Vecini ciudați
Măi, să-ți povestesc ce s-a mai întâmplat la blocul meu, pe strada Grigore Vieru, la numărul 8, apartamentul 222. De vreo lună s-au mutat niște vecini noi, un cuplu cam la cincizeci și ceva de ani, nu prea înalți, slăbuți amândoi. El cu barbă grizonată și palton gri, mereu domol, iar ea… o vezi că nu iese din fusta lungă și beretă cu flori, numai veselie. Să știi că amândoi sunt foarte politicoși, zâmbesc în lift, țin ușa dacă ai plase pline cu cumpărături. Și, foarte important la blocurile astea noi cu pereți subțiri n-ai zice c-ar face gălăgie! Cel puțin, așa am crezut la început.
Dar, după două săptămâni, vecinii de la 221, famila Popa, și cei de la 223, soții Rusu, au început să-i audă destul de clar pe noii sosiți. Și, cum altfel, subiectul a ajuns la cina familiei.
Să vezi ce discuții au avut Popa, oameni la vreo 40 de ani, cu o viață trăită împreună:
Ai văzut noii vecini? îl întreabă Loredana pe soțul ei, Marius.
Da, chiar ieri ne-am întâlnit în lift. Par ok. Tu ce zici?
Îți spun eu: s-au dovedit tare iubăreți…
Cum adică?
Când toată lumea pleacă pe la treburile lor, devine liniște și se aude tot. Păi ei de trei zile joacă… teatru. Din acela de adulți…
Glumești?!
Deloc! Și unul cu imaginație, nu altceva. Zici că ești spectator la film!
Haha, ce tare!
O să auzi și tu și o să te distrezi… dar, sincer, uneori te cam scoate din sărite. Greu să lucrezi cu așa fundal sonor.
Hai, lasă, la vârsta lor și tot se distrează… Nu ca noi… își zice el în gând și tace.
În weekend, și Marius Popa a avut parte de spectacol. De data asta, scena clasică grădinarul și stăpâna. Râzi, nu alta! Amândoi au roșit la față.
*
Și la Rusu, cei mai tineri de pe scară, la aproape 30 de ani, căsătoriți de 5, pe cale să devină părinți, tot așa:
Costică, ai văzut noii vecini? îl întreabă Mihaela.
I-am văzut ieri în scară. De ce?
Interesanți oameni! Ea îi gătește ceva bun, ca la restaurant. El îi aduce flori și cadouri, aproape zilnic!
De unde știi?
Ehei, ies zilnic la aer, mirosurile din apartamentul lor sunt… de leșini! Și de câteva ori l-am prins cu flori sau pachet de cadou, și fugea spre casă cu zâmbet larg.
Hm.
Crezi că-s soți? Poate-s amanți!
Nu știu… Stau împreună, oricum.
Și cum stau la bucătărie și râd, dacă nu lovesc vasele, le aud chicotelile, zici că-s proaspăt îndrăgostiți.
M-am prins. Încep știrile, merg să văd.
Vinerea, Costică Rusu s-a întâlnit cu vecinul din 222 în lift. Avea un buchet de trandafiri, o sticlă de vin și clar se pregătea de o seară specială.
*
Trece timpul, adică vreo lună de când locuiesc acești vecini ciudați în 222. Popii din 221 s-au obișnuit deja cu sunetele de după perete. Ai zice că nu se mai satură: zilnic inventează ceva nou, sau pur și simplu se aud suspine dulci și pârâitul saltelei. Trăiesc parcă ultima zi, profită de fiecare clipă împreună.
Seara, Viorica Popa, cu obrajii roșii, îi zice lui Marius:
Am fost azi la mall, să vezi unde m-a dus pașii… la lenjerie! Uită-te ce mi-am cumpărat… și dă halatul la o parte.
Ochii lui Marius sclipesc, înghite în sec.
Și eu, zice el, am trecut pe la magazinul… pentru adulți. Vezi aici, nu știu dacă-ți place!
Dacă nu încercăm, nu știm, zice Viorica, toată roșie.
*
A început treaba!, șoptește vecinul din 222, cu urechea lipită de peretele comun cu Popii.
*
Costică Rusu, într-o pauză de la serviciu, decide că a cam uitat să-și răsfețe soția. Parcă înainte îi aducea săptămânal ceva: o ciocolată, un cadou mic… Acum, la bijuterie, își vede nevasta.
Mihaela, ce faci aici? Cam departe de casă.
Eh, plimbare. Tu?
Ți-am luat cercei. Uite, n-am rezistat!
Se luminează la față, îl pupă:
Mulțumesc, dragul meu! Eu am luat paste cu creveți să fac la cină știi, ca pe vremuri! Au aici cei mai buni creveți.
Of, abia aștept!
Să vii devreme azi, le am gata la șapte!
Vin sigur, mai iau și flori pe drum.
*
Ce mai fac? întreabă femeia din 222.
Gătesc ceva bun, răspunde soțul, și la ceilalți aud că au început, zâmbește ea.
*
Trece încă o lună și nici nu-i mai recunoști pe Popa. Mai tineri cu 10 ani! Nu-și pot lua ochii unul de la altul, parcă abia așteaptă să rămână singuri. Ba și fug uneori să stea deoparte de copii, iau o noapte la hotel și nu-și mai ajung unul altuia. Au găsit din nou subiecte comune, treburile merg ca pe roate.
La Rusu, urmează să vină primul copil, dar ei… au început iar să plece în oraș la întâlniri, la film, la restaurant, la muzeu, Mihaela a descoperit o carte veche de rețete, Costică îi aduce cadouri săptămânal, tot e ceva dulce la el prin servietă. Nici nu mai știe când a văzut ultima dată știrile seara.
*
Ei cum mai sunt? întreabă femeia din 222.
Bine, se aud saltelele ușor, probabil copiii-s acasă, dar clar s-a animat atmosfera. Îi ascult des, să nu ratez nimic!
Și ceilalți sunt bine, se aud ca niște porumbei de la bucătărie. Și miroase la fel ca la restaurant!
Așa, minunat! Ne încadrăm în trei luni… mai stăm două săptămâni, să ne asigurăm.
Bine, următorii cine-s?
Familia Rotaru, apartamentul 65. În 66 nu-și mai știu numele între ei, în 64 salteaua scârțâie ca de obicei!
Înțeles. Bine, nu mă apuc încă de strâns casetele tale, mai fă puțină gălăgie, iar uleiurile parfumate nu s-au terminat… Apropo, trandafirii la care-ai schimbat săptămâna trecută apa s-au trecut. Cumpără alt buchet.
Cumpăr, dar hai, masează-mi spatele și ne băgăm la somn…
