– Bună ziua, doamnă Sorina! Mă scuzați că vă deranjez, sunt vecina de la etajul de jos.
– Dau muzica mai încet chiar acum! a răspuns tânăra, ușor în halat și cu un pahar de vin în mână.
– Vai, n-are rost… De fapt nu de asta am venit. Tocmai a sunat cineva de la serviciul soțului meu, trebuie să ajung urgent acolo.
– E ceva grav? E bolnav?
– Nu mi-au spus. Doar că e urgent. La mama, departe Ați putea sta puțin cu băiatul meu, vă rog? Are șapte ani jumate, în principiu se descurcă singur, dar îmi fac griji. Oricum sunt destul de agitată
– Sigur, dau o fugă să mă schimb și cobor imediat.
– E un copil liniștit, cel mult stă pe tabletă sau întreabă tot felul de curiozități.
***
O tânără cu un tricou alb și blugi stătea la masă, bea ceai și vorbea la telefon:
– Fata asta, Marica de la contabilitate, parcă-i cap rotund! Se vede că se dă la domnul Petru…
În bucătărie a intrat un băiețel cu tableta în brațe. Se auzeau voci certându-se, ceva gen Emisiunea “Da sau Nu” de la televizor. Pe tricou era scris: Viitorul la roboți!.
– Mă scuzați, revin eu, trebuie să fiu caritabilă puțin încheie discuția la telefon. Bună, eu sunt mătușa Svetlana. Bei ceai?
– Nu, mulțumesc. Eu sunt Radu. Mama mi-a zis despre dumneavoastră. Sunteți frumoasă Deși mama spune că femeile frumoase nu sunt fericite. Tata îi zice mamei că, după logica ei, ori ea e urâtă, ori căsnicia e ratată.
– Aveți umor la voi în familie! Mulțumesc pentru compliment Dar cu nefericirea
– Dar soț aveți?
– Oh, hai să spunem a mers la magazin. Cam de trei ani.
– Aha, am înțeles! V-a lăsat!
– Răducu, voi avea nevoie de ceva mai tare decât ceai… Parcă nu mi-e prea bine de la discuțiile astea.
– În frigider e vin.
– Lasă, tot mai bun ceaiul la musafiri.
– Mătușă Sveta, vă trebuie un soț nou!
– Radu, poate te aștept să crești. Unde să-i găsești pe-ăștia
– Cum pe cine? Am văzut la emisiune, trebuie să-ți imaginezi clar ce vrei.
– Trimite-mi link. Vreau pe cineva bogat, frumos, bun, să mă iubească, să-mi poată oferi de toate
– Dar de ce i-ar trebui unui astfel de unchi pe dumneavoastră?
– Cum adică, de ce? O să-l iubesc, merg și la SPA.
– Și ce folos are de la dumneavoastră? Dacă-i deștept, vrea un partener lângă el, nu un gândac în apartament.
– Unde ai spus că-i vinul? tânăra deschide frigiderul, varsă ceaiul în chiuvetă și toarnă vin într-o cană.
– Am văzut și o emisiune cu soțiile miliardarilor toate beau, locuiesc în palate și se apucă de băutură.
– Dragul meu, asta se numește singurătate. Bei cu mine? Glumesc!
– Știți cu cine o să mă însor eu?
– Cu mine, tocmai am zis!
– Nu, cu Anuța. Mergem amândoi la clubul de robotică. E foarte deșteaptă. Mai deșteaptă ca mine. La un concurs, modulele noastre nu mai comunicau prin bluetooth. Eu intru în panică. Robotul nu mai funcționa. Ea a calmat situația și a început să reconecteze totul. Se vedeau zece dispozitive, dar modulele lipseau. Am ieșit cu ea afară, în pădurea de lângă bloc, fără niciun alt semnal. Imediat s-au găsit modulele și am câștigat concursul. E echipa mea! Pe ea o iubesc!
Tânăra a băut pe nerăsuflate conținutul cănii și și-a mai turnat.
– Așa, mi-ai luat bărbatul, Anuțo! Deci sugerezi să-mi caut soț la serviciu?
– Pe cei puternici nu-i cauți, te găsesc ei! Nu cauți roșii la piață, cauți omenie.
– Nu pricep nimic, psihologule!
– Deveniți chiar dumneavoastră bogată, frumoasă și bună! Ați înțeles?
– Și la ce-mi mai trebuie cineva atunci? Aș călători, aș învăța engleza, aș merge la dansuri, la cursuri de bucătărie. Aș ști să fac taco!
– Și cine v-ar opri acum?
– Faptul că nu am bărbat să-mi plătească toate astea.
– Atunci chiar sunteți… parazit.
– Hei, mai ușor cu cuvintele! Eu vreau doar fericire.
– Mai uitați-vă la filme mai puține! Dacă tot căutați pe acel bărbat iluzoriu, pierdeți viața!
– Taci! Tu ce-ai pricepe! Mergi în camera ta! Deșteptule! E târziu!
Băiatul a intrat în cameră. Femeii i-au dat lacrimile. A băut restul de vin. Telefonul a sunat, a respins apelul. Ușa de la intrare s-a deschis. Au intrat vecina și soțul, cu fețe luminoase și puțin băuți.
– Mulțumim mult, Svetlana, că ai stat cu Radu, a spus zâmbind vecina.
– Nicio problemă. Vinul vostru…
– Nu-i nimic.
– Văd că soțul e bine?
– Ce să zic, el cu colegii și-au făcut un plan. Astăzi e aniversarea primului sărut. M-am dus la birou era întins pe jos cu o foaie pe piept: Sunt prințul adormit. Sărută-mă! Pe urmă am cumpărat vin, am mers la film, ca pe vremuri.
– Sunteți de-o minte! Mă retrag.
– Cum s-a comportat Radu? m-a întrebat vecina, la ușă deja.
– Rău, foarte rău. Pot să-l mai educ și altă dată?
***
Seara asta mi-a arătat că adevărul vine adesea de la cei mici. Poate câteodată, în loc să încercăm să găsim mereu în alții confirmarea sau fericirea, ar trebui să învățăm să fim noi oameni demni, fericiți și compleți cu adevărat. Restul vine de la sine.
