Trebuia să ne pregătim mai din timp pentru venirea copilului!
Ieșirea mea din maternitate a fost de-a dreptul aparte. Soțul meu, Lucian, era la serviciu și a venit să mă ia direct de la birou. L-am rugat să-și ia concediu sau măcar o zi liberă, însă șeful nu l-a lăsat. L-am pus să promită că organizează totul pentru venirea băiețelului nostru, mi-a spus că se ocupă de toate. Dacă nu aveam discuția asta, ne-am fi organizat dinainte: spălam tot, mergeam la cumpărături și făceam ordine în apartament. Dar așa…! se plânge Andreea, care tocmai a împlinit 30 de ani.
Nu și-a ținut promisiunea?
Am mers la spital complet nepregătită. Când m-am întors acasă, era o dezordine de nedescris. M-am simțit rușinată față de familie când au venit pe la noi. Praful era așa de gros pe polițe, că puteai scrie pe el. Nu aveam nici cărucior, nici comodă pentru hainele copilului, Lucian nici nu s-a obosit să cumpere hăinuțe. Noroc cu prietenele mele care mi-au adus scutece continuă Andreea povestea.
Andreea s-a căsătorit cu Lucian acum șase ani. Acum, în sfârșit, sunt părinți. Au tot amânat ideea unui copil, ca să se pună pe picioare. După ce situația lor s-a stabilizat, Andreea a decis că e momentul să rămână însărcinată.
I-am spus șefului că aștept un copil. Fără nicio ezitare, m-a dat afară. Mulți ar fi luptat pentru drepturile lor, dar eu am văzut asta ca pe un semn. Am avut timp să mă pregătesc liniștită pentru maternitate, am brodat, am citit, am ieșit la plimbări lungi și m-am bucurat de pauza care mi s-a oferit. Nici de bani nu duceam lipsă, deoarece soțul meu tocmai fusese avansat explică tânăra mămică.
Sarcina a decurs perfect. Viitoarea mamă citea despre îngrijirea bebelușului, făcea zilnic plimbări și alegea, cu calm, ce să cumpere pentru cel mic.
Lucian nu a vrut să cumpărăm nimic până nu nășteam. Zicea că așa se face la noi, să luăm totul după naștere. Așa mi-a explicat el. Sora mea a promis că ne dă o comodă și un pătuț, ne-a pus deoparte și câteva lucruri mărunte. M-a rugat să le iau din timp, să le spăl și să le pregătesc. Dar n-am făcut decât să-mi pregătesc geanta de maternitate, altceva nu mi-a fost permis oftează Andreea.
Când am început travaliul, lui Lucian aproape că-i venea să-și smulgă părul din cap abia atunci a realizat câte cheltuieli ne așteaptă. Chiar în timpul nașterii, mă gândeam cu stres că n-am apucat să pun hainele la uscat rămăseseră în mașina de spălat, așa că au stat acolo până m-am întors acasă.
Noroc cu prietenele mele, care mi-au adus haine curate și scutece, măcar am avut cu ce să-l schimb pe bebeluș. Lucian alerga, dispera prin oraș, să caute lucruri pentru copil, dar majoritatea erau murdare, pline de praf și pătate. A trebuit să le spăl și să aștept să se usuce totul. În momentele alea, sincer, îmi venea să-i omor pe toți ai casei și să pun capăt căsniciei aproape că plânge.
Timp de câteva zile, Andreea a făcut curățenie non-stop în apartament. Au trecut deja două luni de când s-a născut băiatul lor, dar ea tot nu vrea să primească musafiri.
Rudele cred că, dacă a trecut ceva timp, e momentul să ne viziteze. Vor să le gătesc o masă ca la carte… Sigur, pe banii și pe munca mea! Deja mi-au organizat toată viața oftează Andreea cu nervi.
Mama ei nu înțelege de ce fata ei nu e fericită. E clar că nu s-au pregătit dinainte cu apartamentul. Dar avea la dispoziție nouă luni acasă, ce-a făcut oare? Putea să-l roage pe Lucian să aducă mobila, să spele, să se ocupe de toate. Sigur putea să-l convingă să cumpere ce era nevoie pentru copil. Trebuie să te ocupi singur de toate. Pe bărbați, nu te poți baza mereu.
Voi ce credeți, are Andreea dreptate să fie supărată pe familie sau e vina ei? Chiar trebuia să se ocupe singură de toate pregătirile? Tu ce ai fi făcut în locul ei?
