Nu o să-ți vină să crezi ce i s-a întâmplat Iulianei azi dimineață! A plecat în grabă spre birou prin centrul Chișinăului, iar când a ajuns la colțul străzii și-a dat seama că a uitat telefonul acasă. Ce să facă? Se gândește rapid că trebuie să se întoarcă, se întoarce și, cum ajunge la blocul lor de pe strada București, intră în lift. Dar deodată, pac! Liftul se blochează fix la etajul opt.
Acolo, prinsă între etaje, stă și așteaptă să vină cineva să deschidă ușa Dar știi cum e, când stai blocat, ascultând tot ce mișcă pe palier. La un moment dat, aude în coridor glasul lui Petru, soțul ei. Nu era singur, ci cu vecina de palier, Savina.
Savinuța mea dragă, îi zice el atât de dulce că nici nu-mi venea să cred. De-abia aștept să fim din nou împreună, mi-ai lipsit enorm!
Deseară suntem iar laolaltă, răspunde ea cu voce blândă. Te aștept după ora zece.
Soțul tău iar e la muncă noaptea?
Toată săptămâna e cu turele astea îi răspunde Savina încet, aproape șoptit. Pleacă pe la nouă jumate și pe la aceeași oră, dimineața, vine acasă. De fapt, și el se întoarce mai repede azi, trebuie să ne grăbim…
Dar ce-i cu liftul ăsta că nu vine odată?!, deja se enerva Petru.
Vreo patru minute au tot stat și vorbit acolo, în fața ușii liftului. La început nu-și dăduseră seama că liftul e de fapt blocat. Când au priceput, au plecat rapid pe scări. Și pe lângă dulceața discuției lor, Petru o tot lăuda pe Savina pentru momentele frumoase petrecute împreună.
La început, Iuliana nici nu a recunoscut vocea lui Petru. Doar nu era el singurul bărbat din bloc. Dar când Savina i-a rostit numele, și când l-a pomenit și pe Iuliana ți-ai dat seama! Era clar Petru o înșela chiar cu vecina de la apartamentul 40, tot pe același palier.
Nu-i venea să creadă urechilor! Ce viață, ce noroc pe el: ea stă pe opt, iubita pe opt, doar să traverseze palierul la aer curat seara. De-acum Iuliana știa unde dispare el seară de seară, chipurile la o plimbare să respire aer proaspăt. Păi, așa aer să fie, i-a zis ea în sinea sa, că nu va uita niciodată!
După ceva timp, apar băieții de la întreținere și îi descuie ușile liftului. Dar Iuliana deja croia planuri
Pe la zece seara, Petru ca de obicei se învârtea pe lângă ușă, chipurile să iasă la plimbare.
Iulică, ies și eu puțin, mă întorc în vreo oră dădu el din gură.
Păi plouă cu găleata, Petru! îi zice ea mirată.
E doar o ploaie…
Nu mai bine rămâi, ieși pe balcon și ia o gură de aer pe acolo?
Nu, nu, pe balcon n-am loc de plimbat, am nevoie de mișcare, așa mă țin în formă, pentru inimă…
Dar plouă, măi Petru!
Iau umbrela cu mine, nu mă prinde ploaia.
Cum știi tu mai bine, dar mai bine ai rămâne în seara asta…
Nu-s eu cu superstițiile astea, Iuliano, vezi-ți de semnele tale. Vin peste o oră, maxim o oră jumate.
Surpriză: peste jumătate de oră bate Petru la ușă. Se întoarce roșu la față, fără umbrelă, fără hainele lui de oraș, și fără pantofi!
M-au oprit niște băieți în fața blocului, și uite-au luat tot! Până și pantofii, crezi așa ceva?! Dă-mi voie să intru, mor de frig.
Ți-am pus lucrurile într-o sacoșă lângă ghena de gunoi, îi zice Iuliana calmă. Și, apropo, salută din partea mea pe Savina!
Care Savina?
Vecina de la opt, dragule.
Îi trântește ușa în nas și se pune pe uitat la serialul ei preferat la TVR Moldova.
Bine că băieții noștri s-au mutat de mult din casă și n-au apucat să vadă așa rușine, își zise în gând.
Petru a alergat la ghenă, și-a luat valiza, s-a schimbat pe fugă și a ieșit pe poartă. Acolo voia să cheme un taxi să plece la maică-sa acasă. Dar ce să vezi: telefonul și-l uitase la Savina! Se-ntoarce la Iuliana, să ceară telefonul, dar… iar se blochează în lift! Că tocmai atunci îi tăiaseră lumina la tot blocul.
Culmea, și el a rămas blocat tot la etajul opt! Când au dat drumul electricității, Iuliana era deja la job, iar cheile de la apartament nu le avea casa era pe numele ei. Coborând pe scări, tot la opt dă de Savina, care și ea avea o valiză, aștepta liftul.
Telefonul meu la tine? întreabă Petru.
Da, și lucrurile tale la fel, îi răspunde Savina timidă.
Foarte bine…
Au coborât împreună, dar la ieșire fiecare s-a urcat în câte un taxi și-au pornit fiecare în drumul lor. Așa viața la Chișinău, frate!
