Tatăl nu e cu nimic mai prejos decât mama
Pe al doilea soț, Ilinca l-a cunoscut într-o tabără de voluntariat de pe malul Prutului, unde salvau cuiburi de păsări rare de la braconieri. Venise acolo cu fiul ei de zece ani, Vlad.
Ion era sufletul și motorul întregului proiect biolog pasionat, cu privirea mereu aprinsă. Organiza excursiile inedite alături de un prieten din copilărie; era, pentru el, și un refugiu, și un venit suplimentar.
La trei zile după ce au ajuns, Ilinca a alunecat pe niște pietre ude și și-a luxat glezna. Ion s-a dovedit nu doar entuziast, ci și medic practicant. A bandajat-o strâns, a purtat-o în brațe până la cort și toată săptămâna a avut grijă de ea ca de un copil.
Cât timp Vlad, fascinat, ajuta specialiștii, adulții au simțit imediat că între ei s-a aprins o scânteie. Cu toate acestea, amândoi încercau să se comporte cumpătat fiecare venea după o despărțire grea, iar să te lași pradă entuziasmului părea riscant.
După vacanță, Ilinca s-a aruncat cu capul înainte în muncă, determinată să uite fantezia romantică efemeră. Ion credea și el că a fost doar o aventură de tabără, dar după două săptămâni deja îi căuta adresa…
După șase luni, s-au mutat împreună, iar după un an s-au căsătorit.
Ion a îmbrățișat pe deplin rolul de tată mereu își dorise copii, dar nu avusese timp din cauza serviciului și pasiunilor sale. Vlad, crescut de mamă și bunică, s-a atașat imediat de Ion și în scurt timp a început să-i spună “tată”. Au cumpărat împreună un apartament spațios cu vedere la parc și au început să viseze la un copil comun. Ilinca își dorea de mult timp o fetiță, iar visul ei se potrivea cu cel al lui Ion. Aveau deja un nume ales Daria. Viața părea perfectă.
Totul s-a schimbat când s-au născut gemenii odată cu Daria a venit pe lume și fratele ei, Mihai. Ilinca a fost acaparată de haosul scutecelor, piureurilor și nopților nedormite. Mama o ajuta cât putea cu bebelușii. Ion, ca să-și susțină familia mărită, s-a angajat la un mare distribuitor farmaceutic, unde era mereu prins între deplasări lungi și rapoarte nesfârșite. Foarte repede, a realizat că nu mai avea chef să revină în apartamentul unde tot timpul plângeau copiii mici, iar soția, istovită, nu mai putea purta o conversație deșteaptă.
El era convins că, fiind cel care aduce banii în casă, are dreptul la spațiu personal și odihnă de calitate. Ilinca însă credea cu tărie că ambii părinți trebuie să împartă responsabilitățile zilnice. Certurile au devenit tot mai dese, iar distanța dintre ei a crescut rar se întâmpla ca o discuție să nu se termine cu reproșuri pe tema rolurilor familiale.
Salvarea a venit când gemenii au mers la grădiniță. Nici trei ani nu aveau când Ilinca a reușit să revină ca designer. Vlad a devenit mâna ei dreaptă. În casă tensiunea s-a mai domolit. Dar nu pentru mult timp.
După doi ani, Ion s-a îndrăgostit. O nouă colegă de serviciu, la fel de pasionată, liberă și energică cum fusese el cândva. După o scurtă infidelitate, Ion, om onest până în măduva oaselor, i-a mărturisit tot Ilincăi și a spus că ar fi mai bine să se despartă.
O să te ajut mereu pe tine și pe copii, promit. Cu locuința vom rezolva în următorul an. Dar, te rog, ia copiii și mută-te la mama ta. Eu mă ocup de divorț, voi face tot ce trebuie.
Știi că apartamentul l-am cumpărat împreună, tocmai pentru că voiam o familie mare? l-a întrebat liniștit Ilinca.
Nu complica lucrurile! Îți propun o despărțire civilizată! a explodat Ion.
Am nevoie de timp să mă gândesc, a răspuns ea cu aceeași voce calmă.
O săptămână a meditat, apoi și-a anunțat decizia:
Ai găsit pe altcineva. Se mai întâmplă. Dar copiii sunt și ai tăi, nu doar ai mei. Au rămas ai noștri întotdeauna, nu-i așa? Nu vreau să împărțim apartamentul, deși am tot dreptul poți locui tu acolo cu noua ta soție. Împărțim însă copiii eu îi duc cu mine pe Vlad și Daria, iar Mihăiță rămâne cu tine.
Ion a încremenit.
Ești serioasă? Nu pot crește singur un preșcolar! Muncesc! Copilul are nevoie de mamă!
Da? Ilinca l-a privit uimită. Tu ai vrut mereu o familie completă. Ți-ai dorit copii, uite-i. Eu muncesc, dacă ai uitat. Tu vrei o viață nouă, iar eu să rămân cu trei copii? Nu, dragul meu. Măcar unul asumă-ți și tu. E corect.
Scandalul a pornit instantaneu.
Ion, furios, a trântit ușa și a povestit tot prietenilor, rudelor, colegilor. Toți au rămas șocați, o sunau pe Ilinca, o rugau, o criticau, îi spuneau că e crudă și lipsită de inimă. Mama ei i-a zis că n-o va ierta niciodată. Dar Ilinca a rămas fermă: Cu ce e tatăl mai prejos ca mama? Îi iubește, nu? Și apoi, Mihai nu e sugar demult, e foarte descurcăreț.
Ion, năucit și împins cu spatele la zid, a acceptat în disperare. Mama lui nu putea avea grijă de nepot din motive de sănătate. Iubita cea nouă, văzând viața de zi cu zi a unui tată singur, a dispărut din peisaj după trei săptămâni. Să aibă grijă de copilul altuia nu intra în planurile ei.
***
Au trecut trei luni.
Într-o seară, Ilinca a venit să-l ia pe Vlad, care fusese în vizită la tata. Ion i-a deschis ușa. În apartament era ordine, mirosea a terci fierbinte, Mihai stătea pe covor și se juca pasionat cu piesele de lego.
Ion arăta obosit, dar liniștit.
Intră, i-a spus încet.
Vlad a fugit să-și strângă bagajul, iar ei au rămas în bucătărie.
Să știi că, a început Ion, fără să o privească, primele săptămâni te-am urât din suflet. Credeam că e cea mai cruntă răzbunare. Și apoi pur și simplu l-am descoperit pe Mihai. Îi plac roșiile și portocalele. Se teme de aspirator. Iubește construcțiile. Foftăie amuzant când doarme. Doarme numai dacă îi scarpin spatele.
A ridicat privirea spre ea:
Am devenit tatăl lui. Pe bune. Nu doar de weekend, ci în fiecare zi.
Ilinca l-a ascultat în tăcere.
N-o să-ți cer iertare pentru ce a fost. Dar… îți sunt recunoscător pentru Mihai, a privit către fiu. Pentru legătura asta cu el.
Am știut, a spus Ilinca într-un târziu.
Ce ai știut? Că o să mă descurc?
Asta era clar. Dar mai ales eram sigură că o să-l iubești cu adevărat. Doar așa. Amândoi am fost mereu extremiști, Ionele. În dragoste, la muncă… și la a fi părinți, cum se vede.
Deci, a fost totuși o răzbunare?
Ilinca a zâmbit și, înainte să iasă din bucătărie, a răspuns:
Nu. A fost singura șansă să te regăsesc pe tine, omul cu care m-am căsătorit. Și cred că a reușit.
A plecat, lăsându-l pe Ion în apartamentul liniștit, cu fiul lor. Și, pentru prima dată după mult timp, amândoi au înțeles că, deși căsnicia s-a destrămat, familia, într-un fel dureros și ciudat, a rămas întreagă.
