Băi, să-ți povestesc ceva ce mi s-a întâmplat dimineața asta, parcă-i dintr-un film prost! Deci, azi dimineață, Vasilica știi tu, soția lui Ghiță contabilul se grăbea și ea la serviciu, avea o zi nebună în față, alergă, închide ușa după ea, coboară scările și hop! și-a dat seama că și-a uitat telefonul acasă. Clasic, nu? A luat-o înapoi rapid și, cum avea de urcat la etajul opt într-un bloc vechi pe strada Alexandru cel Bun, s-a băgat în lift. Ghinion însă: liftul s-a blocat brusc între etaje!
Stă biata de ea acolo, se gândește deja cu groază că nu știe cât va dura să vină cineva să o scoată, când, dintr-o dată, aude voci pe hol. Și ce crezi? Vocea lui Ghiță, bărbatul ei, care șușotea dulce cu o altă femeie. Nu trebuia să ghicească mult: era Victorița, vecina de la apartamentul 40.
Victorico, draga mea, abia aștept să fim din nou împreună! îi zice Ghiță cu atâta dragoste, de parcă era la primul lor sărut în fața blocului.
Diseară te aștept după ora zece, îi răspunde Victorița la fel de dulce. Iar la întrebarea lui dacă bărbatul ei iar e de noapte, Victorița confirmă: Toată săptămâna asta e-n tură de noapte, pleacă la nouă și jumătate și se-ntoarce la fel. Se grăbeau, că Victorița a zis că soțul ei se-ntoarce curând.
Vasilica stă și ascultă, la început credea că nu-i posibil! Nu se poate să fie el, și-a zis, dar când Victorița i-a rostit numele bărbatului și chiar și numele ei în glumele lor, i-a picat tot cerul pe ea. Nu-i venea să creadă: soțu ei o înșela chiar cu vecina de palier.
Măi, ce șmecher ești, Ghiță! adică, pe opt intri, la Victorița la cafea (și nu numai), iar mie îmi zici că te plimbi pe afară să respiri aer proaspăt! Numai bun, o să vezi tu ce aer proaspăt ai parte de-acum!
Între timp, vin băieții de la întretinere, deschid liftul, Vasilica iese așa, pe jumătate leșinată, dar cu un plan clar în minte.
Seara, pe la zece, Ghiță se făcea că are chef de plimbare, ca de obicei. Vali, îi zice, ies puțin să mă plimb, revin într-o oră, maxim două.
Ghiță, stai acasă, că plouă zdravăn! îi spune Vasilica pe un ton grijuliu, dar cu subînțeles.
Plouă? Lasă, că iau umbrela, merg oricum, c-așa mă simt eu mai bine! îi spune el.
Vasilica îi zice: Fă cum vrei, dar nu-i ziua ta bună azi.
Hai, lasă, nu cred în superstițiile astea, revin repede, promite Ghiță și iese.
Nici treizeci de minute nu au trecut, că Ghiță s-a și întors. Nu știu ce șmecherie s-a întâmplat, dar bărbatul Victoriței a primit un telefon: Știi că nevasta ta îl înșală cu vecinul? Așa că s-a dus repede acasă.
Ghiță, ud leoarcă, fără umbrelă, fără haină nimic nu mai avea!
Măi, unde ți-e umbrela? Și ce cauți în halat și papuci pe coridor? zice Vasilica.
Păi, niște băieți m-au jefuit, chiar la colț! Mi-au luat tot: și paltonul, și pantofii, și umbrela!
Gigi, toate lucrurile tale sunt lângă ghena de gunoi. Și să-i dai salutări Victorici, de la opt!
Zbang! îi trântește usa-n nas. Se așează și se uită la știri, calmă.
Slavă Domnului că copiii-s mari și nu au mai văzut ditamai rușinea, zice pentru sine.
Ghiță se duce la ghena de gunoi, ia valiza cu haine, se îmbracă și se hotărăște să se ducă la mama lui. Dar să vezi fază: și-a uitat telefonul la amanta lui! Se întoarce la Vasilica să-l ceară înapoi și încă o dată, liftul s-a blocat! De data asta, în tot blocul s-a luat curentul, așa că a rămas cu buza umflată, pe opt, fix ca Vasilica de dimineață.
Când a repornit curentul, Vasilica era deja la serviciu cheile le avea doar ea, că apartamentul era al ei. Ghiță a coborât pe scări, și ghici cu cine s-a intersectat pe la opt? Cu Victorica, care avea și ea o valiză și aștepta liftul.
Telefoanele noastre la tine sunt? întreabă Ghiță.
Da, și hainele tale, îi răspunde Victorica, de-abia mai putând înghiți în sec.
Au coborât amândoi cu liftul și, până la urmă, taxiurile i-au dus fiecare la casa lui. Uite așa, lecție de viață să nu crezi că scapi cu minciuni prin Moldova!
