Unicul nostru fiu ne-a surprins peste măsură când ne-a anunțat că vrea să se căsătorească abia a împlinit 22 de ani. Totuși, eu și soțul meu, Alexandru, am decis să nu ne opunem. Până la urmă, și noi am făcut nuntă foarte tineri: el avea 22, eu abia 19. Poate așa ne e scris. Oricum, ne plăcea mult aleasa inimii lui Ancuța, o fată liniștită, care studia cu Petre la aceeași facultate, în același grupă. Când am realizat că lucrurile sunt hotărâte, am început pregătirile de nuntă. Petre fiind singurul nostru copil, am zis că trebuie să-i facem o nuntă frumoasă.
Cum se obișnuiește, am hotărât să mergem să ne cunoaștem cu părinții Ancuței, viitoarea noastră noră. Nu știam nimic despre fată, o văzusem doar de câteva ori, în treacăt, cu fiul nostru. Ancuța ne povestise că locuiește împreună cu mama ei, în satul Braniște, aproape de Chișinău, unde trăiam și noi. Am sunat-o pe mama fetei, Doamna Maria, și am stabilit, după datină, vizita de logodnă.
Alexandru a cumpărat un buchet de flori frumoase, eu am făcut un cozonac ca la noi acasă, și am pornit spre casa viitoarei fină. Când am ajuns, am rămas impresionați încă din curte: totul era curățel, aranjat cu grijă.
Casa, deși veche, era în stare impecabilă, iar la ușă ne căuta însăși Maria viitoarea noastră cumătră. O femeie drăguță, plină de bun-simț. Ne-a primit cu drag în casă. Masa era întinsă cu de toate, se vedea că s-a pregătit cu suflet. Am stat la povești, am râs, dar de nuntă nu s-a atins nimeni de vorbă. Doamna Maria ne-a spus din start că nu are bani pentru a susține o nuntă, și că îi pare tare rău. Am simțit atunci rușinea în ochii Ancuței, la fel și dezamăgirea fiului nostru. Petre nu-și dorea el o petrecere mare, ci pentru ea știa cât de mult visează Ancuța la o nuntă ca-n poveste.
Eu și Alexandru am decis să nu dăm înapoi de la nuntă. L-am asigurat pe Petre că vom face noi cheltuiala, căci viața va vedea mai departe cum se așază lucrurile.
Am stabilit împreună cu Maria să invite și dânsa câțiva oameni dragi la nuntă, că oricum nu vin oamenii cu mâinile goale. Ce se va strânge în plicuri va acoperi masa invitaților ei. Maria s-a codit mult să accepte, dar până la urmă am convins-o să le fie sprijin copiilor.
Cu o zi înainte de nuntă, aud ciocănit la ușă. Era chiar Maria, vizibil emoționată. Am poftit-o la o cafea. A stat o vreme pe gânduri, apoi a scos din geantă un plic alb cu 15.000 de lei moldovenești și ne-a mărturisit că a luat un credit pentru a-și ajuta fiica. Oricât am rugat-o să dea înapoi banii la bancă, că nu vrem să se împovăreze, Maria nu a dat înapoi. Spunea că și-a dorit nespus să-și vadă fata mireasă, nu poate rămâne indiferentă.
A venit ziua nunții. Ne-a ieșit o petrecere așa cum trebuie. Copiii au fost fericiți, invitații mulțumiți. Dar surpriza a venit chiar de la Maria. Avea 45 de ani, era divorțată și își crescuse singură fata. La nuntă, Maria era radiantă coafură frumoasă, rochie elegantă, toată lumea vorbea despre cât e de frumoasă. Printre invitați se afla și fratele mai mic al soțului meu, Gheorghe, venit acasă din Italia special pentru nuntă. Era trecut de 46 de ani, singur, divorțat de ani buni.
Toată seara, Gheorghe n-a mai luat ochii de la Maria, iar după nuntă a anunțat că vrea să mai rămână o vreme pe acasă. Am bănuit care este motivul Și aşa, la nici o săptămână după nuntă, am pornit iarăși spre sat la Maria, de data asta ca să-l logodim pe Gheorghe cu ea. Povestea lor a prins repede rădăcini, s-au cununat și, în scurt timp, Gheorghe și-a luat soția cu el în Italia.
Așa, fosta mea cumătră a devenit și rudă apropiată, iar viața ne-a arătat că nu se știe niciodată cum dă norocul peste tine. Maria e un om bun și merită din plin să fie fericită. Viața ne arată mereu că, atunci când ești sincer și lași inima să aleagă, găsești fericirea unde te aștepți mai puțin.
