Ioana a devenit mamă la doar 15 ani, fix când era în clasa a X-a, cu tot cu uniforme și teze la română. Timp de peste cinci ani, nu a scos niciun cuvânt despre misteriosul tată al copilei, ca și cum era un secret de stat. Mama Ioanei a aflat de sarcina fiicei cam târziu, pentru că mai plinuță era oricum demult. Speriată de kilogramele în plus apărute brusc și inexplicabil, o duse pe Ioana la endocrinolog în Chișinău, unde adevărul a ieșit la iveală nu era de la ciocolată, era de la sarcină.
Mama Ioanei s-a simțit ca după o tornadă șocată, furioasă, și puțin dezorientată. Ea o crescuse singură pe Ioana cu atâta grijă, și acum s-a trezit cu o nepoată la fel de repede cum se pierde la loto. Ioana a rămas ca piatra nu a spus nimic despre tatăl fetei, nici măcar la insistențele profesorilor, ceea ce a alimentat bârfele în liceul din Soroca.
Totuși, Ioana a tras cu dinții și a trecut peste tot. În vacanța de vară, a venit pe lume micuța Ancuța, iar mama Ioanei a luat concediu maternal ca să-i poată face piureuri și să-i schimbe scutecele cu pricepere. Ioana s-a focusat pe matematică și literatură și a intrat cu bursă la universitatea din Orhei, fără niciun ajutor de la cineva din familie. Pe lângă facultate, muncea la jumătate de normă într-o mică firmă de publicitate, reușind să se întrețină pe ea și pe Ancuța cu niște lei moldovenești, primiți pe căi despre care s-a ferit să vorbească ce să mai, o enigmă.
Pe măsură ce creștea copila, Ioana a continuat să țină secretul paternității ca și cum era criptat. Când Ancuța a împlinit trei ani, Ioana a început să o ia cu ea la jobul de la agenția de publicitate, pe acolo pe unde făcea strategii și își închiria un apartament modest. Ancuța, mică și vioaie, era mai isteată și mai curioasă decât toate fetițele din bloc, motiv pentru care toți vecinii o adorau.
După ce a terminat facultatea, Ioana a primit un job bun cu normă întreagă, tot la firma unde băuse litri de cafea ca studentă. În vara în care Ancuța urma să facă șase ani, Ioana a dat lovitura: l-a adus acasă pe misteriosul tată pe Andrei! El o susținuse financiar ani la rând, însă au ținut totul secret pentru că Andrei visa să intre la Academia Militară de la Bălți și nu voia să agite apele.
Andrei îi trimitea Ioanei niște lei moldovenești și mai venea pe furiș să-și vadă fata, între examenele la academie. Când a terminat academia, Andrei a decis să se căsătorească cu Ioana, care l-a așteptat ca la gară calmă, cu speranță, șase ani lungi. Au adus pe lume un băiețel voinic, iar Ancuța, care între timp a terminat clasa a treia cu talent și poftă de viață, continuă să fie bucuria și mândria familiei lor una moldovenească, plină de dragoste și optimism la fiecare masă cu mămăligă.
