Nevasta lui Gheorghe
În timp ce fiica ei, Ana-Maria, era la bunici într-un mic sat lângă Iași, Mariana a început o curățenie mare prin casă. A spălat geamurile până au strălucit ca oglinzile, a dat cu peria pe covoare și a șters praful de pe fiecare raft. Deodată, liniștea a fost tăiată de sunetul telefonului. Era Ana-Maria, și vocea îi tremura de plâns:
— Mamă, vino să mă iei de aici, te rog!
— Dragă, ce s-a întâmplat? — se îngrijoră Mariana, simțind cum inima i se strânge de o presimțire rea.
— Dă telefonul bunicii!
După o clipă, auzi vocea Elenei, mama Marianei.
— Mamă, ce se întâmplă acolo? — aproape strigă Mariana.
— Ah, Mariano! E nevasta lui Gheorghe! Nu-ți poți imagina ce scandal a făcut! — Elena oftă greu și începu să povestească. Mariana asculta, iar fața i se încreți din ce în ce mai mult de mânie.
— Fiica ta e obraznică! — spuse Sanda, soția fratelui Marianei, cu un zâmbet veninos. — N-are pic de bună-cuviință! A venit în vizită și se învârte prin frigiderul altora! A mâncat o felie de tort și iaurturile pe care le-am cumpărat pentru copiii mei! Așa că, te rog, să-mi plătești pagubele. Vin diseară după bani.
Relația dintre Mariana și Sanda nu fusese niciodată bună. Cu șapte ani în urmă, fratele ei, Gheorghe, se căsătorise cu Sanda, iar alegerea lui stârnise un val de nemulțumire în familie. Sanda era cu zece ani mai mare decât Gheorghe și avea deja trei copii dintr-o căsătorie anterioară.
— Fiule, de ce-ți trebuie așa ceva? — se plângea Elena. — E mai mare, cu trei copii! Nu poți găsi pe cineva de vârsta ta, fără atâta povară?
— Nu există copii străini, mamă, — se indigna Gheorghe. — Băieții ei sunt grozavi, deja ne-am împrietenit. Iar Sanda e minunată, doar că nu o cunoști bine. Sunt sigur că-ți va plăcea!
Nici Mariana nu înțelegea alegerea fratelui ei, dar nu se amestecă. Gheorghe era adult, să-și aleagă singur cu cine să trăiască.
Prima scânteie a conflictului apăru când Gheorghe a adus-o pe Sanda să se cunoască cu părinții. Elena și Nicolae făcuseră tot posibilul pentru fiul lor: puseră masă și cumpăraseră un cadou pentru viitoarea nora. Dar la sfârșitul cinei, Sanda îi lăsă pe toți fără cuvinte:
— Ați făcut deja testamentul?
Elena rămase buimăcită:
— De ce? Noi suntem sănătoși și mai avem de trăit cel puțin douăzeci de ani.
— Doar că trebuie să vă gândiți din timp, — continuă Sanda, nepăsătoare. — Ca să nu se certe copiii și nepoții moștenirea. Apartamentul vostru e frumos, în centru, renovat. Valorează mult, fără îndoială. Nu mi-ar plăcea să fim lăsați pe dinafară, înțelegeți?
Gheorghe prefăcu că nu aude, dar Elena sună imediat la Mariana:
— Mariano, îți vine să crezi? A venit în casa noastră și deja se poartă ca stăpâna! Întreabă pe cine am lăsat în testament! De ce-i trebuie lui Gheorghe o astfel de nevastă?
— Nu te amesteca, mamă, — sfătui Mariana. — Lasă-l să-și rezolve singur problemele. Fiecare învață din greșelile lui.
Nunta fu simplă, lucru care o supără profund pe Sanda. După ceremonie, nu-și putu stăpâni nemulțumirea și mustra soacra:
— Ați putea să faceți un efort pentru singurul vostru fiu! Asta nu e nuntă, ci o comemorare! Nici un moderator, nici un restaurant decent — ați închiriat o cafenea ieftină, ați chemat treizeci de oameni și sunteți mulțumiți? Nici măcar rochia n-am putut să-mi cumpăr, a trebuit să o închiriez!
Elena se înfurie:
— De ce ar trebui noi și tatăl tău să ne faceți griji pentru asta? Voi și Gheorghe sunteți adulți, pentru nuntă trebuie să strângeți singuri bani, nu să cerșeți de la rude. Apropo, de ce nu v-a ajutat mama ta?
— Mama mea e pensionară, — tăie Sanda. — De unde să aibă bani? Dar voi și soțul lucrați amândoi, nu vă cred că n-aveți economii!
Sanda nu se certa doar cu soacra. Cu Mariana, relația era la fel de tensionată. Îi pizmuia pe față, și fiecare întâlnire se termina cu remarci răutăcioase:
— Cum de te lasă soțul tău să mergi la muncă așa îmbrăcată? — îi spuse Sanda, scrutând-o pe Mariana din cap până-n picioare. — Unde lucrezi? La salon de frumusețe? Și cum, așa îți întâmpini clienții bărbați?
— Ce e în neregulă cu ținuta mea? — ripostă Mariana. — Nu port haine scurte, ca tine. Iar soțul are încredere în mine, de-asta mă lasă.
— Nu știu, — mârâi Sanda. — Buze umflate, gene false… O femeie măritată ar trebui să arate mai modest. Ia exemplu de la mine — eu nu-i dau niciodată lui Gheorghe motive de gelozie. Nu-i așa, dragă?
Sanda era renumită pentru lipsa ei de tact, trăind după principiul: „Să fie rău altora, numai mie să-mi fie bine”. Putea să-și aducă cei trei fii la soacră sau la Mariana în miez de noapte și să-i lase acolo:
— Eu și Gheorghe avem nevoie de timp doar noi doi, — declara. — Acasă cu copiii nu există intimitate. Vin să-i iau dimineața.
La început, atât Mariana, cât și Elena acceptau, nevrând să se certe cu Gheorghe. Acesta reacționa dur la orice critică adusă soției:
— Nu înțeleg ce vă displace la Sanda? — se enerva. — De ce o tratați așa? Nu puteți face o favoare și să vă uitați după copii? Și noi avem nevoie de odihnă! Mamă, ei sunt acum nepoții tăi! Și ai tăi, Mariano, nepoții! Vă cer să vă purtați normal cu familia mea!
Elena și Nicolae evitau conflictele deschise, ca să nu-și piardă fiulEi au încercat mereu să-i înțeleagă pe ceilalți, dar uneori, în viață, trebuie să alegi cine merită să rămână lângă tine și cine e mai bine să plece.
