Vecina enervantă

Eu și soția mea am visat mereu la o casă mică la țară. Copiii noștri deja s-au căsătorit, nepoți încă nu avem, așa că ne-am hotărât să ducem la bun sfârșit vechea noastră idee. Ne-am uitat la aproape o sută de anunțuri, atât în ​​satele din apropiere, cât și puțin mai departe, dar cel mai mult ne-au plăcut două case dintr-un singur sat. Am ezitat mult timp, am verificat de mai multe ori aceste ofearte, am cântărit toate argumentele pro și contra și, în cele din urmă, am făcut alegerea. Am ales un teren cu o casă ceva mai veche, dar cu o grădină mare și frumoasă. Era evident că totul din jurul casei a fost făcut cu suflet și cu gândul la un viitor, dar probabil că ceva s-a schimbat în viața foștilor stăpâni.

Căsuța nostră se afla la o margine de sat, în stânga se întindea un câmp frumos, iar în dreapta curgea un râu cu apă rece. În apropiere de noi, lângă o pădure tânără de pini, niște băieți din sat au săpat un iaz. Abia aștept să merg în acea pădure și să culeg ciuperci. În vecinătate locuia o bunică de vreo 70 de ani. Părea foarte liniștită și binevoitoare.

La o săptămână după ce am cumpărat casa, am împachetat toate lucrurile și am plecat la țară. De dimineață am început munca, deoarece era mizerie în grădină, iar sub gard erau împrăștiate grămezi de buruieni. Ne-am dat seama că vecina noastră a tăiat iarba din ograda sa și a aruncat totul pe teritoriul nostru.

– Scuzați-mă, dar nu ați putea arunca buruienile în altă parte? – am întrebat-o pe femeie.

– La ce bun să am grijă de așa prostii? Dacă vouă vă trebuie, atunci voi și aruncați-le. Oricum nu veți planta nimic acolo!

Nu am dorit să începem relația noastră cu o ceartă, așa că am tăcut și tot eu am curățat grădina de buruienile vecinei. Totuși, este o femeie în vârstă și trebuie să am respect pentru ea. Am obosit după tot acest lucru, iar la prânz mam dus în casă. Mai târziu, după ce soarele a apus puțin, eu și Maria am ieșit în grădină ca să plantăm niște puieți. Primul lucru pe care l-am văzut a fost o vacă ce păștea în grădina noastră. Din nou vecina ne-a găsit de muncă: animalul s-a încurcat între copaci și nu ne lăsa să ne apropiem pentru a îi oferi ajutor.

M-am dus din nou să negociez cu vecina noastră. De data aceasta ea mi-a spus:

-Vrei să trăiești în pace, atunci ajută-mă cu gospodăria, altfel îți arăt eu viață dulce!

Acum, eu și soția ne gândim cum să scăpăm de vecina enervantă…

Оцініть статтю
Vecina enervantă