Noi trăim de patruzeci de ani sub același acoperiș, iar la șaizeci și trei de ani tu te-ai hotărât să-ți schimbi viața?
Lenuța ședea în fotoliul ei preferat, privind pe fereastră și încercând să uite evenimentele din ziua care tocmai se încheia. Cu câteva ore înainte, se angrena în treburile din bucătărie, pregătind cina și așteptându-l pe Ion să se întoarcă de la pescuit. Când a venit, Ion nu a adus pește ci niște vești pe care de mult voia să i le spună, dar nu găsise curajul până atunci.
Eu vreau să divorțez și te rog să înțelegi a spus, evitând să o privească în ochi. Fetele sunt mari, vor pricepe, nepoții nu au treabă cu asta, iar noi putem termina totul fără certuri.
Noi am trăit patruzeci de ani împreună, și acum, la șaizeci și trei de ani, vrei să îți schimbi viața? a întrebat Lenuța nedumerită. Merit să știu ce urmează.
Tu rămâi în apartamentul nostru din Chișinău, eu mă mut la casă de la țară decisese Ion deja. Nu avem ce împărți, iar oricum tot patrimoniul va rămâne fetelor.
Cum o cheamă? a întrebat Lenuța resemnată.
Ion s-a înroșit, a început să se agite și să se facă că nu aude. Din reacția lui, Lenuța nu mai avea dubii despre existența unei alte femei. În tinerețe nici nu se gândea la asemenea probleme, nici nu credea că la bătrânețe va rămâne singură, iar bărbatul ei va pleca cu alta.
Poate totul se așază și va fi bine, încercau apoi să o liniștească fetele, Lidia și Mariana. Nu mai pune la inimă ce face tata.
Nu mai este nimic de fost, oftează Lenuța. Dar nu are rost să schimb ceva, voi trăi cât mi-a mai rămas și mă bucur de fericirea voastră.
Lidia și Mariana au mers la casa de la țară pentru o discuție serioasă cu tata. Când s-au întors, erau cu adevărat triste, dar nu i-au spus mamei direct ce au aflat. Și-au schimbat doar discursul: încercau să o convingă pe Lenuța că viața singură poate fi chiar mai ușoară, nu trebuie să mai aibă grijă de nimeni. Lenuța a priceput totul, însă nu a mai întrebat nimic, încercând pur și simplu să-și continue existența. Nu era ușor, fiindcă toți cunoscuții și rudele se interesau și îi puneau întrebări incomode.
Ia uite, atâția ani împreună și, la bătrânețe, el fuge la alta comentau fără tact vecinele. E mai tânără sau mai bogată?
Lenuța nu știa ce să răspundă, dar tot mai des se gândea la rivala ei și voia să o vadă. Pentru asta a mers la casa lui Ion, sub pretextul de a lua borcanele de compot puse în vară. Nu l-a anunțat dinainte, ca să se asigure că o întâlnește pe despartitoare și exact pe ea a dat.
Ion, nu mi-ai spus că fosta ta nevastă are să vină pe aici zise nemulțumită doamna extravagantă, cu machiaj prea strident. Eu credeam că voi ați rezolvat tot și că n-are ce căuta aici.
Chiar ai schimbat pe mine cu asta? a întrebat Lenuța, privindu-i figura obraznică.
Tu chiar o lași să mă jignească? se răcnea doamna. În plus, sunt doar cu câțiva ani mai tânără, dar arăt mult mai bine.
Dacă la vârsta asta se gândește că stridența e valoare a zis Lenuța, fixând privirea rușinată a fostului soț.
Tot drumul spre stația de autobuz o urmăreau țipetele Barbiei îmbătrânite și încerca să nu plângă. Abia ajunsă acasă și-a dat frâu sentimentelor și a sunat-o pe sora ei, rugând-o să vină la ea.
Hai lasă, i-a făcut ceai de mentă Nina. Tu singură ai spus că noua nevastă a lui Ion nici nu-i frumoasă, nici nu pare deșteaptă.
Poate ea are dreptate, iar eu arăt ca o bătrână se îndoia Lenuța.
Arăți bine la vârsta ta, i-a spus sincer Nina. E mare greșeală să te îmbraci în colanți leopard sau să porți fuste mini la șaptezeci de ani. Femeia e frumoasă la orice vârstă dacă știe să se poarte și se respectă pe sine.
Lenuța s-a privit în oglindă și a ajuns la concluzia că Nina are dreptate. Era într-o formă fizică bună și nu avea motive serioase de sănătate. Se îmbrăca decent, iar fetele îi ofereau mereu cosmetice. Niciodată nu a fost vulgară și nici nu a vrut să fie ca papagalul, nu și-ar fi imaginat să se comporte ca rivala întâlnită recent.
Așa deci, a continuat Nina. Acum, dacă ai devenit femeie liberă, poți trăi în voie. Fetele sunt independente, avem oportunități de dezvoltare și pentru distracții culturale la vârsta noastră, nu te las cu moralul la pământ.
Nina s-a ținut de cuvânt și a început să o scoată pe Lenuța la teatru, la plimbări și la concerte. Curând s-a format un grup de prieteni de aceeași vârstă. În grup era și un bărbat care încerca să o cucerească pe Lenuța, dar ea a pus repede capăt și a evitat întâlnirile separate.
Am auzit că mergi la teatru, ți-ai găsit prieteni noi, poate o să te mai măriți i-a spus Ion la o întâlnire accidentală la piață.
Dar tu ce cauți atât de departe după produse, nu găsești mai aproape de casa de la țară, sau noua nevastă nu gătește? întrebă Lenuța.
Pur și simplu sunt obișnuit să fac cumpărături aici, și la vârsta noastră e greu să schimbi obiceiurile, mormăi Ion.
Lenuța nu a continuat discuția și s-a grăbit spre casă. Atunci Ion a simțit un impuls să o ajungă și să-i spună cât de mult regretă divorțul. El fusese mereu împreună cu soția și copiii, apoi s-a lăsat prins de energiile Taniei, care i-a dat viața peste cap.
La început totul părea interesant cu ea, dar curând Ion a descoperit că Tania nu-i place gospodăria, preferă să bârfască, să flirteze cu bărbații și să petreacă la mese gălăgioase.
Ion tânjea tot mai mult să se întoarcă acasă, iar după întâlnirea cu Lenuța dorința a crescut. Lenuța nu făcea scene, nu se certa, ci trăia demn și cu noblețe în noile circumstanțe. Ion nu își imagina cât îi va lipsi liniștea și căldura pe care doar cu Lenuța o avea.
Iar ai cumpărat caise uscate, eu voiam prune uscate se supără Tania, analizând cumpărăturile. Brânza nu e suficient de grasă și ai uitat de maioneză.
Înainte cumpăra Lenuța, sau mergeam împreună, tu vrei să pun pe mine toată responsabilitatea nu mai rezistă Ion.
Mă satură comparațiile cu fosta răcnea Tania. Spune și tu că regreți că ai lăsat-o pentru mine.
Ion chiar regreta, deși știa că nu avea rost să spună. Lenuța nu făcuse nimic să merite asta, nu încercase să-l recucerească, doar rămăsese ea însăși, iar Ion disperat voia iertare.
Dar știa că fosta lui nevastă nu va mai avea încredere și nu-l va primi înapoi. De câteva ori a vrut să îi telefoneze, iar după o ceartă cu Tania chiar a mers la ușa apartamentului unde și-a petrecut aproape toată viața.
Trebuie să iei ceva de aici? l-a întâmpinat Lenuța, fără să-l lase să intre.
Vreau să vorbesc, ai timp? bolborosi Ion, simțind aroma prăjiturii cu prune care îi plăcea.
N-am timp, n-am chef a răspuns ea calm. Ia ce ai nevoie, eu aștept musafiri.
Nu avea ce lua, ar fi vrut să spună multe, dar nu găsea cuvintele. S-a întors la casa de la țară și și-a gătit cina, căci Tania era plecată prin sat. S-a întors veselă, iar Ion s-a decis definitiv să-i dea timp să adune lucrurile.
După ce a scăpat de Tania, a vrut să-i telefoneze Lenuței și să povestească tot, dar s-a răzgândit și s-a liniștit. O cunoștea prea bine ca să mai aibă speranțe la iertare și uitare.
Poate cândva, în viitor, va veni ca să-și ceară iertare și vor vorbi. Trebuie să facă asta, altfel nu găsește liniște. Speră la iertare, doar atât, fără familie refăcută Lenuța nu ar fi iertat trădarea, Ion știa asta când începea aventura cu Tania.
Acum are existență la casă de la țară, iar Lenuța viață în apartamentul din Chișinău, între fiice, nepoți și activități culturale. Pentru fostul soț, în acest tablou de viață, nu mai este loc.
