E greu să merg doar cu fiica mea în concediu, știi și tu cum e două femei singure, limba n-o știm, dacă se întâmplă ceva soacra a dat a lehamite din mână. Dar, dacă merg cu voi doi, parcă nu-mi mai e așa teamă.
Și rămânem împreună, dacă, Doamne ferește, apare vreo problemă.
O, Ilinca nici nu bănuia cât de împreună va trebui să fie cu viitoarea soacră.
Ce păcat a oftat Ilinca.
Împreună cu Radu, Viorica și Ciprian, ei își făceau planuri pentru vacanța asta de mai bine de jumătate de an.
Fratele viitorului soț și nevasta lui au fost mereu genul de companie cu care nu te simți stingher la o terasă, la un drum până la mare, la munte sau chiar la capătul lumii. Tot timpul găseau ceva pe placul tuturor.
Au mers împreună chiar de două ori în anii trecuți, și întotdeauna au rămas cu amintiri bune.
Acum însă
Ilinca nici nu îndrăznea să se supere pe Viorica că s-a îmbolnăvit fix înainte de plecare.
Dar supărarea tot i se simțea în suflet nu era nedrept?
Ei, ce mai poți face Acum mergeți voi singuri printre ruinele secolelor trecute, a oftat Ciprian.
Și el era necăjit din cauza planului stricat, dar nu putea din fire să-și lase nevasta bolnavă și să plece să se distreze fără ea.
Nimeni n-ar fi cerut asta, oricum.
Păcat de bani bănuții pe vacanță nu se mai pot recupera integral la etapa asta, dar mai ales păcat de planurile noastre.
Radu, Ilinca, eu am o idee minunată! în seara aceea, mama lui Radu și Ciprian, doamna Cornelia Țurcanu, sosi să-i viziteze.
Des. Cornelia nu era străină familiei, căci Radu avea o relație apropiată cu mama sa și venea des pe la ei. Femeie cu suflet bun deși, ca orice soacră tradițională, simțea câteodată că are datoria morală să-i predea Ilincăi lecții despre viață, cum făceau cam toate mamele cunoscutelor sale.
Auzise și de la prietene, și a ajuns la concluzia că, prin comparație, Cornelia chiar era o soacră blândă.
Da, Cornelia venea pe la ei cam de patru ori pe săptămână.
Dar dacă doar o dată la câteva săptămâni simțea nevoia să-i țină Ilincăi o lecție, nici nu putea zice că ar fi fost o pacoste.
Ba chiar câte un sfat i-a prins bine la casă nouă, așa că nu putea spune că soacra era un rău.
Așa că, propunerea de a merge împreună în concediu n-a sunat deloc rău la început.
Cornelia voia să-și ia și fiica mai mică, Irina, să cumpere biletele de la Ciprian și Viorica, și să zboare cu fiul cel mare și viitoarea noră tocmai la Marea Egee, la soare, să-și mai dezmorțească oasele și să vadă lumea.
E greu să merg doar cu fiica mea două femei singure, limba habar n-o avem, dacă ceva nu merge a oftat Cornelia. Dar cu voi doi nu-mi mai e frică!
Vom fi aproape, dacă e nevoie.
Ilinca, săraca, nici nu știa cât de aproape urma să fie.
Dacă ar fi știut, n-ar fi mers nici moartă cu viitoarea soacră și cu viitoarea cumnată în vacanță.
Dar, pe de altă parte, bine că a apucat să vadă cum e familia înainte de nuntă, nu după, când ar fi fost mult mai greu de rupt totul.
Practic, a scăpat ieftin.
Când a acceptat ideea, toate prietenele au început s-o creadă nebună.
Cică la cine îi trece prin cap să meargă în concediu cu soacra? Îți va mânca zilele, n-o să stai nici o clipă liniștită, abia vei aștepta să pleci.
Și, că merge și Irina cu ele, începe și pe asta s-o caute de activități
Ilinca a argumentat că Irina e deja o fată mare, la nouăsprezece ani, nu are nevoie să stea cineva să o antreneze.
De fapt, în viața de zi cu zi, nici nu schimba două vorbe cu Ilinca salut, pa, și la masă mai cerea două vorbe. Nicidecum n-avea chef de socializare nici în concediu.
Cât despre Cornelia era clar că planurile vor trebui să țină cont și de o femeie trecută bine de patruzeci de ani, dar n-ar fi ceva imposibil.
Și, dacă ar exista probleme, e vorba doar de două săptămâni.
Ba chiar putea să nu mai meargă niciodată cu ea după aceea, și avea chiar motiv bun pentru refuz.
Așa fusese educată să nu refuze fără să încerce, să fie politicoasă.
Oricum, prietenele nici nu cunoșteau pe Cornelia judecau după soacrele lor, adevărate stăpâne și parșive. Spuneau tot timpul că, pe lângă ale lor, Ilinca chiar a dat peste noroc și totuși, deodată au început s-o sfătuiască să nu mai meargă.
Dar cum să refuzi, dacă deja a prins mama lui Radu entuziasmul, și el abia așteaptă să-și ducă mama la mare?
Primul semn a apărut chiar în avion.
Irina s-a așezat la geam, nimeni n-a zis nimic.
Ilinca zbura foarte des cu serviciul, așa că pentru ea locul de la geam era doar un detaliu banal.
Radu nu era interesat de priveliște, prefera să-și vadă de filme.
Ilincăi îi plăcea locul pe rând, ca să poată merge repede la toaletă fără să deranjeze pe alții.
Lângă ea Cornelia, vizibil agitată. Când avionul a ajuns la turbulențe, aproape că a început să plângă.
Ilinca n-a putut s-o refuze când a rugat să facă schimb de locuri, să stea lângă fiu.
Ciudat însă că, după ce a trecut furtuna, nimeni nu s-a gândit s-o mute pe Ilinca la locul ei.
Mai mult, Cornelia s-a făcut gospodină: a început să vadă filmul lui Radu, și apoi chiar a ațipit, cu capul pe umărul fiului.
Nu te enerva poate și tu, după atâta frică, ai fi făcut la fel. Și nici nu-i frumos să deștepți omul ce doarme…
Dar vocea din capul Ilincăi îi șoptea că Cornelia s-ar fi putut așeza lângă Irina care, între timp, trăgea obloanele la geam și se uita în altă parte și să-i lase loc Ilincăi.
Pe măsură ce trăia din ce în ce mai intens această idilă de familie, Ilinca simțea iritarea cum îi crește în suflet.
În aeroport au urmat alte detalii.
Radu, nici nu s-a uitat la Ilinca, primul lucru a sărit să-și ajute mama: bagaje, apă, tot ce trebuia.
Avea senzația că e invizibilă, un musafir nedorit în mica lor aventură.
Draga mea, ce ai? Nu te simți dată la o parte, nimeni nu te ignoră. Doar că mama e pentru prima dată într-o țară străină, ai văzut cum s-a simțit la zbor
Dar de ce a mai ținut să vină mama ta cu noi?, era să-i scape Ilincăi pe gură, dar s-a abținut.
Apoi a intervenit vocea aceea a copilului pe care mama l-a crescut să fii om, să lași de la tine, să sari în ajutor, să nu fii egoistă.
Adevărul? Radu doar și-a ajutat mama, omul drag, după o sperietură zdravănă. Și Ilinca rezistase fără probleme, doar n-o durea sufletul dacă soțul ei îi cerea ajutor Corneliei.
Doar că ceea ce s-a întâmplat în aeroport era doar începutul.
În ziua următoare, Cornelia, demnă și solemnă ca o regină, și-a instalat bagajele fix la ei în cameră.
