Există un anumit tip de om cu care pur și simplu nu poți să stai la vorbă, oricât ai încerca. Foarte puțini au răbdare cu așa-numitele persoane toxice. Am o întâmplare ce merită spusă, inspirată din pățania unui amic bun de-al meu. O povestesc așa cum am simțit-o eu, povestind la o cafea.
Am relații decente cu o verișoară de-a mea, destul de apropiată. Nu avem secrete, ne vizităm, ținem legătura aproape. Și de data asta am mers la Camelia să bem o cafea, ca între oameni. Am trecut pe la cofetărie, am luat un tort mic și m-am prezentat la ușa ei.
Nu am ales cel mai fericit moment, deoarece Camelia avea deja musafiri. S-a nimerit să fie acolo Ecaterina, vecina ei de palier. O femeie trecută de prima tinerețe, care dă de greu când vine vorba de băutură. Toată pensia o cheltuie pe rachiu sau pe vin ordinar. Numai că nu-i place să bea singură, așa că Ecaterina mereu bântuie scara blocului în căutare de parteneri de pahar. E cunoscută ca fiind deosebit de agasantă.
Pe cât pot, o evit pe Ecaterina. Am răbdare puțină cu astfel de oameni. N-are măsură în ce spune, n-are nicio treabă cu realitatea sau cu limitele celorlalți. De aceea încerc să îi răspund mereu cu răceală, să o fac să se prindă că nu-i loc de vorbă. Deja mă pregăteam să plec, dar Camelia s-a rugat de mine să rămân, că doar stam puțin. N-aveam niciun chef să prelungesc vizita, dar am rămas din respect pentru Camelia. În timp ce așteptam să fiarbă apa pe foc, Ecaterina a început să-și spună păsurile.
Nu oricine poate suporta o astfel de persoană. De fiecare dată reușește să te enerveze și să te facă să râzi cu amar de ce prostii poate debita. Nu știu de ce Camelia o suportă. Eu, în locul ei, nicicum n-aș primi-o în casă.
Am decis s-o tai repede. Nu mai suportam bârfele și discuțiile fără cap și coadă. Mai târziu, Camelia mi-a povestit ce s-a întâmplat după ce am plecat eu. O altă prietenă de-a ei a venit s-o vadă, Loredana. La început părea liniște la masă, dar la scurt timp Ecaterina a început să caute ceartă.
Tensiunea a crescut atât de mult încât Camelia și Loredana aproape s-au certat rău de tot.
Nu-ți vine să crezi, mi-a zis Camelia, Ecaterina ne-a încins așa tare cu vorbele ei, încât era să ne luăm la harță. E pentru prima dată când pățesc așa ceva, n-am mai trăit așa ceva până acum…
Atunci am înțeles ce înseamnă cu adevărat să ai un vecin toxic. Ecaterina era exact tipul ăsta. Cu ea în preajmă, conflictele răsar din senin, fără motiv. Și toți vecinii știu de povestea ei, nimeni nu mai vrea să stea de vorbă cu ea. Numai Camelia îi mai tolerează năravurile.
Dar în timp și Camelia a început să vadă clar cum stau lucrurile. Mi-a mărturisit mai târziu:
Să știi că eu și Loredana suntem prietene vechi, de mulți ani. Am trecut prin destule împreună. Și uite cum a reușit Ecaterina, de niciunde, să ne facă să ne certăm pe niște nimicuri. Am întrebat-o pe Loredana cum se simte și mi-a spus că se simțea ca și cum ar fi fost sub o vrajă. Chiar se poate întâmpla așa ceva, nu-i așa?
În sfârșit, Camelia a înțeles lucrul cel mai important: nu poți vorbi cu oricine, nu-i bine să deschizi ușa oricui. Cel mai bine e să stai deoparte de genul ăsta de oameni. Iar eu, am realizat cât de norocos sunt cu vecinii mei la blocul meu fiecare își vede de viața lui.
Ulterior, Camelia mi-a dat vestea: Ecaterina s-a mutat. Fi-sa a luat-o la ea, apartamentul lor a fost scos la vânzare, motivele fiind certuri în familie. Blocul s-a liniștit dintr-o dată. Uite așa, un singur om poate tulbura viața unui întreg bloc.
Esențial este mediul unde stai. Le doresc tuturor familii înțelegătoare și vecini cu bun-simț. Nu avem nervi să ne risipim pe nebuni…
