O, să-ți povestesc ce s-a întâmplat cu Andrei și Veronica!
Andrei s-a întors acasă obosit, dar apartamentul mirosea a mâncare gătită — în cuptor se cocea o friptură, iar Veronica tăia salată. S-a aplecat, a sărutat-o pe soția lui și a spus:
— Ce bine miroase!
— Pentru oaspeți, a zis ea zâmbind.
— Pentru ai mei? s-a încruntat Andrei. Ți-am zis să nu te obosești.
— Păi ce să fac… Sunt rudele tale. Vin de la muncă, au nevoie să mănânce ceva.
— Veronica, o să mă înțelegi mai târziu… Mai bine m-ai fi ascultat.
Cu două ore înainte, mama lui îl sunase:
— Fiule, Sorana, fiica Anei, și soțul ei au cumpărat un apartament lângă voi. Până fac renovări, nu au apă. Ana m-a rugat — lasă-i să se spele la voi câteva zile.
Andrei nu era încântat. Încă din copilărie nu-l plăcea pe Sorana — șmecheră, ca și mama ei.
— Bine, să vină, a oftat el. Doar să se spele, atât.
Sorana și soțul ei, Costel, au apărut spre seară.
— Bună! Eu sunt Sorana, asta e soțul meu. Tu probabil ești Veronica?
Fără să aștepte invitație, Sorana a început să se plimbe prin cameră, atingând mânerele ușilor, aruncând priviri în dormitor. Andrei a închis ușa:
— Nu veniserăți să vă spălați?
— Da, da! Veronica, ai prosoape? N-am luat ale noastre.
După ce s-au spălat, nu s-au grăbit să plece. S-au așezat în sufragerie, adulmecând aromile din bucătărie.
— Uau, ce miroase bine! a ciripit Sorana. Ce gătești?
Veronica a oftat și i-a invitat la masă.
Au mâncat tot, până la ultimul firimitură. Au plecat, uitând prosoapele, bureții de spălat și șamponul. Veronica a suspinat:
— Gelul și șamponul nu-mi pară rău, dar bureții trebuie cumpărați alții.
A doua zi s-a repetat totul. Și a treia zi. Veronica a pregătit o plăcintă cu broccoli, dar Sorana s-a strâmbat:
— Pfui! Voi mâncați așa ceva? Mai bine niște mușchiuleț.
A patra zi a fost paste cu sos. Iar nemulțumirea Sorei:
— Abia e carne în asta. Doar sos.
Andrei l-a întrebat pe Costel:
— Când vine apa la voi?
— Deja a venit, a răspuns el sincer.
Sorana s-a băgat repede:
— Dușul încă nu e montat…
După cină, Veronica l-a privit pe Andrei:
— Mi-a venit o idee să-i ținem departe. Dar trebuie să joci și tu rolul tău.
În seara următoare, când oaspeții s-au așezat, Veronica a adus un platou cu fulgi de ovăz uscați, măr ras și mișcune.
— Asta e “Sărata franceză de frumusețe”. Foarte sănătoasă. Noi cu Andrei doar asta mâncăm acum.
Sorana a încercat să mestece, dar nu-i plăcea deloc. Oaspeții au plecat repede.
— Astăzi tu gătești, i-a spus Veronica soțului ei. În congelator sunt găluște.
Peste o zi, Sorana a sunat:
— Mâncați iar sărata aia?
— Da, Veronica e neînduplecată… Dacă mai vii, adu niște slănină, că eu deja nu mai pot.
— Nu, nu, nu mai venim. Acum avem și apă, și duș.
Câteva zile mai târziu, mama lui Andrei l-a sunat:
— Ana zice că Veronica nu te hrănește.
— Mamă, nu asculta prostii. Sunt sătul, sănătos și fericit. Și încă ceva: peste o lună ne mutăm la casă, vândem apartamentul. Atunci o să vedem cine cui e rudă…
