Pleci exact așa cum ai venit! a trântit bărbatul, cu un aer superior, dar siguranța lui aveam să văd curând cum îi joacă festa.
Am oprit aragazul; mi s-a părut vital, căci oala cu ciorbă tocmai dădea în clocot și nu voiam s-o văd pe aragaz.
Cornel, ce s-a întâmplat? l-am întrebat calm, cu voce stinsă.
Nimic nu s-a întâmplat a mormăit Cornel. Numai că de azi nu mai locuiești aici. Apartamentul e al meu, mașina e a mea, casa de la țară la fel. Iar tu… ieși pe ușă așa cum ai intrat.
Vorbea rece, sec, ca și cum ar fi citit un proces-verbal. Paisprezece ani de căsnicie reduși la un verdict. Nu mai eram soția lui, ci un animal de pripas aruncat afară.
Chiar vorbești serios?
Mai serios de-atât nu se poate, mi-a răspuns ferm.
A urmat o tăcere apăsătoare. M-am ciupit de mână, să mă conving că nu visez, că nu mi se pare.
Poate îmi spui și cu ce te-am supărat așa tare? am încercat eu din nou.
Nu m-ai supărat. Pur și simplu… am cunoscut pe altcineva. Și vreau divorț.
M-am lăsat jos pe scaun, cu genunchii moi. Parcă trupul meu a înțeles înaintea minții ce se întâmplă. Cornel își oprise privirea undeva în podea, căpătând încruntarea unui cucuvea.
Cornel, hai să nu ne purtăm ca niște străini… Paisprezece ani, totuși…
Nimic de zis! Să nu reîncepem povestea cu paisprezece ani. Claudia fata lui domnul Gheorghe Dumitru. Deci… totul e stabilit deja.
Claudia… Așa îi spunea fiicei șefului lui Cornel. Tânăra aceea de douăzeci și șase de ani, cu ochi mari și-un cont de Instagram plin de poze și urmăritori. La petrecerea firmei, am văzut-o pozând fiecare farfurie și lingându-și lingura cu poftă teatrală pentru cameră.
S-a cuplat cu Cornel, iar el visa să se însoare cu ea. Nu din dragoste, ci pentru avantaje. Totul era la vedere.
Și eu… am vrut să întreb, dar el m-a întrerupt brutal.
Nimic! Nu ai nimic. Totul e pe numele meu. Paisprezece ani m-ai ținut în spate, destul!
Nu fusese așa. Lucrasem în firma lui până m-a rugat să plec, îi dusesem casa și gospodăria. Dar asta nu conta acum decizia era luată.
Ce să fac acum? mă întrebam în tăcere.
Nu aveam nimic al meu. Prietene n-aveam, nici măcar o rezervă de bani. Stop! Aveam totuși pe mama.
Seara, am sunat-o. Toți îi spuneau doamna Ecaterina, inclusiv eu, uneori. A răspuns la primul ton, ca și cum ar fi știut că urmează un necaz.
Mamă, pot să vin la tine?
Vino, firește.
Atât. Fără altă întrebare. Mama a fost mereu femeia faptelor, nu a vorbelor.
Satul mamei e la vreo 110 kilometri de Iași. O casă veche, cu obloane albastre, cam dărăpănată dar temeinică. Sub fereastră, creștea un măr aiurit, care-n fiecare august împrăștia pe jos mere verzi, acre și neajutorate.
Mama mă aștepta în ușă, cu șorțul ei cu maci. Mirosea a cocă proaspătă și ceva fructe din grădină. M-a cuprins de umeri și m-a tras înăuntru.
Hai, spune repede, a rostit când ne-am așezat la masa din bucătărie.
I-am povestit tot. Cum a intrat Cornel, cum mi-a dat trei zile să plec, despre Claudia… Mama asculta cu ochii ficși, fără să mă întrerupă.
Deci mergi cum ai venit, a zis la final.
Așa se pare…
Dar cu firma de închirieri, cum rămâne?
Nu am priceput din prima.
Ce firmă?
Firma de închirieri auto, dragă, și parcarea de pe strada Negruzzi. Toate sunt pe numele meu, ai uitat?
Chiar uitasem. Sau, mai bine zis, nu dădusem importanță. Cornel avea funcție publică, nu putea ține afaceri pe nume propriu, așa că pusese totul pe numele soacrei din sat. Bătrâna de la țară, care nu știe diferența între credit și debit, cum se lăuda el.
Mama a scos o mapă din sertar.
Am fost contabil șef, Ioana, mi-a spus grav. Patruzeci de ani la financiarul județean. Chiar crezi că am semnat orb?
A împrăștiat pe masă hârtii, contracte, mandate, extrase, toate puse la punct, ordonate.
Așa deci. Mâine retrag mandatele, zise mama hotărâtă, mergem împreună la oraș.
Săptămâna următoare a trecut ca prin ceață. Mama a acționat punctual: a revocat împuternicirea, apoi a mers la bancă, a blocat accesul lui Cornel la conturi, iar pentru siguranță a cerut sfatul unui vechi coleg ajuns avocat. Între timp, mi-am mutat bagajele la ea.
Cornel a intentat divorțul. Îmi dădea telefon zilnic, forțându-mă să semnez actele.
Cornel, o să semnez. Dar nu chiar acum.
Când?
Săptămâna viitoare.
A bombănit, dar a acceptat. Era ocupat pregătea nunta cu Claudia, alegea verighete, rezerva sală.
Mama doar zâmbea: Lasa-l să se agite. Cu cât cheltuiește mai mult, cu-atât mai bine.
Cumpărători pentru afacere s-au găsit de la sine patronii de la auto parc, vecinii noștri. Mama s-a tocmit, ca și cum ar fi negociat toată viața doar contracte și prețuri. Poate că nu e tocmai greșit la financiarul județean nu stai fără să știi negocia.
Actele s-au semnat joi; banii au intrat pe cont vineri dimineața.
Cornel a aflat abia sâmbătă.
A venit fără să sune, a sărit poarta și a trântit-o de gard de a trezit până și găinile din vecini. Mama culegea mere pentru compot.
Ce-ați făcut?! a urlat atât de tare, că s-a dus vestea în tot satul.
Ce-am făcut, Cornel? l-a întâmpinat mama, la fel de calmă.
E totul al meu! Vă dau în judecată!
Pentru ce? a continuat mama, fără să se întoarcă. Mi-am vândut proprietatea, atât.
Care proprietate?
Contractele sunt la zi, domnule Cornel, a rostit mama cu un zâmbet fin. Verifică, dacă nu mă crezi.
Să vă… s-a repezit furios spre ea.
Ce? s-a ridicat brusc, privindu-l drept în ochi.
Parcă nu-mi recunoșteam mama. Nu mai era țăranca blândă cu șorțul ei cu maci, ci femeia care ținuse ani la rând banii statului.
Vrei să mă ameninți? a întrebat ea, făcând semn spre mine. Martoră să am aici, da?
A scos telefonul, i l-a fluturat în față.
Totul e înregistrat! Tot, cap-coadă.
Cornel a amuțit. Știa foarte bine câte poate păți un funcționar pe baza unei vorbe spuse aiurea.
Nu aveți dreptul…
Ba am. Totul era pe numele meu, totul legal. Tu, Cornel, ți-ai s-o faci cu mâna ta. N-ai vrut să știi pe cine ai lângă tine…
După zece minute, a plecat mormăind.
Peste o lună l-au dat afară din schemă. Gheorghe Dumitru, șeful, n-a suportat să fie păcălit. Iar Claudia, au zis, s-a măritat cu un deputat din Bacău.
Eu și mama locuim și azi în sat. Avem gard nou, geamuri termopan și o mașină bună. De Cornel nu-mi mai pasă. Pentru ce? Cine sapă groapa altuia…
Ce ziceți despre soacra? Scrieți-mi în comentarii, dați un like!
