Uite, vreau să-ți povestesc ceva ce m-a pus pe gânduri legat de fazele astea prin care trec adolescenții. Imaginează-ți scena: fata sau băiatul tău iese cu gașca prin Chișinău, la o terasă sau cine știe pe unde se mai strâng ei acum. Ca orice părinte preocupat, dai un telefon să vezi dacă e totul în regulă. Îți răspund că da, că sunt bine și că nu-i nicio problemă. Dar, fir-ar să fie, după un timp afli, cine știe cum, că s-ar putea să fi încercat prima oară un pahar de vin sau poate ceva și mai riscant.
Un preot din sat, părintele Ionel Dorneanu, știa prea bine cu ce ispite și presiuni confruntă adolescenții. Îl preocupa tare subiectul acesta, mai ales de când fiica lui cea mică, Ruxandra, începuse să iasă în oraș mai des cu prietenele. Părintele, crescut și el cu frica lui Dumnezeu într-o familie numeroasă din Moldova, înțelegea exact cât de greu e să reziști tentațiilor când toți din jurul tău încearcă să te provoace.
Chiar dacă avea încredere în Ruxandra, voia să se asigure că fata va ști că poate mereu să-i ceară ajutorul, orice s-ar întâmpla, fără să-i fie frică sau rușine. Așa că i-a propus o șmecherie simplă, dar tare utilă: un cod secret. Dacă Ruxandra se simțea ciudat la vreo petrecere, dacă simțea că nu-i locul ei sau că lucrurile scapă de sub control, trebuia doar să trimită un X pe Viber oricărui membru al familiei mamei, surorii mai mari sau direct tatălui.
Cine primea mesajul avea sarcina clară: sună-o imediat după câteva minute, inventează ceva, nu contează ce, doar să o scoată de acolo. O discuție cam așa ar suna:
Alo, Ruxandra, a intervenit ceva acasă și trebuie să vin să te iau chiar acum!
Ce s-a întâmplat?
Îți spun pe drum, te rog fii gata în cinci minute.
După ce închidea, Ruxandra le spunea fetelor că a apărut ceva urgent acasă, nu-i putea spune nu părintelui și gata, putea să plece fără discuții sau priviri ciudate din partea cuiva.
Ideea i-a venit părintelui Ionel după ce a stat de vorbă cu mai mulți tineri veniți la spovadă, studenți și liceeni din sat și din Ungheni, care i-au mărturisit aproape același lucru: Părinte, toți am făcut măcar o dată ceva ce nu voiam, doar ca să nu fim dați deoparte sau luați la mișto de ceilalți. Simțeam că nu avem scăpare. Toți ridicau mâna când îi întreba dacă s-au simțit vreodată forțați de anturaj.
Cel mai important, ce le spunea părintele mereu era asta: orice s-ar întâmpla, să nu-ți lași copilul să se simtă singur sau pedepsit. Ușor pierzi încrederea unui adolescent, greu mai repari, frate. Dar dacă reușești să-l faci să vadă că tu ești acolo, pe bune, și oricând poate alege ce e bun chiar dacă uneori cu ajutor asta chiar e neprețuit.
Și să știi că nu-i vorba de RON sau de lei moldovenești aici relația asta de încredere și sprijin valorează mai mult decât orice ar putea cumpăra banii! Tare aș vrea să aud că orice părinte din Moldova, Ardeal sau Țara Românească ar face la fel pentru copilul lui.
