— Vă am crescut pentru asta!
Voica din telefon vorbea cu o autoritate zdrobitoare, ca și cum ar fi călcat pe nervi cu un tractor. Mădălina ținea receptorul umărului, cu o mână agățând oala, iar cu cealaltă amestecând terciul de ovăz.
— Mamă, dar am stabilit deja. Sâmbătă mergem cu Vlad la părinții lui, încearcă să-și ascundă agitația Mădălina. Au treabă multă la grădină.
— La mine, nu, se rezolvă singur? râse amărât Elena, pufnind. Portarul s-a îmbătat iar. Trebuie mutate cutiile. Vino. Ajungeți dimineața, la prânz terminăm. Atunci mergeți la grădină.
Mădălina se lăsă pe scaun, simțind cum i se accelerează pulsul. Convorbirile astea erau mereu la fel. Mama nu îi cerea, ci impunea. Și argumentele ei erau grele, de piatră, cu gust de datorie morală. Sau chiar datorie pură.
— Mamă, am promis deja. Se vad rar cu noi. Nu pot anula tot așa, deodată, repetă Mădălina, deși știa că e zadarnic.
— A, așa? ridică Elena glasul. Atâta v-am dat fiicei mele, iar ea tot se uită în stânga?
Mădălina închise ochii. Acum începea adevăratul spectacol.
— Vă amintiți nunta? Cine v-a dat bani pentru apartament? Socrii? Nici ei nu-și pot repara casa, trăiesc într-un ruinat. Dacă nu eram eu, v-ați tot plimba prin chării.
Vlad toate le auzea din camera alăturată. Sau aproape toate. Restul le înțelegea din reacția soției. Deja stătea în pragul bucătăriei, sprijinit de tocul ușii, cu brațele încrucișate. Mădălina simțea privirea lui arzând-o.
— Ai auzit tot? întrebă ea cu precauție.
— Cât a trebuit, răspunse el scurt. Să nu mai sune deloc. Crede că ne-a cumpărat?
Mădălina vru să obiecteze, dar cuvintele i se încleștară în gât. Îl înțelegea pe Vlad. De fiecare dată când mama le “amintea” de ajutorul ei, se simțea stingherită. Ca și cum n-ar fi locuit în propriul apartament, ci într-o chirie, iar proprietara era chiar mama ei.
Vlad ieși pe balcon, scotând din buzunar un pachet de țigări. Ușa trânti atât de tare, că Mădălina tresări.
Ședea cu capul în mâini. La început crezuse că mama doar se îngrijorează, că vrea doar ca ea să aibă o viață mai bună. Dar acum, în borcanul acesta de miere, plutea și un pic de smoală.
La nuntă, Elena fusese în toată splendoarea. Venise într-o roșie aprinsă, ca și cum n-ar fi fost fiica ei ce se mărită, ci ea însăși mergea la altar. Masă luxoasă, muzicanți, doi prezentatori… Totul datorită EleDar acum, în lumina asfințitului, lângă mici și
