Surpriză! a exclamat familia, intrând la aniversarea mea fără invitație. Reciproc, am răspuns eu. Surprizele sunt achitate de cel care le organizează.
Cătălina își aranjă discret breteaua rochiei smarald în fața oglinzii, aruncă o privire critică și concluzionă mulțumită: patruzeci de ani. Pentru unii, vârstă care sperie. Pentru Cătălina, simbolul libertății, al independenței financiare și, în sfârșit, al artei de-a spune hotărât nu.
Cătă, taxiul ne așteaptă deja! Doru își făcu apariția în hol, privind-o cu admirație pe soția lui. Ești vai de mine! Noroc că nu chemăm pe nimeni, sigur nu m-ai lăsa să te scot din casă altfel.
Dorule, am stabilit: fără musafiri, fără bătăi de cap, fără vezi, fă niște salată și unde-s papucii mei?. Doar tu, eu, restaurant de fițe și liniște deplină. Vreau să mănânc un antricot fără să aud recomandările mă-tii despre cum să mestec, da?
Doru râse din toată inima. Știa foarte bine că relația Cătălinei cu Marioara mama lui era ca Marea Neagră: adâncimi reci, timpuri cu valuri, sfaturi necerute ca nisipul în pantofi.
Așa rămâne. Ziua ta, regulile tale, aprobă el cu un zâmbet.
Aleseseră Păunul Regal, ceva cu lambriuri, catifea grea la geamuri și prețuri de leșinai; ideal să te simți regină măcar odată-n viață.
Au intrat relaxați. Admnistratorul, în costumul lui scrobit, i-a condus nu la geam, nu la colțișorul intim dorit.
Masa dumneavoastră e pregătită, ciripi el, făcându-le semn spre mijlocul sălii.
Cătălina a rămas stană de piatră: o masă uriașă, 12 locuri pline ochi. Nu pentru doi îndrăgostiți.
În capul mesei, ca împărăteasa izgonită de la curte, ședea Marioara în rochie cu sclipici. Alături, unchiul Ion, veritabilă rudă de gradul 15, înghițea icre roșii cu polonicul. La polul opus, cumnata Viorica ștergea cu șervețelul fața fiului mic, în timp ce cel mare zgâria scaunul antic cu furculița.
Surprizăăă! strigă Marioara cu voce de profesoară de dosare și pașapoarte, iar toți în restaurant se întoarseră curioși.
Doru s-a făcut alb ca varul, privind spre Cătălina. Ea tăcea, dar îi sclipise privirea exact cum știuse el că e semnal de urmează dezastrul moral.
Mamă…, ce căutați aici? bâigui Doru.
Dar ce, să ne facem că uităm de aniversarea nurorii! Cum să o lăsăm pe biata fată singură? Suntem familie, poftim, poftim! Marioara aproape a dărâmat paharul gesticulând.
Masa duduia de bunătăți: crap, pastramă, sticle de divin scumpe, stridii pe care unchiul Ion le examina ca pe goange, dar le hăpăia cu sârg de buldozer.
Marioara, spuse Cătălina pe ton tăios, masa era rezervată pentru doi.
Eei, fii serioasă! Viorica turnă vin cu lejeritate. Mama a sunat la restaurant, a zis că suntem mai mulți. Scandal, nu zic nu, dar ne-au făcut loc! Cătă, la 40 de ani tot rochița cu spatele gol porți? Mai cu grijă la vârstă, că pielea nu mai e ca de piersică…
Viorica, ai maioneză pe bărbie, zâmbi dulce Cătălina, iar băiatul tău se pregătește să verse vasul de sos pe covorul din secolul trecut.
Un clinchet scurt și vasul cu flori zbură, răsturnat măiestru de fiul Vioricăi.
Nu-i nimic, iubita mea! Marioara acoperi sunetul vesel. Vasele sparte aduc noroc! Ospătar, aduceți salată cu crab și ceva cald!
Cătălina se așeză. Doru, transpus, abia respira, simțind săgețile din privirea soției.
Deci, surpriză, spuse Cătălina detașat, deschizând șervețelul.
Sigur că da! Marioara umplea farfuria. Noi știm că tu tot timpul strângi la bani, gătești singură, dar, ia uite, sărbătoare adevărată! Ion a venit special de la țară, s-a învoit de la lucru.
Eu muncesc la încărcat saci, mi-am rupt spinarea, merit și eu puțin răsfăț, mormăi Ion cu un zâmbet știrb. Și divinul e strașnic aici, nu ca pelinul tău de Revelion.
Aroganța invitaților creștea. Viorica susotea că e cazul ca Cătălina să mai facă un copil, că ceasul biologic a rămas fără cuc, iar cariera să o lase altora, fiindcă femeia cu adevărat valoroasă știe să fiarbă borș. Marioara bătea din palme și comanda cele mai scumpe bunătăți.
Eu iau homar, decise soacra. Și pentru Viro și copii, un desert din ăla mare!
Mamă, e cam scump…, încercă Doru timid.
Lasă vorba, ai nevastă la ceas aniversar! Întinde-te!
Apogeul veni după o oră și ceva. Marioara, roșie la față de la vin, se ridică solemn cu paharul:
Cătălino, ai 40 de ani. Tinerețea femeii e ca varza nouă, nu ține. Uite la Viorica trei copii, bărbat cu chef de viață, și tot mai merge treaba. Tu? Birou, fitness și egoism la pachet. Dar noi te iubim. Generos, așa, ca familia! Pentru familie!
Pentru familie! bufni Ion, cu gura plină.
Viorica chicotea. Doru, gata să sară în apărare, fu oprit de mâna soției. Cătălina se ridică domol, sala se făcu brusc atentă. Un chelner își lua distanța preventiv.
Mulțumesc, Marioara, rosti tare Cătălina. M-ați luminat. Chiar am fost egoistă. Am crezut că aniversarea e despre mine. Dar ați demonstrat că, de fapt, tot familia contează.
Soacra zâmbea fericită.
Și, dacă tot vorbim despre bunăvoință și surprize făcu o pauză Cătălina, Ospătar!
Chelnerul ateriză instant.
Nota, vă rog.
Acum? Viorica ezită cu furculița în desert.
Savurați cât vreți, dragilor, răspunse Cătălina blând.
Chelnerul aduse o mapă; suma de pe bon te zguduia cu atât luai o Dacie la mâna a doua. Rudelor le-a trebuit două ore să adune și să bea de banii ăia.
Oooof, şuieră Marioara. Doru, scoate cardul!
Cătălina închisă mapa și o returnă ospătarului.
Tinere, zise sonor, la noi e buget separat. Pune două salate Cezar, doi antricot și apă minerală. Atât e comanda noastră.
Linște. Se auzea musca bâzâind pe deasupra piftiei.
Cum adică? Măria Marioara se înroși. E glumă, Cătă?
Nici vorbă, răspunse Cătălina, ticluind cardul. Beep. Plătit.
N-ai voie să faci așa ceva! țipă Viorica. E ziua ta! Tu ne-ai chemat!
Eu? ridică Cătălina sprâncenele. Ați zis singure: Surpriză!
Își aranjă rochia, privind peste capetele tuturor direct spre soacră.
V-ați băgat nepoftiți, ați comandat meniul, m-ați călcat pe nervi și m-ați insultat. Ei bine, drăguților, regula e simplă: surprizele le plătește cine le organizează.
Doruleee! urlă Marioara, apucându-se de inimă. Nevasta ta a luat-o razna! Fă ceva! Mă ia cu tensiunea!
Doru se ridică, uitându-se pe rând la toți: la mama teatrală, la Ion încercând să ascundă sub masă sticla de divin și la Viorica plină de frișcă cu copii cu degețele unse de tort.
Mamă, spuse calm. Cătălina are perfectă dreptate. Ați vrut petrecere? O aveți. Bucurați-vă. Noi plecăm, avem și alte planuri pentru seara asta.
A luat-o blând pe Cătălina de braț și au pornit spre ieșire.
Nemulțumiților! țipă Marioara, uitând instant de toate bolile. Vă blestem! Să n-aveți niciodată bani! Viorico, sună la poliție!
Nu-i nevoie, doamnă, interveni administratorul, un tip masiv cu cască în ureche, iar după el doi bodyguarzi la fel de masivi. Dar nota trebuie achitată. Acum. Integral.
Cătălina și Doru plecau sub un cor de strigăte și exclamații.
Eu n-am atâția bani! miorlăia Viorica. Să plătească Ion, el a mâncat tot!
Eu?! Ion, ofensat, roșind. Am gustat doar! Tot mama voastră a comandat.
Cine-i mama voastră?! şuieră nervoasă Marioara.
Afară, în aer răcoros, Cătălina inspiră adânc, simțind ușurarea cum nu mai cunoscuse.
Ești bine? întrebă Doru, punându-i brațul pe după umeri.
Chiar foarte bine, zâmbi larg Cătălina. Cel mai fain cadou de ziua mea. Doamne, ce ușurare!
Nu ne-o iartă familia asta nici la Pastele Cailor, chicoti el.
Să sperăm! răspunse Cătălina. Acum știu că surpriza se poate întoarce boomerang.
Epilog, o săptămână mai târziu
Telefonul Marioarei blocat, dar zvonurile circulau repede prin neam. Karma a venit iute: evident, bani la ei nicio lețcaie. Scandalul a ținut două ore la Păunul Regal. Administratorul, tip de fier, nu s-a lăsat înduplecat. Ion a fost nevoit să lase ceasul de aur mândria vieții gaj la restaurant, scriind și o hârtie. Viorica și-a chemat bărbatul, care a amuțit parcarea și a regretat toți banii puși deoparte pentru cauciucuri de iarnă și cutia de viteze. A urmat pentru ea dietă forțată la cheltuieli, care o să țină tot sezonul rece.
Marioara? A încercat faza cu ambulanța, dar cei de la Urgență au diagnosticat exces de pomeni și sarmale. A renunțat jalnic la banii de șubă nouă.
Dar ce-i mai dulce? Rudă cu rudă s-au certat între ei: Viorica acuză pe mama, Marioara pe Ion, Ion își vrea ceasul. Coaliția contra Cătălinei s-a evaporat mai iute ca tuica de casă.
Cătălina savura o cafea la bucătărie, citind roman. Casa era liniștită. Telefonul nu suna. Nimeni nu-i cerea bani ori lecții de viață.
Justiția se servește rece și, dacă se poate, cu nota separată.
