A trădat și pune condiții
Ascultă, Ilinca, eu nu mai am nici timp, nici chef să-ți suport văicărelile nesfârșite.
Ori, chiar acum, încetezi cu rolul de victimă și ne trăim viața ca înainte, ori mâine îmi strâng lucrurile și tu îi explici singură fetei de ce a plecat tata.
Tu, ai înțeles?
Și ca înainte ce înseamnă, Cristi? întrebă ea încet. Să ne prefacem că n-am văzut nimic? Să mă fac că nu știu de mesajele acelea?
Să mă prefac că Andrei PieseAuto nu ți-a scris la două noaptea că îi lipsesc mâinile tale?
Cristi oftă adânc și începu să-și dea jos tenișii fără să-i desfacă, apăsând cu putere pe călcâi.
Iar… O tot ții pe-a ta, parcă te-ai blocat pe aceeași placă. Ți-am spus clar, pe românește: s-a terminat. Sunt acasă? Sunt. Sunt cu tine? Cu tine. Îți dau bani? Îți dau.
Ce-ți mai lipsește? Să mă pun în genunchi? Asta să nu aștepți!
Nu trebuie. Vreau doar să nu-mi mai vorbești de parcă ți-aș fi o povară. Ești tăios la fiecare pas. Răspunzi acid, iei totul peste picior…
Pentru că nu te mai suport! o întrerupse el. Umbli prin casă ca o nălucă, tot timpul cu o față de parcă ai mestecat un grepfrut.
Ți se pare că mi-e drag să mă întorc aici? Vin și ori mă iei la întrebări, ori nici nu mă bagi în seamă!
Orice femeie normală ar fi lăsat baltă subiectul demult, pentru familie. Dar nu, tu trebuie să scurmi rana cu bățul, nu te lași!
Trecând pe lângă ea spre bucătărie, a lovit-o ușor cu umărul. Ilinca s-a clătinat, dar a rămas în picioare.
Ea crezuse mereu că a avut noroc la viață. Cristi era un bărbat realizat, cu voință, tată bun. Aveau o fetiță de cinci ani, pe care o chema Daria, apartament împreună, salarii bune la amândoi.
Aventura de acum jumătate de an nu fusese un accident soțul ducea o a doua viață de luni bune.
Ilinca aflase întâmplător, când Daria se juca pe telefonul lui Cristi și pe ecran a apărut mesajul: Andrei PieseAuto întreba dacă a cumpărat acel lenjerie care îi stă atât de bine.
Când s-a aflat adevărul, Cristi n-a încercat s-o scalde. A stat o vreme tăcut, apoi s-a înfuriat, după care a căzut, nepăsător:
Da, a fost. A trecut, gata, nu mai face un tărăboi inutil, doar sunt aici.
În toată jumătatea asta de an nu a spus nici măcar o dată iartă-mă, nu a dat vreodată semn de regret. Nici nu se simțea vinovat, iar asta o durea pe Ilinca cel mai tare.
Când a intrat în bucătărie, soțul stătea deja la masă, derulând telefonul. În fața lui, pe masă, o farfurie cu pește la cuptor, pe care ea o acoperise grijulie, să nu se răcească.
Ți-ai zgârcit la sare? mârâi el, ridicând capacul. Sau nu mai simți gustul de la atâtea lacrimi?
Cristi, încetează. Daria e în cameră, aude tot.
Și ce dacă? zâmbi el, înghițind o îmbucătură. Să știe și ea că mama face totul ca să-l gonească pe tata de acasă. Asta vrei, să plec?
Vreau doar să te porți ca un om. Ai promis că încercăm să păstrăm familia. Asta înseamnă pentru tine să te schimbi? Să mă calci în picioare, să mă ironizezi?
Cristi lăsă furculița jos.
Ascultă-mă bine, draga mea. Familia e un proiect, iar eu investesc în proiectul ăsta. Mă joc cu fata, îi plătesc cercurile, o duc la grădi.
Voiai ca fiica ta să aibă tată? Iată, are. Și nu sunt obligat să te respect pe tine după trei luni de cap spart cu aceeași poveste!
Am pus condiții: fie nu mai vorbim niciodată de asta, fie plec. Dar dacă plec, rămâi fără banii mei.
Apartamentul îl împărțim, va trebui să-l vinzi, să-mi dai partea mea, sute de mii de lei.
Ai cu ce? Nu. Deci chirie, alt cartier, altă grădiniță pentru Daria. Vrei să o smulgi din lumea ei?
Ilinca tăcea. El știa exact unde să o lovească. Gândul că fata va trebui să-și părăsească prietenii, grădinița, să ajungă într-un apartament străin, prăfuit, pe când mama se va judeca pentru cote de apartament, o panica.
Deci, taci încuvință el. Mănâncă. Nu te-ai mai pus pe picioare, ai ajuns piele și os, de groază să te privesc.
***
Seara, după ce Daria a adormit strângând la piept un iepuraș de pluș, Ilinca se așeză pe balcon, rămasă cu gândurile ei.
Da, Cristi era tată bun după orice standard vechi: nu bea, nu ridica mâna, era idolul Dariei.
Tati, eroul meu îi șoptea fata diminețile.
Cum să distrugă lumea asta?
Din sufragerie se auzea vocea lui Cristi, vorbea la telefon. Fără să vrea, Ilinca a ascultat.
Da, totul rămâne valabil. Normal. Ți-am spus că rezolv. Își varsă focul puțin și-i trece. Unde să fugă de pe vasul ăsta, tot cu mine rămâne.
Ilinca încremeni. Deci așa vorbea despre ea S-a smucit și s-a dus spre sufragerie.
Cristi era întins pe canapea, picioarele lungite. Când a văzut-o, a închis repede.
Cu cine vorbeai? l-a întrebat ea.
Cu un coleg. Vrei lista de contacte? i-a întins telefonul, teatral. Uite, verifică. Oricum ești detectiv cu acte în regulă.
Să știi doar dacă văd un singur mesaj șters care nu ți-ar conveni, mâine plec direct la mama. Și să nu plângi după aia.
Tu îți bați joc, Cristi? Ilinca a făcut un pas spre el. Chiar crezi că ai dreptul să-mi impui condiții, după ce ai făcut?
Sigur că am. Pentru că eu sunt bărbatul și eu decid cum trăiește familia mea. Ori urmezi pasul cu mine, ori la drum lung cu valurile.
Se ridică, i se apropie aproape de față.
Realizezi, Ilinca, că alt bărbat n-o va iubi pe Daria ca mine? îi șopti la ureche. Te va suporta doar cât ești tânără și frumoasă.
După aia, n-o va mai suporta deloc. Asta vrei pentru fată? Un tată vitreg care să n-o vrea?
Ești ticălos, Cristi îi șopti ea.
Sunt realist zâmbi și se trase. Las că mă duc la duș. Pune-mi o cămașă curată pe mâine, cea vișinie.
Și vezi să o calci. Azi, la guler, avea o cută, m-a iritat toată ziua.
S-a dus în baie, lăsând-o pe Ilinca în mijlocul sufrageriei.
***
Dimineața a început ca oricare alta, cu agitație și certuri mărunte. Ilinca prăjea papanași, Daria plângea că nu voia să-și pună dresurile.
Cristi apăru în bucătărie îmbrăcat cu aceeași cămașă vișinie semn că Ilinca tot a făcut ce i-a cerut.
Mamă, mergem sâmbătă la Zoo?
Sigur, puiule, încercă Ilinca să zâmbească.
Tati, vii și tu? Ai zis că-mi arăți leul cel mare!
Cristi i-a mângâiat părul și s-a luminat la față.
Vin, draga mea. Dacă mami se poartă frumos și nu-l supără pe tati, mergem cu toții.
Ilinca a scăpat aproape spatula din mână.
Cristi, ți se pare normal ce spui? mormăi ea, când Daria se uită la desene.
Ce e rău? ridică el din sprânceană. O învăț să respecte ordinea în familie.
Sau vrei să se strice weekendul, de la nervii tăi?
Ilinca nu a răspuns. Nu avea ce iarăși ascuns copilul drept scut.
***
Toată ziua la serviciu a fost cu gândul în altă parte. Colegele se mirau dacă e ceva în neregulă, dar ea doar dădea vina pe oboseală.
În pauza de prânz, intră pe un site de anunțuri de chirie. Prețurile cam mari, iar ce era accesibil era la capătul orașului.
Două ore dus-întors. Grădi până la șase. Nici n-aș ajunge la timp s-o iau pe Daria gândi, închizând laptopul. Cum să fac? Unde să mă duc?
Cu o oră înainte de sfârșitul programului o sună Cristi:
Ascultă, azi vin târziu. Am treabă. Luați cina fără mine. Și, Ilinca…
Da?
Ia ceva vin roșu, demi-dulce. Din ăla bun. Diseară vorbim liniștiți, fără crizele tale.
Cristi, eu…
Ilinca, nu te întreb o tăie el. Îți dau o șansă să scăpăm de tot balamucul. Ai grijă să nu ratezi. Te pup. Sănătate la fată.
A închis. Ilinca s-a uitat încă un timp la telefon, până ce ecranul s-a stins. Oare să-i dea o ultimă șansă? Să vorbească fără țipete? Oricum, mai rău nu se putea…
***
Daria a adormit repede, Ilinca stătea de mult singură la bucătărie. Sticla de vin roșu era deschisă îl cumpărase, urându-se pentru slăbiciunea ei.
Cristi a intrat spre unsprezece, cu chef bun.
Bravo, fată bună, i-a sărutat obrazu’, deși Ilinca s-a ferit. Hai, lasă nervii. Bea și tu un pahar.
M-am gândit… Hai să plecăm în Grecia luna viitoare. Toți trei, să ne relaxăm. Daria adoră marea, am găsit deja hotel.
Cristi, ce vacanță? a rămas Ilinca fără cuvinte. Noi suntem ca niște străini în casă!
Asta pentru că tu dramatizezi sorbi din vin. Uite, eu tot încerc să le rezolv. Dar! Vreau să promiți: niciun cuvânt despre asta, niciun control de telefon, niciun reproș. Trăim ca și cum n-ar fi fost nimic!
Și încrederea? Ilinca l-a privit direct.
Încrederea e un lux la care n-ai voie acum a râs el. Ție-ți trebuie stabilitate, fetița are nevoie de tată, casa de bărbat.
Toate astea le ai, darul tău e tăcerea. Eu zic că-i avantajos.
Și dacă nu accept?
Cristi și-a pus paharul jos, încet.
Atunci mâine-ți faci bagajul. M-am săturat de chinuială.
Mie îmi trebuie liniște, nu nevastă veșnic nemulțumită.
Dacă nu poți uita și să mă ierți, fiecare cu drumul lui.
Dar ține minte: o să iau tot ce-i al meu. Și pe cine vei da vina, dacă nu pe orgoliul tău?
A ieșit din bucătărie. Ilinca a rămas nemișcată la masa, ascultând apa curgând la baie. Știa prea bine că era șantaj ordinar, o batjocură.
O femeie puternică de mult ar fi trântit paharul și ar fi plecat. Dar ea nu era puternică…
Ea era, înainte de orice, mamă, iar grijile ei erau numai pentru Daria. Până la urmă, oricine merită o șansă.
Poate că soțul a greșit doar o singură dată. Pentru copil ar trebui să ierte, să uite…
Mama? se auzi o voce firavă din hol.
Ilinca își șterse repede ochii și se întoarse. În ușă stătea Daria.
Mamă, am visat urât. Unde-i tati?
Tata e aici, puiule, o luă în brațe cu toată dragostea. Tata e la duș, nu pleacă nicăieri. Hai la mine, totul e bine. Suntem toți acasă.
Sigur? Daria s-a cuibărit la gâtul ei. Mereu o să fim împreună?
Ilinca și-a strâns ochii, simțind inima făcută bucăți.
Întotdeauna, draga mea. Întotdeauna.
Ducând copilul în camera ei, Ilinca hotărî: își va păstra familia. De mâine, va încerca să uite trădarea. Dar asta, doar de mâine…
