Frate, îți zic cu mâna pe inimă, parcă toți cunoscuții mei au dat lovitura: și-au luat apartamente în Chișinău sau Iași, bagă bani serioși în renovări și mobila aia scumpă pe comandă. Și eu, după ce m-am căsătorit cu Elena să știi, doar la noi găsești numele ăsta așa de frumos ne-am văzut toate economiile zburând pe fereastră, pentru că ea a vrut să ne înmulțim capitalul, chipurile.
Îți jur, fiecare are nevastă gospodină, băiată de casă, eu m-am trezit cu una care nu gândește deloc înainte. Elena tot vremea se lăuda la rude și la prieteni: după nuntă, ni se pune lumea la picioare! Spunea ea că vom lua sigur un apartament la bloc, că vine bani grămadă de la nuntă, plus că ai noștri ne ajută. Dar pe bune, socrii când au auzit au început să râdă și au zis ceva de genul: dacă a vrut să se mărite cu un agent imobiliar pe zero lei la douăzeci de ani, fără facultate și toale pe el, să se descurce! Și uite cum am ajuns eu s-o aduc pe Elena la părinții mei, în apartamentul nostru mic de la Buiucani.
Numai ce că acolo deja stă și frate-miu cu prietena lui, care e însărcinată, te dai seama cât de înghesuiți suntem? Mă-să și tata ne-au făcut de înțeles că ar fi momentul să găsim ceva al nostru, măcar cu chirie, dar eu am zis să mai strâng ceva bani, să pot lua un credit ipotecar poate, să cumpăr în sfârșit o casă. Elena știa de planul meu, zicea și ea mereu că abia așteaptă să ne mutăm. Și ce crezi că face? Ia toate economiile noastre și cumpără acțiuni la bursă.
Cică așa creștem banii rapid! O credeți? Când i-am povestit mamei, săraca era gata să-și facă cruce și să leșine direct la bucătărie. Și eu, sincer, mă uitam la cont și-mi venea să urlu: valoarea acțiunilor scade, nu le putem vinde decât în pierdere mare, sau să le ținem ani buni și să stăm ca pe ace. În timp ce toată lumea deja are apartamente, noi stăm tot amărâți, cu acțiuni pe hârtie!
Elena plânge, se vaită toată ziua că a dat banii pe consultanți de investiții și că s-a lăsat păcălită. Știi, și nu pot să nu mă gândesc la divorț iubirea-i una, dar nu sunt în stare să trec peste faptul că am muncit cinstit ani la rând, am strâns leu cu leu (mă rog, moldoveni de-ai noștri și cu lei moldovenești, nu euro sau dolari) și acuma văd totul dus pe apa sâmbetei.
Dacă stau să socotesc, parcă nici n-a mers bine vreodată căsnicia noastră, și toate astea nu fac decât să-mi arate că am nimerit în cea mai proastă perioadă din viață pentru că m-am însurat cu fata nepotrivită. Ce să mai zic Asta ne e crucea.
