Erai Alisa. De acum, trăiești într-un film.
Ana o plimba pe fiica ei de peste o oră prin Chișinăul serii. Intraseră în câteva magazine — nu să cumpere ceva, ci doar să simtă pentru o clipă că sunt o familie ca toate celelalte. Luaseră doar o înghețată și un suc. Apoi se așezară pe o bancă lângă bloc, sub un păr înflorit. Maria adora aceste plimbări și nu se grăbea acasă — îi părea că aici, sub cer, era puțin mai aproape de libertate.
Și deodată, în fața blocului opri o mașină cu scrisul „FILM”. Înăuntru coborî un bărbat înalt, privi curtea și, zâmbind, se îndreptă spre ele. Opriți chiar în fața Mariei:
— Tu ești Maria?
— Da… — răspunse fetița nedumerită.
— Am venit pentru tine.
— Pentru mine? — repetă ea, și inima îi bătu mai tare.
— Vrei să joci într-un film?
Maria se uită la mama ei, apoi la străin, și în glas îi răsună un resentiment:
— De ce vă bateți joc?
— Nu mă bat joc. Mă numesc Radu, sunt regizor. Căutam o actriță principală. Ești perfectă pentru rol.
Ana nu crezu la început, dar văzând cum ochii fiicei ei se aprinseră, cum pe fața ei apăru o speranță autentică, doar dădu din cap:
— Dacă nu glumiți — să încercăm.
Așa ajunseră la studioul de film. Maria fu adusă în centrul sălii, lumini puternice, camere, golul. Deodată apăru un băiat — înalt, fermecător, cu un zâmbet de film:
— Salut. Eu sunt Vlad. În film, sunt partenerul tău. Iar tu ești Alisa.
Maria nu spuse nimic. Nu putea crede că se întâmpla în realitate. Nu era actriță — doar o fată în scaun cu rotile pe care cineva a decis să o facă parte dintr-o poveste.
Filmările începură. O învățau, îi explicau, o ghionneau. La început erau scene cu părinții, apoi cu Vlad. Scenă după scenă, replică după replică, dar cel mai important — Maria nu juca. Trăia. Plângea când, după scenariu, era părăsită, râdea când glumea eroul. Iar când Vlad o ridica în brațe și se uita în ochii ei — inima îi bătea nebunește. Nu era doar un film. Era viața ei, doar că în cadru.
Radu, regizorul, o adora. Spunea:
— Ești autentică. Tu ești Alisa mea. Nu joci, tu respiri acest rol.
Ea creștea ca o floare. Fiecare zi era plină de sens. Primul sărut — în cadru, dar ea știa: pentru ea, fusese real. Chiar și când în scenele dificile foloseau cascadorițe — sărituri în apă, scene cu ridicatul în brațe — Maria nu se supăra. Sufletul ei era pe ecran.
Trecuseră săptămâni. Filmările se terminFilmările s-au încheiat, dar Maria știa că aventura ei abia începea.
