Am închis calculatorul, cu gândul la ultimele acte pe ziua de azi, și m-am pregătit să plec acasă. Pe ușă a intrat Ancuța de la recepție:
Doamna Carmen, vă caută o domnișoară. Zice că are o chestiune personală.
Las-o să intre, Ancuța.
A intrat în birou o fată minionă, cu păr cârlionțat și fustă scurtă. M-a salutat politicos și s-a prezentat:
Bună ziua, mă numesc Irina. Am o propunere pentru dumneavoastră.
Bună ziua, Irina. Sunt curioasă, ce propunere? Noi două nu ne cunoaștem…
Pe dumneavoastră nu, dar cu soțul dumneavoastră, Costel, da. Uitați aici.
A pus pe birou o hârtie. Am apucat-o și am citit:
Irina Munteanu, sarcină de 5-6 săptămâni.
Ce-i asta? Nu înțeleg… De ce la mine?
Ce să nu-nțelegeți. Sunt însărcinată cu soțul dumneavoastră.
M-am uitat surprins la ea. Ce veste mai e și asta?!
Și ce vrei de la mine? Felicitări?
Nu, vreau bani. Dacă țineți la bărbatul dumneavoastră…
Pentru ce, mai exact?
Fac avort și dispar din viața voastră. El nu știe nimic, la dumneavoastră am venit întâi. Dacă refuzați, vine la mine și vă părăsește, că doar sunteți sterilă… Știu tot despre dumneavoastră. Ei, ce ziceți?
Îmi era greu să procesz informația. Gândurile se amestecau în minte.
Și cât vrei pentru această afacere?
Numai 200.000 de euro. E mărunțiș pentru dumneavoastră. Măcar rămâneți împreună până la adânci bătrâneți…
Ce generozitate! Mulțumesc de șansă… Lasă-mi un număr de telefon, mă mai gândesc și te sun.
Să nu dureze mult, timpul nu ne ajunge. Trebuie să mă decid rapid cu avortul…
A notat un număr pe un bilețel și a ieșit calmă din birou.
Doamna Carmen, plecați? Vă așteaptă femeia de serviciu pentru cheile de la birou…
Da, Ana, plec. Pe mâine!
Am ieșit de la firmă și m-am urcat în Dacia mea. Oare ce tocmai s-a întâmplat? Cine era fata asta, cu adevărat? Să fi făcut oare Costel un copil pe ascuns?
Ajunsă acasă, m-am uitat din nou atent pe hârtie. Trebuia să gândesc limpede, mai ales că soțul urma să vină curând…
Draga mea, am ajuns! Miroase tare bine, ce-ai pregătit?
Hai în bucătărie să vezi…
Costel a intrat, frecându-și mâinile.
Ce-i cu privirea asta rece la tine, Carmen? Parcă m-ai înghețat…
Costel, cine-i Irina Munteanu?
O colegă de la una din firmele cu care colaborăm. De ce?
Uite de ce. E însărcinată cu tine, cică… Uite, citește.
S-a uitat mirat pe foaie.
Nu se poate… Eu n-am avut nimic cu ea! Cum ajunge la concluzia asta?
Întreab-o. Ea îmi cere două sute de mii de euro să facă avort, altfel te duci la ea. Zice că am eu probleme medicale, nu pot avea copil…
Carmen, pe cuvântul meu de bărbat, habar n-am! E o prostie!
Și eu cred la fel. Nu zic că ești sfânt, dar o simt din instinct că-i mincinoasă. Vrea doar bani.
Oricând sunt dispus să-mi dovedesc nevinovăția, orice test vrei tu. Pe bune, doar pe tine te vreau, Carmen.
Bine. Hai să mâncăm și mai vorbim.
A doua zi am sunat-o pe Irina la numărul lăsat și am chemat-o din nou la birou. În jumătate de oră a apărut.
Ascultă, Irina. Costel nu poate fi tatăl copilului tău. Eu am încredere în el. Dacă vrei bani ușor, aici nu merge. Fă ce vrei cu sarcina.
Sunteți o femeie ciudată… Chiar aveți încredere în el? Nu vă uitați în oglindă? Aveți patruzeci de ani, oricât de bine ați arăta, mereu găsim una mai tânără.
Mai ai ceva de spus?
Da. Pot să vă vând copilul. Puteți să faceți orice analiză, Costel e tatăl, garantat.
Dar nu ai avut nimic cu el. Cum e posibil?
Bine, vă spun adevărul. Acum o lună jumate am avut ieșire cu firma, l-am cunoscut pe Costel. Îmi spusese o cunoștință comună că el e însurat cu o femeie bogată, care nu poate avea copii, nici măcar cu mamă surogat. Aș fi vrut și eu un copil, dar mai ales să fac bani. Am încercat să-l seduc, dar n-a reacționat. Bărbații în general sar la mine ca la o friptură, iar el nimic. Așa m-a enervat!
M-am gândit la altceva. Sora mea e farmacistă, mi-a dat o substanță. Cine o bea, își pierde temporar memoria, parcă n-ar mai fi el. I-am pus praf în pahar, l-am adus acasă la mine, era docil, nu știa ce face. Fix în perioada de ovulație a mea. Așa am rămas gravidă. N-are cum să-și amintească. Da, am și filmare.
A deschis telefonul și mi-a arătat un video: Costel, dezbrăcat, cu privirea pierdută, pe pat.
Dacă vreau să fac avort, fac imediat. Nu mă interesează. Dar banii îi vreau, mai ales că am nevoie urgentă. Nu cred că veți merge la poliție, sunteți om cu funcție, nu vreți scandal.
Dacă vreți, vă las copilul după ce se naște. Vă garantez că merg la medic, fac totul ca la carte. Două sute de mii de euro și copilul e al dumneavoastră.
Nu aveam cuvinte. Așa ceva nu mi-am imaginat în viață!
Irina, ai făcut o infracțiune, ești o escroacă!
Orice pentru bani! Am datorii mari și trebuie să mă descurc singură. Am avut sponsor, dar mi-a murit. Mai gândiți-vă, Carmen! În trei zile vă sun eu.
A plecat. Eu am băut apă, cu capul greu de la stres. Situație fără ieșire…
Seara i-am povestit tot soțului meu. La rândul lui, șocat.
M-a folosit… O dau în judecată…
Costel, să nu uităm că se poate de orice azi. Să privim altfel. Am citit că există analiză de paternitate la clinică, din sângele mamei, după săptămâna a șaptea. Să vedem dacă chiar e copilul tău. Și… noi doi, de ani buni, am tot visat la un copil al nostru. Nu s-a putut să fie natural…
La orfelinat nu am vrut să mergem. Dar acum, dacă e copilul tău, e altceva… Chiar dacă nu-i pe calea cea mai curată, poate Dumnezeu ne oferă o șansă. Nu te-ai gândit la asta?
Nu-mi vine să cred că mă pui să accept așa ceva! Să plătim bani pentru așa ceva?! Să facă avort și să ne lase în pace!
S-a dus nervos pe balcon.
M-am gândit la cât de mult ne-am iubit, de când eram studenți la Institutul Politehnic din Chișinău. Am trecut prin toate. După ce-am terminat, am pus pe picioare firma, cu ajutorul unchiului, iar Costel și-a deschis magazin, eu am dezvoltat afacerea. Trăiam liniștiți, totul era bine, până într-o seară când ne-am întors pe jos de la restaurant. Au sărit niște bețivi la noi, unul cu cuțitul a vrut să-l rănească pe Costel, m-am pus între ei și am fost eu tăiată. Am supraviețuit, dar m-au operat, nu mai puteam avea copii. O tragedie greu de dus.
Costel a rămas lângă mine, mereu protector, mereu grijuliu, m-a sprijinit. Uneori mergeam la biserică, aprindeam lumânări, dădeam milostenie bătrânelor de la poartă.
Odată, o bătrânică mi-a spus: Fata mea, nu plânge! Îmi pare că Dumnezeu îți va trimite un copil. Să fie pe o cale neașteptată…
Viața a mers înainte. Relația cu Costel a devenit tot mai puternică. Dar iată ce soartă…
L-am convins pe Costel să-și facă analiza de sânge, la fel și Irina, când a ajuns la nouă săptămâni. Rezultatul: el era tatăl copilului.
Vedeți, n-am mințit! Acum plătiți copilul? zâmbea Irina.
Ascultă, copilul tău nu e de vânzare și nu-ți dăm banii pe care-i ceri. Dacă tot s-a întâmplat, vrem copilul, dar 100.000 de euro, nu mai mult. Nu vrei, ok, nu primești nimic, niciun ban, și te poți considera norocoasă că n-am mers la poliție! Totul cu acte în regulă.
Dar eu zisesem două sute de mii! Ce-i cu negocierea?
Acum noi decidem, nu tu! Fără negociere!
***
Costel, m-am înțeles cu ea. Vom avea un copil.
Carmen, nu merită tot zbuciumul și nici banii ăștia…
Poate e un dar de sus. Să ne bucurăm!
Pe timpul sarcinii, Irina a mers la doctor, a făcut analizele, totul ca la carte. La termen, a născut un băiețel sănătos și frumos. A renunțat la copil, iar Costel, ca tată biologic, l-a trecut pe numele nostru. Am spus tuturor că mama a fost o surogată. Noi știam adevărul.
Mulțumesc că ai născut pentru noi, i-am spus Irinei la despărțire.
Băiețelul, pe nume Lucian, a umplut casa noastră de și mai multă dragoste.
Uite, Costel, ce mult seamănă cu tine…
Poate ai dreptate… Dar oricum, parcă văd că-i tot ca taică-su, frumos și zglobiu…
Mi-am amintit cu emoție de bătrânica de la biserică… Parcă a știut ea, cu ani în urmă. N-am știut niciodată ce ne aduce viața, dar în acele clipe eram fericiți.
Uneori, Dumnezeu răspunde rugăciunilor într-un mod ciudat…
***
Peste câteva luni, la știri, am auzit de moartea suspectă a Irinei Munteanu, găsită fără suflare în apartamentul ei. Ancheta era în curs. Se pare că prea mult a împins norocul…
Din toată povestea asta, am înțeles că viața nu merge niciodată drept, dar trebuie să fii pregătit și să primești darurile ei, oricum ar veni ele. Uneori, o minune se ascunde după suferință important e să știi să o recunoști și să o prețuiești.
