucării… ba și vă plătesc!
Adu-o! a sărit Petru de bucurie.
S-a întors spre Valentina, radiind ca un soare de mai:
Sună la mama ta, zi-i să vină mâine cu mătușa! Eu îl sun pe Dima să vină la început de săptămână!
Petre, ești sigur?
Suntem super încântați să-i avem, nu? Că e treaba lor dacă nu le place de câinele nostru!
Lui Dima și familiei lui le-a trebuit doar un ham! de la Tera ca să se desprindă și să aleagă un hotel în centrul Chișinăului.
Dă câinele ăsta afară! a răcnit Svetlana, pitindu-se după fiu.
Mătușă Natalia, glumiți? a râs Petru. Patruzeci și cinci de chile de mușchi pur, nu-i bichon, ci ciobănesc! Sparge orice ușă!
Și de ce mă mârâie? a scâncit mătușa.
Nu-i plac străinii, a ridicat Valentina din umeri.
Să scăpați de ea! Eu nu pot locui cu un animal așa fioros!
Cum să scăpăm? a răspuns revoltat Petru. E membru al familiei! Noi n-avem copii, avem pe cine iubi!
Și n-o abandonăm pentru nimic! a completat Valentina.
Au urmat telefoane de la amândouă mamele: de ce nu primesc rudele în casă?
N-a dat nimeni afară pe nimeni, răspundeau ei, nu știu de ce n-au rămas! Suntem mereu bucuroși să vă vedem!
Dar câinele?
Mamă, nu refuzăm pe nimeni, doar că de câine avem grijă ca de copil…
Nici mamele nu s-au mai grăbit să apară în vizită.
După o lună, Tera s-a întors la stăpânii ei, dar gata să revină la orice oră.
N-a mai fost nevoie. Valentina era deja însărcinată cu gemeni.
Important e să nu refuzi…
